resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Răcnet duios de sub papuc

13 Aprilie 2018
    Glorie și mizerie a Universului, bărbatul se diferențiază prin ceea ce este, prin ceea ce face, prin mintea lui multă, puțină, întreagă sau drastic zdrențuită de vremurile sub care s-a nimerit să trăiască. El este singurul care cunoaște gustul lacrimii, mierea, fierea, zgura, aroma și acreala hohotului de râs, tăișul de brici ori de satâr al ironiei față de metehne precum: prostia, rapacitatea, invidia sau puturoșenia. Mereu ne mai rămâne câte ceva de spus, de adăugat la portretul acestuia. Pentru asta stau mărturie creațiile scriitorilor din toate timpurile, diagnosticieni mai mult sau mai puțin pricepuți întru depistarea „maladiilor” sociale, benigne sau maligne, și a caracterelor umane.
    Unul dintre aceștia este și prozatorul Ion Dincă (n. 1938), membru al Fundației literare „Liviu Rebreanu” din Pitești. Autor de proză scurtă, în schițele sale el mânuiește cu dezinvoltură „bisturiul” ironiei cu care ajunge fără anestezie la izvorul declanșator de râs, despre care se știe de milenii că este purificator.
    Volumul de proze scurte Răcnet de sub papuc este o galerie de personaje dintre cele pe care le întâlnim din ce în ce mai des în drumurile noastre. Din când în când, în neînsemnatele lor istorii de viață pare că se întâmplă ceva, un amănunt care se constituie în miezul fierbinte al narațiunii.
    Nea Ilie, „țăranul”, s-a trezit plecat de la CAP-ul lichidat de tăvălugul retrocedării pământului. A ajuns astfel la mătura de la sculăria orășenească, pentru care trebuie să ponteze de prezență la ora prevăzută în program, nu ca în satul lui, unde sosea pe tarla când da Dumnezeu. Meteahna micii „învârteli”, încercările de păcălire a vigilenței portarului sau a lui „don’ director” (ceva mai versat întru depistarea cusăturii cu ață albă a minciunii) sunt prinse în povestire într-un stil alert. Savuros este și amestecul de limbaj specific omului mucalit, obișnuit cu mica învârteală în jurul
Publicitate
cozii, acceptându-și condiția de năpăstuit.
    O altă poveste plină de umor, care s-ar preta excelent la o punere în scenă, este „Pirații întunericului”. Personajele sunt câțiva călători navetiști într-un tren de noapte văduvit de lumini. Cei bătrâni „brodează” pentru novici povești despre noii haiduci – tâlhari ai tranziției noastre dinspre nimic înspre niciunde –, care jefuiesc călătorii prin diferite metode. Cei versați îi instruiesc pe necunoscători asupra modurilor prin care s-ar putea apăra de un astfel de asalt.
    Atunci când trenul oprește în dreptul unei păduri, iar prin întunericul de afară răsună pași grăbiți, comicul situației atinge cote de avarie. Pe măsură ce ni se redă scena imobilizării „tâlharului”, râsul nu mai poate fi stăvilit: „Au!, auzim deodată și, zdup!, cineva la podea. […] Un ceferist cu șapcă, încovrigat, cu gâtul sub genunchii atletei, cu mâinile la șlițul pantalonilor, scâncea lung de durere… «Ieși dracului de-aicea, mă!, îl ridică ea ținându-l de rever. Băgați lumină-n tren!»”.
    Și pentru că gările au un romantism al lor, în schița „O clipă într-o gară” ni se relatează o poveste de dragoste modernă, cu o mireasă „furată” de un pămpălău și uitată pe un peron de gară în sacul care-i servise de camuflaj în timpul călătoriei.
    Limbajul eroilor săi, redat cu fidelitate, ca într-un reportaj, îi prilejuiește autorului creionarea unor personaje credibile. Comicul de situație și cel de caracter se îmbină cu o nemaipomenită spontaneitate a frazei, care face lectura o adevărată plăcere.
    Subiectul cuplului rămâne însă cheia de boltă o prozei lui Ion Dincă. El și Ea își vor disputa mereu dreptul la supremație, el crezându-se îndreptățit să ridice glasul (i)rațiunii sale până la răcnet. Desigur, acel răcnet ar putea izbucni chiar de sub papucul ei… Și totuși, trăiască iubirea!
    Proza lui Ion Dincă este un bâlci al deșertăciunilor în care râzi cu gura până la urechi de această lume nebună, care seamănă cu noi, deși tot credem că ni se pare. Când veți auzi vreun duios răcnet bărbătesc ițit de sub papuc (nu de curtezană, ci de consoartă dulce-amară), să știți că nu departe se află și urechea mereu de veghe a scriitorului, gata să ne tălmăcească în felul său partitura.
    Prin prozele sale scurte, literatura română contemporană este un pic mai bogată din chiar cumplita sărăcie a limbajului în care ne zbatem. Scriitorul nu face decât să ne pună în față o oglindă ca un ochi clar de baltă, în care se răsfrânge bruma de cer din suflete, mereu însetat de izvoare de puritate. Iar râsul sănătos declanșat de prozele lui Ion Dincă este ecoul limpezitor al vieții omului într-o lume debusolată care-și caută chip.
 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală