resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Internetul, mediator al relației medic-pacient

Autor: Prof. dr. Gabriel M. GURMAN | 26 Ianuarie 2018
     După ce am găsit citatul alăturat într-un articol publicat într-una dintre cele mai cunoscute reviste medicale americane*, înainte de a mă decide să dezvolt subiectul atins, am căutat date despre autoare (prima într-un șir de coautori ai articolului), întrebându-mă în ce domeniu medical și-a făcut specializarea. Nu mică mi-a fost mirarea aflând că e vorba de o tânără rezidentă în medicină internă de la Universitatea Harvard, dar deja implicată într-o sumedenie de proiecte de cercetare, mai toate clinice. Oricum ar fi, ideea de a sublinia importanța obținerii de date despre rezultatul tratamentului nu prin diversele rapoarte medicale, ci primind detalii de la pacientul însuși, reprezintă o inovație, în sensul că aici nu e vorba de transmiterea de date izolate, de la un pacient sau altul, ci de un sistem organizat, bine pus la punct, cu scopul de a oferi instituției medicale respective (și medicilor) informații importante privitoare la efectul tratamentului aplicat.
     N-am nicio îndoială că ar putea apărea, pe loc, o reacție de respingere a ideii. Mi se va spune că soluția de a oferi pacientului un instrument de evaluare a rezultatului unui tratament va duce la obținerea de date doar parțial corecte, în cel mai bun caz, chiar eronate în anumite situații. Iată, de exemplu, cazul unui pacient suferind de o maladie neoplazică cu metastaze, căruia i s-a prescris printre altele un tratament zilnic cu steroizi. Efectul euforic al acestei grupe de medicamente poate influența în mod clar gradul de obiectivitate cerut atunci când e vorba de o evaluare a rezultatului unei scheme terapeutice. Exemplul este veridic, dar izolat. În imensa majoritate a cazurilor, un pacient cu o funcție cognitivă neafectată de boală sau de medicamentația prescrisă va avea capacitatea de a judeca și cântări efectele tratamentului și în felul acesta va putea oferi medicului curant un raport care să oglindească în mod corect propria sa situație.
     Întrebarea care se cere e următoarea: în ciuda celor de mai sus, de ce e nevoie de o asemenea sursă suplimentară de informații? Oare nu e suficient raportul medicului curant privitor la evoluția pacientului și aprecierea stării sale după aplicarea tratamentului propus? Să nu uităm: sistemul actual de evaluare a rezultatului unui tratament stă la baza comunicării nu numai între pacient și medicul său, dar și între medici din specialități diferite. Gastroenterologul în grija căruia se va afla un pacient după o rezecție de colon este obligat să primească un raport complet al rezultatului tratamentului chirurgical și al perioadei imediate postoperatorii. Nenumărate sunt exemplele de acest tip. Și atunci, oare cu ce poate contribui opinia (neprofesională!) a pacientului asupra propriei sale stări posttratament la deciziile pe care medicul curant le va lua în continuare?
     Departe de mine gândul de a rezuma articolul publicat recent de Lisa Rotenstein și colegii ei. Cu toate acestea mă voi referi în continuare la câteva din argumentele autoarei, nu însă înainte de a-mi exprima propria mea părere cu privire la propunerea sa. Mă simt jenat că trebuie să mă repet cu o frecvență demnă de scopuri mai nobile, aducând aminte colegilor care vor citi aceste rânduri că noi trăim o realitate în care timpul costă bani și, în ciuda atâtor procedee terapeutice, echipamentului sau metodelor moderne de diagnostic ce ne stau la dispoziție în prezent, timpul ne este limitat, iar numărul pacienților aflați sub îngrijirea unui singur medic e în continuă creștere. Timpul afectat fiecărui caz contrastează cu dorința pacientului de a transmite medicului sau echipei terapeutice părerile sale despre rezultatul tratamentului aplicat, dar cine în ziua de azi are posibilitatea să aloce suficient timp fiecărei povestiri? Odinioară, dascălii mei de semiologie (de la dispărutul spital Brâncovenesc) dedicaseră o bună parte a educației noastre clinice artei anamnezei, cu scopul de a limita tendința fiecărui pacient de a transmite date extrem (sau prea) de detaliate despre boala sa. În același timp însă, ei ne impuneau obligația de a folosi cu talent discuția cu pacientul, obținând amănuntele principale dar în același timp punând deoparte acele informații deloc relevante și fără a leza sensibilitatea acestuia.
     Dar arta conversației cere timp. Și, de aici, ideea de a permite, a încuraja chiar pacientul ca, odată ajuns acasă, după terminarea tratamentului, să pună „pe hârtie” impresiile pe
Publicitate
care le-a acumulat și concluziile la care a ajuns cu privire la rezultatul schemei terapeutice propuse. Nu e vorba de o compoziție liberă și nelimitată, ci de un formular, îndeajuns de detaliat, care cuprinde rubricile cele mai importante, fără a omite propriile senzații subiective ale pacientului, abilitatea sa de a se întoarce la o activitate normală, capacitatea de a relua munca de zi cu zi etc. Iar transferul de informații se poate efectua aproape instantaneu, pe calea internetului. Datele statistice referitoare la anul trecut sunt de-a dreptul senzaționale. Procentajul de britanici cu acces la internet era de 95%, la chinezi 53%, iar la americani 88%. Procentajul populației României cu acces la internet în anul 2016 era de 58%. Cu alte cuvinte, transmiterea informației aflate în formular devine o rutină pentru majoritatea populației oricărei țări dezvoltate. Timpul afectat completării formularului e nelimitat, dar „absorbirea” datelor de către medic cere doar câteva minute.
     S-ar putea obiecta că e vorba de încă o propunere care distanțează geografic și psihologic pacientul de medic, anulând importanța contactului direct, uman, dintre cei doi. Dar ideea propusă de Rotenstein și deja aplicată în câteva centre medicale americane vorbește de completarea (nu anularea) contactului verbal prin adăugarea de date precise și nu mai puțin importante, pe calea internetului. Rotenstein e de părere că metoda propusă are rolul de a îmbunătăți relația medic-pacient. În momentul apariției pacientului în cabinetul medicului, în fața acestuia se vor afla o mulțime de date obținute de-a lungul tratamentului (analize medicale, consultații cu alți specialiști etc.), dar și un raport stilizat, concis al opiniei pacientului despre rezultatul tratamentului aplicat. În acest caz, medicul se poate referi direct la acele puncte menționate de pacient ca fiind problematice și poate încerca să le rezolve fără pierdere inutilă de timp pentru a „extrage” de la pacient amănuntele ce necesită o atenție deosebită.
     Rotenstein remarcă importanța faptului că acest sistem include nu numai date obiective, ci și propria impresie (da, subiectivă!) a pacientului, întrucât starea de sănătate a acestuia depinde nu numai de elemente obiective și măsurabile, ci și de felul cum interpretează rezultatul tratamentului. Autorii citatului accentuează influența favorabilă a sistemului propus asupra senzației de frustrare a pacientului, doritor să transmită cât mai multe informații medicului său, dar în imposibilitate de a o face din lipsă de timp. În sfârșit, se amintește și senzația de satisfacție a medicului care, în sfârșit, posedă o multitudine de date despre rezultatul tratamentului aplicat, date care în absența sistemului propus i-ar fi scăpat în cea mai mare parte.
     Nu mă pot opri din a mă referi la anumite aspecte din specialitatea ATI care au legătură cu ideea prezentată în articolul cu pricina. Nu am date din alte țări, dar se pare că procentajul pacienților chirurgicali din Israel care se bucură de vizita postanestezică a medicului ATI este mai mic de 5%! Explicațiile sunt multiple, ele incluzând perena lipsă de timp a anestezistului, ocupat de dimineață și până seara în sala de operație, și realitatea care minimalizează relația directă pacient-anestezist (un medic ATI examinează pacientul în policlinica de anestezie, un altul e responsabil de actul anestezic și un al treilea îngrijește bolnavul în camera de trezire sau în terapia intensivă). În plus, în prezent, în anumite țări, proporția pacienților care părăsesc spitalul în seara de după operație (same day surgery) se apropie de 70%.
    Mai ales aici, baiul constă în lipsa de educație a noilor generații de rezidenți ATI, care nu sunt „îndoctrinați” de importanța culegerii de date despre starea pacientului în perioada postanestezică. De aceea, în afara datelor furnizate de studii clinice care analizează morbiditatea postanestezică, medicul ATI nu posedă niciun fel de informații privitoare la evoluția propriilor săi pacienți. Pe vremuri, în anumite centre medicale de anvergură, pacientul externat era intervievat în următoarele zile printr-un apel telefonic efectuat de o asistentă medicală, dar azi și în această profesie se simte lipsa de personal, așa că metoda a fost abandonată aproape în întregime. Devine evident că propunerea Lisei Rotenstein are menirea să rezolve această deficiență dureroasă. Ea va permite medicului ATI nu numai să obțină săptămânal sau lunar date statistice despre starea postanestezică a pacienților săi, dar și să intervină imediat în cazul când i se va aduce la cunoștință, datorită formularului transmis prin internet, de o situație specifică ce necesită intervenția sa, cum ar fi o durere postoperatorie care nu a cedat la tratamentul propus sau o stare de intoleranță digestivă cu grețuri și vărsături neinfluențate de medicația oferită.

 


 


*Rotenstein LS et al. Making patients and doctors happier - the potential of patient-reported outcomes. N Engl J Med. 2017 Oct 5;377(14):1309-12

„Evaluarea rezultatelor oricărui tratament la momentul potrivit își găsește un loc înalt pe scala priorităților oricărui sistem de îngrijire medicală.”
(Lisa S. Rotenstein)

 

 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală