resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Personalități și învățături din trecut

Autor: Prof. dr. Mircea Ioan POPA | 19 Ianuarie 2018
     „Fiule, priimește învățătura tătâne-tău și ascultă sfatul mâne-ta, ca să trăești în veci. Dreptu aceia, feții miei, și eu vă învăț, mai nainte de toate, de acestea: să aveți frica lui Dumnezeu în inimile voastre și să vă fie sufletele curate, dinpreună cu trupurile, și să iubiți săracii și mișăii și să le faceți milostenie și să vă rugați lui Dumnezeu și Preacuratei lui Maici cu tot de-adinsul. Și nu numai din gură, ci cu toată inima și cu tot sufletul și cu tot cugetul.”
     La 15 septembrie 1521, domnitorul Țării Românești, Neagoe Basarab (1512–1521), lăsa posterității două opere monumentale: Catedrala Episcopală de la Curtea de Argeș și Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, una dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii române vechi. „Și această să nu le gândești că le grăiesc eu din capul meu, ci toate le-am aflat în Sfintele Scripturi și ți le grăiesc ca să-ți fie de certare și de învățătură și de toată trezvia și chibzuiala și bucuria ce va să fie.”
     „Deaciia împăratul Constandin căzu în boala care să cheamă mișălie, iar dohtorii câți era, toți să nevoia. Și munciră câtăva vreme cu meșteșugurile lor și nu putură folosi nimic. Deacii ziseră să strângă coconași mititei, mulți, vrând să-i junghie pre toți și să le sprijinească sângele într-un vas mare și să să scalde împăratul, și să va curăți de mișălie. Iar împăratul venea de la vânat și văzu atâtea mumâni plângându și văetându-se pentru coconașii lor, și întrebă ce poate să fie acea gâlceavă și vaete mari, ce fac acele fămei acolo. Iar slugile îi spuseră: «Poruncit-au dohtorii să adunăm coconi mitutei mulți și să-i junghie, și să sprijinească sângele într-un vas mare, și să te scalzi măria-ta într-acel vas mare și te vei curăți». Iar împăratul, deaca auzi așa, dede pre toți coconii în brațele mumânelor lor, și zise: «Mai bine să pătimescu eu tot așa rău cu această boală, decât să moară atâțea coconi și să să topească mumânele lor, de jale și de dor, și să fiu eu vinovat a atâta moarte».”
     La acea vreme, „mișălie” era numele pentru lepră, iar lepra era încă incurabilă. Cei care doresc să știe ce s-a întâmplat mai departe cu împăratul Constantin cel Mare pot să afle din mărturiile și datele istorice rânduite a ajunge până la noi. Cartea ctitorului Catedralei de la Curtea de Argeș merită să fie citită. Astăzi, la fel ca multe alte documente de o inestimabilă valoare, se află la doar un click distanță de noi.
     Vineri, o mică parte din colegii de la Institut au participat la slujba și pomenirea Profesorului Cantacuzino și a celorlalți înaintași. Sâmbăta care a trecut s-a săvârșit Parastasul pentru Regele nostru. Iar luni s-a comemorat Ziua Culturii Naționale și ziua nașterii marelui poet național, Mihai Eminescu. „Trăiască nația! Sus cu dânsa!”
     După izvoarele vremii, Mănăstirea de la Curtea de Argeș a fost construită pe fundațiile sediului primei Mitropolii a Țării Românești. Domnitorul Neagoe Basarab, găsind-o „dărâmată și neîntărită... a zidit-o și înălțat-o din temelii”. Cu trecerea timpului, este regăsită în texte sub numele de Biserica Episcopală; devine din 1793 reședința Episcopiei Argeșului. Începând cu anul 1914, mănăstirea este și necropolă regală, aici fiind înmormântați regii și reginele României: Carol I și Elisabeta, Ferdinand și Maria, Carol al II-lea, precum și Regele Mihai I și Regina Ana. În pronaosul bisericii se află mormintele primilor ctitori: Neagoe Basarab și Despina Doamna (soția lui Neagoe Basarab), Doamna Stana (fiica lui Neagoe Basarab și soția lui Ștefăniță Vodă al Moldovei). Tot aici se află și piatra de mormânt a voievodului Radu de la Afumați, soțul Doamnei Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab, în timpul domniei căruia a fost pictată biserica Mănăstirii Curtea de Argeș.
     Viitorul rege Carol I (1866–1914) ajunge la București la 10 mai 1866, in
Publicitate
tră pe la podul Mogoșoaiei și primește cheile orașului. Este aclamat și escortat spre Dealul Mitropoliei, unde se oficiază Tedeumul. După ședința extraordinară a celor două camere reunite – a Guvernului și a Locotenenței Domnești și a Înaltului Cler –, este condus la tronul princiar ridicat pe tribună și se citește formula de jurământ: „Jur de a fi credincios legilor țării, de a păzi religiunea românilor, precum și integritatea teritoriului ei și a domni ca domn constituțional”. Cu acest prilej, principele rostește primul cuvânt în limba română – „Jur!”. Următoarea sa frază este: „Punând picioarele pe acest pământ, am și devenit român!”.
     Medicul român de origine franceză Carol Davila, în colaborare cu Nicolae Kretzulescu, a pus bazele învățământului medical din țara noastră prin înființarea Școlii naționale de medicină și farmacie, în 1857. Iar la 12 noiembrie 1869 se înființează Facultatea de medicină din București, care își deschide porțile câteva zile mai târziu, la 22 noiembrie – a fost prima facultate de medicină din România.
     Noua lege fundamentală și prima Constituție a României a fost promulgată de Carol I la 1 iulie 1866. În timpul domniei sale, rețeaua de cale ferată a ajuns la 3.800 de kilometri, pornind de la zero. Au fost create Academia Română și Banca Națională a României. S-a creat moneda națională, leul. De numele său se leagă și construirea celui mai lung pod din Europa – podul de la Cernavodă. Tot în timpul domniei lui Carol I, la 10 mai 1877 a fost proclamată independența României, iar Declarația de Independență a fost promulgată și publicată în Monitorul Oficial.
     Încă din 1901, când a fost numit profesor la Facultatea de Medicină din București, Profesorul Ioan Cantacuzino (1863–1934) a creat și condus „Laboratorul de Medicină Experimentală” care, pe lângă activitățile sale didactice și științifice, a început să prepare, din 1904, serul antistreptococic și apoi serul antidizenteric. Acestea au fost doar primele dintr-o lungă serie de produse biologice de uz uman pe care le va produce Institutul Cantacuzino.
     Pentru a nota realizările Profesorului nu sunt suficiente sute sau mii de pagini. Legat de perioada despre care vorbim, vom aminti doar intervenția magistrală din timpul epidemiilor de holeră, din 1913 și apoi 1916. Observațiile merită citite și citate. Rezultatele strălucitoare au intrat ulterior într-un raport publicat în 1920 – La pathogenie du cholera et la vaccination anti-cholerique.
     Realizările sale au continuat și pe timpul domniei Regelui Ferdinand (1914–1927). Anul acesta celebrăm 100 de ani de la 1 Decembrie 1918. Tratatul de Pace de la Trianon a fost semnat la 4 iunie 1920 de Franța, Marea Britanie, Italia, Statele Unite, Japonia, România, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, Cehoslovacia și alte nouă state – pe de o parte – și de Ungaria, pe de altă parte. Din partea României, Tratatul a fost semnat de Profesorul Cantacuzino ca ministru de stat și de Nicolae Titulescu, fost ministru. Documentul a fost ratificat de Marea Britanie în mai 1921 și de Franța în iunie 1921.
     Tot în 2018 vom împlini 90 de ani de când profesorul Cantacuzino a lansat revista Institutului, înființat la rândul său prin Decret Regal în anul 1921.
     În ceea ce privește ultima Domnie, privim înapoi cu durere. Curmarea acesteia la 30 decembrie 1947 a fost urmată de mari chinuri pentru neam și țară. Lumea încă se mai întreabă (tâmp) „unde ne sunt elitele?”, de parcă nu s-ar cunoaște cum acestea au fost decimate în lagăre și pușcării. Istoria încă nu a fost relevată în toată amploarea ei. Ce ar fi putut face Regele Mihai I (1921–2017) dacă România rămânea Regat sau redevenea Regat în 1990, nu putem spune. Dumnezeu știe.
     Duminică s-a citit dintr-o pildă încărcată de înțelesuri. „Dar, pe când ei se duceau, s-au curățit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Și a căzut cu fața la pământ la picioarele lui Iisus, mulțumindu-I. Și acela era samarinean. Și răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Și i-a zis: Scoală-te și du-te; credința ta te-a mântuit.” Este vorba despre lepră, a trupului și a sufletului. Dar este vorba și despre recunoștință, o calitate care într-un fel definește firea omenească. În activitatea noastră, cu colegialitate, nu trebuie să-i uităm pe cei de la care am primit ajutor direct sau indirect. Modul de manifestare a mulțumirii sau recunoștinței este diferit, dar nu trebuie să lipsească niciodată.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală