resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Muzeele medicilor colecționari

Autor: Dr. Raluca BULEA | 19 Ianuarie 2018
     Zilele frumoase ale acestei pseudoierni bucureștene ne îndeamnă, pe cei rămași, să ieșim la plimbare prin orașul în care condusul și mersul pe jos au redevenit, temporar, o reală plăcere. Aceste preumblări pot fi un prilej excelent pentru a descoperi câteva din bijuteriile culturale și istorice ale Capitalei, iar la două dintre acestea, redeschise de curând pentru public, vom face împreună popas în rândurile ce urmează.
     Aflate, geografic, la distanță – unul în plin centru, aproape de Piața Romană, și celălalt în nord, lângă fântâna „Miorița” și gara Băneasa –, cele două instituții de cultură au în comun, pe de o parte, apartenența administrativă la Muzeul Municipiului București și Primăria Capitalei, și pe de altă parte faptul că, deși tematicile abordate sunt complet diferite, ambele sunt rodul pasiunii de colecționar, pe care au manifestat-o întreaga lor viață.
     Cunoscut și cu numele de „Vila cu clopoței” (numele provine de la clopoțeii din sticlă aflați în foișorul din turn), Muzeul de Artă Populară „Dr. Nicolae Minovici”, aflat la începuturile sale pe teritoriul comunei Băneasa, atrage atenția trecătorilor prin arhitectura sa deosebită, rod al conlucrării proprietarului cu arhitectul Cristofi Cerchez. Aceștia au îmbinat, în 1905, elemente de stil neoromânesc cu cele aparținând culelor oltenești și cu trăsături de castel medieval, iar construcția are particularitatea de a fi fost încă din etapa de proiect concepută pentru a adăposti colecția etnografică adunată de-a lungul vieții de dr. Nicolae Minovici (1868–1941). În anul 1937, medicul colecționar donează Comunei Bucureștilor, cum se numea în epocă, atât patrimoniul, cât și clădirea și lotul de teren înconjurător, astăzi o grădină încântătoare. Închis și redeschis de mai multe ori în perioada comunistă, dar și neglijat, muzeul a beneficiat recent de reabilitare și restaurare a patrimoniului. Clădirea a fost redeschisă pentru public în vara anului 2016, cu o expoziție dedicată fraților Minovici (Mina, celebrul legist, Ștefan, profesor universitar de chimie și Nicolae, întemeietorul societății de salvare și al serviciului de urgență din București), intitulată „Pionierat medical și univers spiritual”. În octombrie 2017, a fost revernisată colecția sa permanentă, cea de artă populară, sub inspiratul generic „Restitutio”. Reabilitarea a inclus și o reamenajare a grădinii, precum și construirea unei săli multifuncționale în care au loc deja concerte și conferințe, și care de asemenea este gazda unor interesante expoziții temporare.
     Parterul Vilei cu clopoței prezintă colecția de costume populare și obiecte de podoabă, ale căror modele se regăsesc și pe vasele ceramice, care sunt omniprezente. La etaj descoperim ceramica albastră săsească, datând din 1789, apoi pătrundem în sufragerie, unde sunt expuse obiecte de ceramică, din lemn, ouă încondeiate, icoane pe sticlă, scoarțe oltenești, dar și piese de mobilier: blidare, dulapuri, scaune cu tapițerie cusută manual, lăzi de zestre. Fiind vorba de un muzeu de colecționar, zonele etnografice ale țării nu sunt reprezentate proporțional, întrucât proprietarul a achiziționat ceea ce i-a atras atenția din zo
Publicitate
nele care i-au fost accesibile. Un alt spațiu privilegiat este capela, care se remarcă atât prin elementele decorative incluse în arhitectură, cât și prin icoane și alte obiecte de cult. Ca un element de contrast, dormitorul vilei, folosit de proprietar mai mult ca birou, înfățișează o parte din mobilierul original, dar și colecția de tablouri a dr. N. Minovici.
    Întorcându-ne în centrul orașului, la intersecția str. Henri Coandă cu str. N. Iorga întâlnim o construcție tipică pentru Bucureștiul celei de-a doua jumătăți a veacului al XIX-lea, păstrătoare a colecției „Maria și dr. George Severeanu”. Construcția a fost redeschisă la finalul lunii noiembrie, cu subtitlul „Pe urmele trecutului”. Aspectul elegant, dar destul de auster al exteriorului, aproape că nu ne lasă să întrezărim fascinanta lume pe care o găsim înăuntru. După gusturile și interesul fiecărui vizitator, popasul în muzeu poate dura câteva zeci de minute sau câteva ore.
     Dr. George Severeanu a cultivat de foarte tânăr și pasiunea pentru obiectele foarte vechi, pentru monedele și vestigiile antice, reușind ca într-o viață să adune, cu ajutorul indispensabil (moral, dar și material) al soției sale Maria, un număr remarcabil de obiecte: peste 3.000 de piese arheologice și 9.000 de monede. Mai mult decât bucuria de a le descoperi și de a le strânge, doctorul Severeanu a folosit și în cazul pasiunii sale de timp liber aceeași rigoare științifică pe care o avea în profesia medicală. Aceasta l-a determinat să studieze cu minuțiozitate piesele colecționate și chiar să publice articole despre ele în revistele de istorie și numismatică. A fost chiar implicat în organizarea Societății Numismatice Române și în editarea buletinului acesteia. Din 1931 acceptă să fie directorul Muzeului Municipiului și ulterior, din 1933, al Pinacotecii orașului. În 1939, anul morții sale, își donează municipalității casa și colecția.
     Deschis din nou pentru marele public după mai bine de un sfert de secol în care prețioasele exponate au fost păstrate în depozit, Muzeul „Maria și dr. George Severeanu” ne introduce, pe de o parte, în universul vieții unui medic colecționar din prima parte a secolului XX, și, în același timp, ne poartă mai departe în trecut, în apusele vremuri în care au fost create obiectele adunate de acesta. În holul casei ne întâmpină fotografia amfitrionilor, precum și colierul din aur al Mariei, montat la Paris în 1922, care reunește patru geme și camee, având o vechime cuprinsă între 1.600 și 2.400 de ani. Alături de acestea sunt prezentate cele mai vechi obiecte, artefacte preistorice din paleolitic și epoca fierului, precum și câteva obiecte antice egiptene. Trecem apoi în biroul doctorului Severeanu, spațiu masculin, în culori închise, cu mobilierul original, unde parcă este prezent spiritul acestuia, pe care parcă îl putem întrezări la birou. Ne ajută în acest exercițiu de imaginație și portretul ce ne veghează de undeva de sus. Tot aici sunt expuse și obiectele de ceramică grecească antică.
     Din această încăpere sobră, cu mobilier masiv și pereți lambrisați, trecem în camera de zi și salonul doamnei, cu ferestre generoase și oglinzi ample, unde descoperim tezaure monetare grecești, geto-dacice, bizantine, lămpi grecești și romane, statuete, bijuterii, despre care putem afla toate amănuntele cu ajutorul tabletelor electronice alăturate. Modalitatea modernă de expunere și prezentare, menită să apropie publicul de istoria și rostul obiectelor, se reflectă și în ingenioasa soluție de a folosi sertarele ca vitrine suprapuse, care ne dezvăluie noi și noi comori de istorie. Fostul salon de muzică al reședinței, care păstrează vitraliile originale, dar și soba cu cahle frumos ornamentate și fotoliile cu piele de Cordoba, este și locul de expunere al unor piese datând din epoca medievală, monede din țările române, documente și obiecte de podoabă. Înainte de a părăsi muzeul, merită să mai poposim și în curte, pentru a admira bustul dr. George Severeanu, realizat de sculptorul Cornel Medrea.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală