resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Mersul pe sârmă fără plasă de siguranță

Autor: Dr. Aurel F. MARIN | 6 Aprilie 2018
    Ajuns dintr-o pură întâmplare la muzeul de știință vie din Sintra (Portugalia), am avut o mică revelație. În locul obișnuitelor avertizări: „Vă rugăm, nu atingeți exponatele!” și „Păstrați liniștea!”, erau tot felul de mașinării – în fapt, jocuri interactive – care te îmbiau să le atingi, să le încerci, să intri în joc și să îți verifici cunoștințele despre știință, aflând totodată o sumedenie de lucruri noi. Cum să acționezi asupra unui mecanism pentru a-i imprima o anumită mișcare? Pui mâna și experimentezi. Cum funcționează corpul uman? Intră în joc și vei afla! Ce sunt antibioticele și ce înseamnă rezistența bacteriană la ele? Apropie-te, să vezi! Cum funcționează un aparat de imagistică prin rezonanță magnetică? Intră într-un simulator și vei vedea! V-ați dat deja seama că nu este un muzeu obișnuit, ci mai degrabă un loc de joacă bazat pe cunoaștere. Mottoul lor? „Inspirăm și mobilizăm oamenii prin știință.” Ce și-au propus portughezii: progresul social bazat pe curiozitate, creativitate, gândire critică și implicarea tuturor cetățenilor.

    Piesa de rezistență, care îți taie un pic răsuflarea, este o bicicletă suspendată undeva mult deasupra capetelor vizitatorilor, aproape de tavanul înalt, cu care mergi... pe sârmă. E periculos pentru copii, credeți? Nu și dacă ai știința de partea ta. Un sistem interesant de contragreutăți și ancore bine plasate face ca bicicleta să fie mai sigură sus, pe sârmă, decât pe asfaltul din fața muzeului. Plasa de siguranță? E acolo de efect.

    Mica revelație de care vorbeam e că știința și cunoașterea științifică inspiră și mobilizează oamenii, indiferent de vârstă. Și că, fără atât de multe cuvinte, acesta a fost și demersul pe care l-am purtat prin „Viața medicală”, în cei 13 ani petrecuți aici, din care mai bine de jumătate ca redactor șef. Am ținut întotdeauna la independența editorială și la exprimarea vocii comunității medicale. O voce niciodată singulară, motiv pentru care ziarul a găzduit deopotrivă opinii „pro” și „contra”, uneori chiar în oglindă, dar întotdeauna bine argumentate. Medici de toate vârstele, specialitățile și de oriunde din țară sau din străinătate au găsit în „Viața medicală” o tribună de dezbatere în care să se poată exprima liber.

    Alături de colegi, am încercat să facem ca ziarul să fie mai relevant pentru profesia medicală, abordând subiecte deseori incomode, dar necesare, uneori cu ani buni înainte ca ele să fie „descoperite” de presa laică. Proiectul „Vieții medicale” început de dr. Mihail Mihailide, fondatorul seriei postdecembriste a ziarului, a dobândit apoi, pentru o bună perioadă și cu contribuția semnificativă a lui Vlad Mixich, rubrici noi, colaboratori tineri și cu multe de spus, un aspect grafic mai elegant și mai potrivit conținutului de tip „quality”, dar și o prezență online mai vizibilă, inclusiv pe rețelele sociale.

    Plecând de la realitatea necesității unor abordăr
Publicitate
i inter- și multidisciplinare, am lansat o serie de volume de sine stătătoare, coordonate științific de personalități ale medicinei românești respectate de colegii de breaslă, care au reunit opinii experte din numeroase specialități conexe, din mai toate centrele medicale importante din România, dar și din străinătate, oferind cititorilor garanția unor materiale educative de foarte bună calitate, fără ingerințe din nicio direcție. Poate că meritul principal al umbrelei oferite de „Viața medicală” pentru aceste volume a fost aducerea la aceeași masă și în același volum a unor specialiști care nu reușesc întotdeauna să colaboreze, date fiind orgoliile uneori prea mari din medicina românească.

    O notă specială merită proiectul de „Terapia durerii”, inițiat de „Viața medicală” și dezvoltat apoi printr-un grant câștigat de la International Association for the Study of Pain (prin prof. dr. Ostin C. Mungiu, la UMF Iași), care încă are potențialul de a coagula toate inițiativele din domeniu și de a genera masa critică pentru a reporni educația în terapia durerii pentru toate specialitățile clinice.

    În condițiile în care educația medicală devine tot mai scumpă, dar tot mai necesară, prin contribuția generoasă a acad. Constantin Popa și a acad. Ioanel Sinescu, am inițiat programul de educație medicală continuă la distanță desfășurat de UMF „Carol Davila” și „Viața medicală”, acreditat de Colegiul Medicilor din România, care se bucură de participarea și aprecierile cititorilor.

    Chiar dacă formatul săptămânal nu ne-a permis niciodată să concurăm cu cotidienele și cu site-urile de știri, am reușit să dezvoltăm, în ultimii cinci ani, o consistentă secțiune de știri de știință, foarte la zi, chiar dacă dificil de realizat. Încurajăm astfel cititorul să vrea să afle mai mult, să meargă la originea informației, să caute studiile originale publicate în revistele internaționale de mare prestigiu și să pună sub semnul întrebării dogmele pentru care lipsesc dovezile sau pentru care știința din spate e subțire. În fața asaltului de medicină bazată pe autoritate sau pe prestigiu, „Viața medicală” a căutat dovezi și a cerut studii publicate în reviste științifice, înainte de a face loc, în paginile sale, realizărilor diverse – nu puține – din medicina românească.

    Experiența la „Viața medicală” mi-a oferit privilegiul de a lucra și de a crește alături de o echipă editorială competentă, de a forma colegi pasionați, la rândul lor, de medicină, de știință, de gândirea critică. Uneori, în pofida tuturor dificultăților financiare, care nu au ocolit defel ziarul și mai ales redacția.

    Într-o lume în care presa „mare” din România are protectori și finanțatori mai mult sau mai puțin vizibili, am reușit să rămânem neîncartiruiți, fideli doar valorilor în care credem, medicinei românești și cititorilor. Cu știința în spate și fără o plasă de siguranță, mersul pe sârma subțire a sănătății românești ne-a obligat să ne păstrăm echilibrul, totul în beneficiul cititorilor noștri. Și chiar dacă de la 1 aprilie responsabilitățile editoriale s-au redistribuit, prin numirea unui redactor șef interimar, „Viața medicală” va trebui să rămână aceeași voce independentă a comunității medicale din România, o tribună a opiniilor care să genereze schimbarea în bine a sistemului, a medicilor, a oamenilor – totul pentru binele societății. O sarcină pe care trebuie să și-o asume noul redactor șef, Dan Mihalache, alături de care voi continua, ca director editorial, până la toamnă, răgaz în care vom duce la bun sfârșit proiectele deja începute. Invit prietenii și colaboratorii ziarului să continue să fie alături de „Viața medicală”. Comunitatea medicală românească are nevoie de o voce bine articulată.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală