resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Conducător sau lider?

Autor: Prof. dr. Mircea Ioan POPA | 26 Ianuarie 2018
     „Bună ziua, domnule profesor. Mi-am permis ca, în pauza dintre subiectele la anatomie, să vă scriu câteva rânduri privind articolul «Despre lideri» apărut în «Viața medicală», deoarece mi se pare un subiect atât de necesar a fi discutat în special de către noi, cei tineri, dar, totodată, atât de evitat și considerat ca subiect «tabu»”. Înainte de a trece mai departe, vom vorbi puțin despre „bună ziua”. Cred că eram prin clasa a treia atunci când doamna învățătoare, Dumnezeu să o odihnească în pace, ne-a învățat cum să scriem o scrisoare către părinți, către bunici... Ne-a învățat cum să începem, cum să continuăm și cum să încheiem. Iar de atunci a fost „vremea scrisorilor clasice”.
     Majoritatea scrisorilor mele au ajuns la destinatar, dar încă din 1990 mă tot gândesc că ar trebui să ajung în acel loc unde se păstrează documente și însemnări privind „activități” precedente lui decembrie 1989 și unde am înțeles că „s-au poprit” o parte dintre scrisorile pe care le-am trimis, ca elev, către bunici și către părinți. De atunci am învățat că orice mesaj începe cu o formulă de apelare, are un cuprins, are o încheiere și un mod de a semna. Tot de atunci am învățat că dacă primești un mesaj este de bună-cuviință să adresezi un răspuns – modalități de reacție, corecte, ce tot mai rar se pot remarca în ziua de azi. Primesc documente, parcă „aruncate” în eter. Uneori cu o urmă de semnătură, alteori „pur și simplu”. Textul mesajului lipsește sau este ciuntit – și aproape de fiecare dată mă întreb: „Oare respectivii colegi de unde și de la cine au învățat care este modul corect și politicos de a transmite un mesaj?” Lipsa de bună-cuviință ridică un semn de întrebare cu privire la conținutul documentului sau mesajului respectiv. Și ce încredere să mai ai, în aceste condiții, privind respectivul conținut? Buna-cuviință, profesionalismul, colegialitatea nu se exclud reciproc, dimpotrivă!
     „De la bun început consider necesar a se clarifica dacă există o diferență între «conducător» și «lider». Conducătorul este individul pentru care «litera de lege» este aplicarea de comenzi și ordine subalternilor săi, în scopul de a culege personal laurii de pe urma realizărilor acestora, în timp ce liderul este cel care, necondiționat, își ajută echipa să îndeplinească sarcinile, o motivează și o menține pregătită pentru tot ceea ce este mai greu, iar atunci când apar succese sau eșecuri, le analizează împreună cu toți cei din echipă, analizând problemele și îmbunătățind ceea ce se poate optimiza.” Ceea ce mi se pare cel mai interesant și încurajator este că aceste rânduri vin de la o persoană tânără, de 19–20 de ani, iar asta „spune” cu alte cuvinte: se poate! Din familie, de pe băncile școlii, din frecventarea bibliotecilor (fie ele și online) – avem tineri care se formează frumos, avem tineri care își dezvoltă capacitatea de a discerne, avem potențiali viitori colegi, avem speranță.
     „Consider că o echipă – să presupunem că este vorba despre studenții unei serii – poate rămâne motivată numai în prezența unei persoane ce se comportă ca un adevărat lider de grup – profesorul, fie el de microbiologie, anatomie, fiziologie. În acel moment, în care studentul se simte ascultat, simte că poate să se autocunoască mai bine, că își poate îmbunătăți abilitățile, participă cu drag la activitățile coordonate de liderul său – fie că este vorba de cercul de microbiologie, disecțiile din sala de anatomie, experimentele la biochimie sau biofizică.” Interesantă presupunerea.
     Dacă ar fi după dorința mea, primul lider ar trebui să fie șeful de grupă. V
Publicitate
iitorii studenți aleg să dea examen de admitere la facultatea de medicină. Uneori sunt mai mulți colegi dintr-o clasă de liceu, alteori este unul singur. Uneori sunt viitori colegi din același județ sau oraș, alteori pot fi și din același sat. Se înscriu și în ordine alfabetică (conform celei mai recente decizii) formează grupele în primul an de studiu. Majoritatea nu se cunosc, dar trebuie să formeze viitoarea echipă.
     Antrenamentul pentru colegialitate începe la nivel de grupă. Alegerea șefului nu se face imediat după începerea cursurilor, trece un timp, colegii încep să se cunoască, dar cunoașterea nu este deplină nici până la alegerea șefului de grupă și nici până la alegerea șefului de serie. Aceste alegeri nu sunt și nu ar trebui să reprezinte „niște formalități” – sunt alegeri serioase, cu implicații potențiale pentru viitorul colegial. Pe vremea noastră exista respect și leadership (cu toate că acest cuvânt, intrat acum în dicționare, ne era necunoscut). Șefa de grupă și șeful de serie erau „șefa” și „șeful”, iar cuvintele aveau înțeles, nu erau rostite doar ca să ne aflăm în treabă. Iar ei ne reprezentau interesele, colegial. Că mai existau uneori discuții, că nu întotdeauna era posibil ca poziția de susținere pentru toate grupele din serie să fie identică – da, se mai întâmpla. Dar excepțiile confirmau regula. Așa ar trebui să fie și acum.
     „Totodată, părerea mea este că activitatea unui lider este dependentă de cea a «coechipierilor» săi.” Da! Cât de adevărat este. Și cât de multă nevoie este de coechipieri! „Am considerat, întotdeauna, că un lider găsește motivație în realizările grupului pe care îl coordonează, motivație care îl determină să continue pe același făgaș, să își ajute în continuare echipa, să o crească numeric și valoric. Încă de la prima oră de microbiologie, deși nu am frecventat – cu părere de rău – cercul organizat de dumneavoastră, am observat, ca toți ceilalți colegi, sfaturile săptămânale de la profesorul de microbiologie – unele dintre ele fără a avea o legătură directă cu materia predată. Până la citirea unora din articolele din «Viața medicală», spre rușinea mea, recunosc că semnificația acestor sfaturi nu mă satisfăcea pe deplin. Ulterior, am reușit să îmi deschid mintea spre înțelegerea acestora, iar prin citirea și recitirea, de câteva ori, în măsura timpului liber, a articolului «Despre lideri», am reușit să conștientizez că studenții care vă considerau «conducător» s-au înșelat, și că, de fapt, sunteți, pentru cei care doresc, un lider gata oricând pentru a-și ajuta echipele – cele trei-patru serii, sau alte echipe pe care le mai coordonați. Opinez că fără această implicare a dumneavoastră, progresul nostru, ca studenți de an preclinic și viitori practicanți ai profesiei lui Hipocrate, ar fi mult mai dificil de obținut. Profesorii, doctorii și persoanele care practică aceste metode – prea puțin înțelese de unii din colegii noștri –, merită prețuirea tuturor celor ce beneficiază de ele. Vă doresc o zi bună și cât mai puțin încărcată.”
     Ce merită și cine merită (sau cine nu) nu mă gândesc pentru că nu mă gândesc prea mult la aceste aspecte. Nu aș spune adevărul dacă aș spune că nu mă gândesc deloc. Mi-aș dori să nu mă gândesc deloc și să îmi urmăresc misiunea așa cum se cuvine fără niciun alt gând, dar mintea omului nu este chiar atât de ușor de stăpânit. Însă, în mod cert, nu este un „scop în sine”. Pentru mine și pentru extrem de mica mea echipă nu este importantă prețuirea oferită (sincer sau nu) de ceilalți, ci este important să ne facem datoria așa cum considerăm noi că este cazul să ne-o facem. Dacă ar exista mai multă colegialitate, dacă spiritul de echipă ar reprezenta regula, dacă s-ar colabora așa cum se cuvine, ne-ar fi cu mult mai ușor. Doar că noi nu urmărim „ușorul”, ci ne străduim să ne vedem de treabă, cu ajutorul Lui Dumnezeu.
     Având în vedere perioada în care ne aflăm am să închei cu următorul citat: „Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859–1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României și al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei Constituții românești, reforma electorală, reforma agrară, a învățământului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României”. La mulți ani, România!
 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală