resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Eduard Buchner, laureatul Nobel ucis de schijele unei grenade românești

Autor: Prof. dr. Octavian BUDA | 13 Aprilie 2018
Savanții germani și Primul Război Mondial

    La 4 octombrie 1914, 93 de personalități marcante ale culturii şi ştiinţei germane au făcut corp comun în jurul împăratului lor. Gestul lor solidar s-a dorit, înainte de toate, un apel către statele neutre ale Europei de la începutul Primului Război Mondial, menit să contracareze în plan intelectual toate acţiunile şi reproşurile adresate Germaniei de inamicii acesteia, în frunte cu Franţa.
    „Manifestul către cultura lumii” (Aufruf an die Kulturwelt), aşa cum s-a numit documentul, a fost inţiat de dramaturgul Ludwig Fulda. Redactat în maniera programatică şi combativă a celor 95 de teze ale lui Martin Luther, care au deschis drumul protestantismului în 1517, textul s-a dorit un fel de vestitor al „adevărului istoric” din punctul de vedere al Germaniei beligerante. Înainte de toate, în document se susţinea că nu Germania a declanşat războiul şi că, în toţi cei 26 de ani de guvernare până la război, Wilhelm al II-lea ar fi fost un garant al păcii mondiale. Porecla de „Attila” pe care Wilhelm şi-a atras-o din partea francezilor şi englezilor era considerată profund nedreaptă, iar acţiunea în Belgia era descrisă ca o salvare a micului principat de la disoluţia ordonată de Antanta. Invocând moşten
Publicitate
irea culturală lăsată de Kant, Goethe şi Beethoven, elita germană cerea, pe un ton imperativ şi în numele celor 70 de milioane de locuitori ai imperiului, un act de credinţă: „Glaubt, daß wir diesen Kampf zu Ende kämpfen werden als ein Kulturvolk!” – „Credeţi-ne, vom lupta până la sfârşit ca o naţiune civilizată!”.
    Lista celor 93 de semnatari este impresionantă, formată din filosofi, istorici, teologi, scriitori, dramaturgi, artişti plastici, arhitecţi, dar mai ales din corifei ai ştiinţei: de la Max Planck, fondatorul fizicii cuantice, la Conrad Röntgen, descoperitorul razelor X, de la Emil Fischer, care a dezvoltat chimia organică, la Wilhelm Ostwald, unul dintre iniţiatorii chimiei fizice, toţi laureaţi ai premiului Nobel. Şi lista marilor savanţi nu se termină aici: Ernst Haeckel, promotorul german al darwinismului, Wilhelm Wundt, deschizător de drumuri în psihologia experimentală, fizicienii Nobel, Philipp Lenard (descoperirea radiaţiilor catodice, devenit mai târziu nazist marcant), Wilhelm Wien (radiaţiile calorice) şi Walther Nernst (descoperitorul celei de-a treia legi a
termodinamicii).
    Cortegiul medicilor semnatari este format din microbiologii Emil Adolf von Behring şi Paul Ehrlich (ambii laureaţi Nobel), Wilhelm von Waldeyer (anatomistul care a propus termenii de neuron şi de cromozom), Albert Neisser şi August von Wassermann, ambii deschizători de drumuri în studiul şi tratamentul bolilor venerice. Doi mari chimişti ies în evidenţă, laureaţi Nobel, Fritz Haber (care a folosit clorul ca armă chimică în bătălia de la Ypres, în mai 1915) şi Adolf von Baeyer (care a sintetizat indigoul şi a revoluţionat chimia industrială).
    Răspunsul cultural al Antantei nu s-a lăsat aşteptat: în mai puţin de trei săptămâni, la 21 octombrie 1914, savanţii britanici vor răspunde, la rândul lor, cu aceeaşi măsură. Se intra astfel în logica implacabilă a războiului... Iar în decembrie 1918, victoriosul prim-ministru şi medic Georges Clemenceau nu a uitat să repună pe tapet gestul savanţilor germani de la începutul războiului, gest pe care l-a considerat o veritabilă crimă de război (1).
 
*continuare în ediția tipărită
 
Nota de subsol
1. Jürgen von Ungern-Sternberg, Wolfgang von Ungern-Sternberg. Der Aufruf „An die Kulturwelt!”: das Manifest der 93 und die Anfänge der Kriegspropaganda im Ersten Weltkrieg, Franz Steiner Verlag, Stuttgart, 1996
2. Louis Pasteur. Mémoire sur la fermentation alcoolique. Comptes rendus hebdomadaires des séances de l’Académie des sciences, 45 (1857), pp. 1032–1036
3. Eduard Buchner. Alcoholische Gährung ohne Hefezellen. Berichte der Deutschen Chemischen Gesellschaft, 30 (1897), S. 117–124, pp. 117–124
4. Eduard Buchner, Hans Buchner, Martin Hahn. Die Zymasegärung, Untersuchungen über den Inhalt der Hefezellen und die biologische Seite des Gärungsproblems. R. Oldenbourg, München und Berlin 1903
5. https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/chemistry/laureates/1907/buchner-bio.html
6. Gheorghe Dabija (gen.). Armata română în răsboiul mondial (1916–1918), Vol.III, Tipografia „Lupta”, N. Stroilă, Bucureşti, 1934
7. http://www.ziaruldevrancea.ro/special/educatie/20613-monografia-batinesti-la-585-de-ani-de-atestare-documentara.html
8. Edmund Glaise-Horstenau. Österreich-Ungarns letzter Krieg 1914-1918. Vol. 5: Das Kriegsjahr 1916; 2. Beilage, Verlag der Militärwiss. Mitteilungen, Wien, 1932
9. Carl Harries. Eduard Buchner. Nachruf. Berichte der Deutschen Chemischen Gesellschaft, 50 (1917), pp. 1843–1876
10. Rolf Ukrow. Nobelpreisträger Eduard Buchner (1860–1917). Ein Leben für die Chemie der Gärungen und – fast vergessen – für die organische Chemie. Diss. Fakultät des Geisteswissenschaften der Technischen Universität Berlin, 2004, D83
11. http://www.monitorulvn.ro/articole/galerie-foto-istoria-focsaniului-poate-fi-salvat-cimitirul-nem-esc-e-dovada-suprema_2_168752.html
12. http://en.wikipedia.org/wiki/Chemical_weapons_in_World_War_I
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală