resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Pacienții se prezintă prea târziu la stomatolog

Autor: Diana MĂRCULESCU | 26 Ianuarie 2018

     Dr. Bogdan Iliant este medic stomatolog la două cabinete din Târgu Mureș. Spune că a ales această specialitate pentru că niciodată nu ar fi putut să facă ceva dacă nu ar fi avut o pasiune din start pentru un anumit domeniu. Inițial, prima dorință a lui a fost să urmeze cursurile Conservatorului sau ale Facultății de sport. Stomatologia era pe locul trei, dar s-a hotărât să o facă în urma insistențelor familiei de a opta pentru „o meserie nobilă”. Nu regretă alegerea făcută.

 

     – Considerați că pacienții români au o igienă dentară corespunzătoare?
     –Nu, românii nu au o igienă dentară corespunzătoare. Una dintre principalele cauze este lipsa educației în ceea ce privește grija pentru propriul corp. Pe români nu-i interesează acest aspect, pur și simplu, și transmit asta și copiilor lor. Pacientul român se prezintă la medic doar atunci când „are o problemă”, atunci când vede el că are o problemă, dar bineînțeles că în acel moment problema e mult mai gravă decât crede el.
     – Care sunt principalele afecțiuni pentru care pacienții apelează la dv.?
     –Afecțiunile cu care oamenii ajung la mine în cabinet sunt în principiu cariile dentare. Acestea pot fi carii simple sau complicate cu necroză, gangrenă, parodontite apicale sau abcese. Pacienții se mai prezintă și cu afecțiuni precum gingivita sau boala parodontală, dar mai sunt și alte probleme, precum diversele tipuri de edentații – lipsa unuia sau mai multor dinți.
     – Se prezintă la timp, sau vin atunci când situația este critică?
     –Foarte puțini pacienți vin din inițiativă proprie la controlul periodic. Majoritatea vin în stadiile medii ale problemelor sau în stadii grave ori foarte grave. Frica, în general, îi determină cel mai mult să întârzie prezentarea la medic.
     – Doar frica? Nu cumva și costurile prea mari?
     –Aspectul financiar e relativ. Pacientul român pur și simplu nu înțelege că în spatele acelui „preț mare” cerut de noi se află zeci de cursuri și de examene și ani de școală sau că diagnosticul și tratamentul nu sunt făcute de un om simplu de pe stradă, ci de un specialist a cărui muncă trebuie plătită. Românii nu sunt educați să înțeleagă asta, din păcate.
    – Care sunt temerile lor cele mai mari și cum s-ar putea rezolva problema?
    – De cele mai multe ori teama cea mai mare este durerea. Pacientul român nu vine la medicul stomatolog de teamă să nu-l doară procedurile. Preferă să stea cu durerea lui, cu care s-a obișnuit, că doar e a lui. Mai în glumă, mai în serios, asta e realitatea: „Prefer să mă doară acasă decât să faci tu să mă doară”.
     – Ei vin în general să-și rezolve problemele dentare sau din motive estetice?
     –Am și pacienți care vin în scopuri medicale, dar și estetice. Dacă la capitolul estetic putem include și obturațiile/plombele, nu numai albirea sau injectarea cu acid hialuronic, atunci pot să spun că procentul e aproximativ egal.
     – Se întâmplă des ca pacienții să ia tratament „după ureche” înainte să apeleze la dv.?
     –Da, este un fenomen care cred că li se întâmplă tuturor medicilor, indiferent de specialitate. Totuși nu mă lovesc de asta foarte des, pentru că pacienții mei fideli mă cunosc și știu că nu-mi place să se trateze singuri, și atunci preferă să mă sune ca să rezolvăm problema. Dar sunt destul de mulți și cei care iau tratament după ureche sau după ce au citit pe internet. Nu am o părere bună despre aceste practici, de fapt dezaprob total acest tip de comportament.
     – Care considerați că sunt principalele probleme cu care se confruntă un medic dentist în România?
     –Medicii stomatologi români se confruntă cu numeroase „neajunsuri”. Principala problemă rămâne însă contractul de muncă. În sectorul privat, angajatorul preferă să te angajeze cu salariul minim pe economie, iar mai apoi să negocieze cu tine în scopul unei „înțelegeri avantajoase”. Dar salariul trecu
Publicitate
t în contract ne dezavantajează total pe noi, medicii.
     – Aveți contract cu Casa de asigurări de sănătate?
     –Da, lucrez cu Casa. Lunar avem în jur de 1.000 de lei de medic, pentru tratamente, la copii mai ales. Am decis să lucrez cu Casa pentru a trata copii. Acestor copii le pot face o educație sanitară, pe care părinții lor nu le-ar face-o acasă. Nu am un calcul exact al numărului de pacienți tratați din banii primiți de la Casă, dar probabil sunt în jur de 10–15 pacienți per medic.
     – Credeți că un program al Ministerului Sănătății sau al Casei, pentru îmbunătățirea sănătății orale a pacienților i-ar ajuta pe medicii dentiști? Cum?
     –Cel mai ușor de educat sunt copiii, deci orice program trebuie întâi să li se adreseze acestora.  În 2007 am fost împreună cu un coleg prin câteva licee și am împărțit chestionare legate de igiena dentară, apoi am discutat răspunsurile date de elevi. În acea perioadă, mulți elevi au început să vină la noi la cabinet și cu mulți dintre ei încă am rămas prieten și îmi sunt pacienți fideli. Deci orice program trebuie făcut în colaborare cu profesioniștii în domeniu.
     – Care sunt lucrurile care vă împiedică să vă faceți meseria așa cum v-ați dori?
     –De multe ori pacientul vrea doar o parte din tratament și se ajunge la un compromis care, cu timpul, îl aduce din nou la mine, cu o problemă poate mai gravă și mai greu de rezolvat. Pacienții ideali sunt cei care vin cu radiografia panoramică, îmi zic să le calculez prețul tratamentului cap-coadă și abia apoi deschid gura. Dar ei sunt cei mai rari. Majoritatea vor „doar plomba asta, vă rog”, care îi deranjează pe ei. Nu își dau seama și de problemele care nu dor.
     – Respectă, în general, pacienții recomandările dv.?
     –În general, da. La programare cel puțin, vin cam toți. Ce nu se respectă sunt recomandările postextracție, acolo unde nu ai voie să fumezi, să consumi alcool sau băuturi acidulate. Fumătorii vor fuma, oricum. O altă problemă des întâlnită este și aceea că nu se mai respectă recomandările privind igiena, după ce am făcut o igienizare completă. După câteva luni tartrul e la loc, gingivita e la loc. Și aici nu e de vina sarcina, nici măcar moștenirea genetică.
     – Practicați și intervenții estetice, cum ar fi augmentarea buzelor sau chiar tratamentul de întinerire. Considerați că licența de medic dentist vă conferă și aceste competențe?
     –Da, și eu practic injectarea de acid hialuronic, în buze mai precis. Am absolvit cursuri și o să mai merg și la altele. Am o diplomă pentru așa ceva. Din moment ce firmele care vând acid hialuronic ne abordează din ce în ce mai des pentru cursuri, și văzând că practic „nu e chirurgie pe creier”, consider că în urma unui curs bun absolvit poți avea competența necesară să injectezi. Noi, medicii stomatologi, putem face asta pentru că am studiat chirurgie maxilo-facială și stăpânim anatomia părților moi și anestezia în zona feței.
     – Cât de greu este să susții (din punct de vedere financiar) un cabinet de stomatologie la noi în țară?
     –Depinde foarte mult de profit. Dacă acel cabinet de stomatologie are profit bun, desigur că susținerea lui nu e deloc dificilă. Mai greu este să respecți toate regulile impuse de organismele de control sanitar, care de multe ori am impresia că vor doar să găsească nereguli și să dea amenzi, în loc să te ajute să-ți optimizezi igiena cabinetului, de exemplu.
     – Atunci, ce vă reține aici în România? Dacă s-ar ivi ocazia ați pleca să profesați în străinătate?
     –Nu cred, pentru că îmi este frică de schimbare și de necunoscut. Acesta cred că este unul dintre principalele motive care mă țin aici, în România. Poate doar dacă oportunitatea care mi s-ar oferi ar fi foarte atractivă, m-aș gândi foarte serios la ea.
     – Ce ați schimba în sistemul medical?
     –Îmi este destul de dificil să răspund la această întrebare. Cred că unul dintre principalele lucruri pe care le-aș face ar fi să găsesc o soluție pentru ca angajatorul să îți scrie în cartea de muncă salariul real, fie el și de 2.000 de euro lunar. Desigur, ne confruntăm și cu alte probleme, însă, din punctul meu de vedere, principala problemă este cea legată de corectitudinea angajatorului.
 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală