resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Vaccinologie sistemică și protecție comunitară pentru infecțiile pediatrice

Autor: Monica GEORGESCU | 12 Ianuarie 2018
Aula Universității Transilvania din Brașov este de un deceniu gazda unui program educațional susținut de specialiști de mare prestigiu din domeniul bolilor infecțioase pediatrice. Ediția aniversară – a zecea – a cursului ESPID (European Society of Pediatric Infectious Diseases) a avut loc la sfârșitul anului trecut, împreună cu a noua ediție a Cursului est-european și mediteranean de boli infecțioase pediatrice.
La evenimentul prezidat de conf. dr. Oana Falup-Pecurariu, președinta Societății Române de Boli Infecțioase Pediatrice (SRBIP), au participat specialiști din Israel, Canada, Taiwan, Olanda, Grecia, Marea Britanie și, desigur, România. Prezentările acestora au vizat prevenirea și managementul celor mai răspândite boli infecțioase pediatrice, actualizările ghidurilor privind schemele de tratament și vaccinare la copii și noutăți științifice privind abordarea pacientului pediatric.

 

 

O pneumonie atipică

 
   Mycoplasma pneumoniae este una din principalele etiologii ale infecțiilor pulmonare ale copilului, fiind totodată implicată și în patogeneza astmului. Despre acest subiect a vorbit prof. dr. Cheng Hsun-Chiu (Taiwan), în cadrul unei conferințe speciale.
     Infecția cu M. pneumoniae se transmite prin contact direct sau prin intermediul aerosolilor contaminați și are o perioadă de incubare de două-trei săptămâni, cauzând bronșite, bronșiolite, faringite și alte infecții de tract respirator superior. Simptomele includ: febră, senzație de slăbiciune accentuată, dureri de cap și de gât. Deși în cele mai multe cazuri simptomele sunt ușoare, acestea se pot agrava. Forme severe de boală sunt infecțiile pulmonare, manifestate cel mai frecvent ca pneumonii atipice. Boala poate avea manifestări cutanate în până la 25% din cazuri (eritem, urticarie, sindrom Stevens-Johnson) sau chiar neurologice (encefalită, sindrom Guillain-Barré), iar tratamentul antimicrobian nu este, de regulă, eficient. Coinfecția (cu alte bacterii sau cu virusuri) a fost raportată în 28% din cazurile de pneumonie pediatrică în care a fost necesară internarea. Tratamentul se face cu azitromicină sau amoxicilină plus acid clavulanic, rata de vindecare fiind de 97%.
     O problemă tot mai recurentă este însă rezistența la antibioticele din clasa macrolidelor. Profesorul Cheng Hsun-Chiu a prezentat rezultatele unui studiu efectuat pe populația pediatrică internată în spitalul de copii Chang Gung din Taiwan. În studiu au fost înrolați 73 de copii internați cu diagnosticul de pneumonie cu Mycoplasma, iar rata rezistenței la macrolide a fost de 12,3%. Această problemă este mai frecventă în țările asiatice decât în Europa, dar se extinde. Durata internării a fost mai lungă la copiii cu infecții rezistente la macrolide (șapte zile comparativ cu media de cinci zile). Simptomele, testele de laborator sau imagistica nu pot diferenția forma rezistentă la macrolide de cea susceptibilă la tratament. Tratamentul formei rezistente la macrolide se face cu antibiotice din clasa tetraciclinelor (minociclina și doxiciclina s-au dovedit eficiente) sau cu fluorochinolone.
     În ciuda complicațiilor și a duratei mai lungi de spitalizare, toți copiii înrolați în studiu au fost externați fără sechele, infecția fiind autolimitantă. Cu toate acestea, profesorul chinez atrage atenția asupra problemei rezistenței la macrolide, în condițiile în care, în era postvaccinare PCV, pneumonia atipică cu Mycoplasma este una din cauzele principale ale infecțiilor pulmonare pediatrice, cauzând o simptomatologie destul de zgomotoasă.

 

Noutăți în vaccinologie

 

     Procesul de cercetare în vederea dezvoltării de vaccinuri noi s-a accelerat în ultima decadă și a evoluat de la o abordare inițial empirică la folosirea unor tehnologii noi: glicoconjugare, ADN recombinant, biologie sintetică, genomică etc. În prezent, planul global provaccinare susține dezvoltarea de vaccinuri împotriva infecției cu HIV, malariei, tuberculozei și gripei.
     Vaccinarea mamei este un alt subiect care se bucură de interesul experților în ultima perioadă, fiind indicată în prezent în cazul gripei, tusei convulsive și tuberculozei și fiind în curs de testare ca metodă de imunizare a nou-născuților împotriva virusului sincițial respirator și în cazul infecțiilor cu streptococ de grup B. Un vaccin nou împotriva febrei denga a fost recent aprobat și mai multe alte vaccinuri ce promit să ofere imunitate împotriva unor boli infecțioase, care au căpătat recent amploare (MERS, infecții cu virusurile Nipah, Chikugunya, Ebola ori Zika sau infecția cu Escherichia coli)sunt în faza de testare clinică. Despre cele mai recente inovații și cercetări în vaccinologie a vorbit în cadrul conferinței prof. dr. Ronald de Groot (Olanda). Acesta a menționat că răspunsul imunologic este foarte important, dar acesta este variabil și complex la populația pediatrică.
     Principalele cauze ale mortalității la copiii sub cinci ani sunt pneumonia, sepsisul și diareea, deși trendul este unul descendent de la introducerea și susținerea vaccinărilor. Se notează diferența dintre imunitatea nativă, non-specifică, și cea adaptivă sau specifică (consecință a vaccinării). Aceasta din urmă are nevoie de 10–14 zile până se declanșează și presupune o activare specifică împotriva unui microorganism. Spre deosebire de imunitatea nativă, aceasta are memorie imunologică, funcție care activează răspunsul imun la un al doilea contact cu același antigen. Imunitatea adaptivă a fost intens studiată în ultima perioadă, accentul fiind pus pe rolul anticorpilor în generarea unui răspuns imun eficient după vaccinare. Un alt punct de interes al cercetărilor din ultimul deceniu a fost legat de imunitatea nativă și, în special, de rolul celulelor dendritice, monocitelor, macrofagelor și neutrofilelor ca reglatori ai răspunsului imun adaptiv.

 

Vaccinologia sistemică și tusea convulsivă

 

     În continuare, lectorul olandez a vorbit despre conceptul de vaccinologie sistemică – care integrează informații din biologia sistemică (expresia genomică, schimbările survenite în cadrul proteinelor, metaboliților și lipidelor) pentru a monitoriza răspunsul gazdei la vaccinare. Aceste informații sunt folosite pentru a identifica semnături moleculare distincte (biomarkeri) care prezic sau se corelează cu răspunsuri imune adaptive ulterioare.
     Cu ajutorul acestei strategii, se poate studia răspunsul imunologic la vaccinare și în cazul copiilor – un lucru care nu a fost posibil până în prezent. Astfel, în martie 2016, a fost lansat proiectul PERISCOPE, care și-a propus să identifice biomarkerii răspunsului imunologic în cazul vaccinului pertussis și să investigheze impactul vaccinării mamelor asupra răspunsului imunologic al copiilor.
     Tusea convulsivă este una din bolile cele mai grave ale copilăriei, cu o rată mare a mortalității în zonele unde vaccinarea nu se practică, a explicat în continuare profesorul de Groot. Vaccinul folosit aproape 40 de ani în programele de imunizare este o formulă trivalentă (împotriva tusei convulsive, tetanosului și difteriei). Inițial s-a folosit o formă celulară, care conținea o suspensie inactivată de celule Bordetella pertusis. Aceasta s-a dovedit foarte eficientă, oferind un grad mare de protecție (până la 90% rată de prevenire a tusei convulsive severe), având în
Publicitate
schimb un risc crescut de a cauza efecte secundare grave. Din acest motiv, a fost dezvoltată o formă acelulară a vaccinului, care a limitat mult riscul de efecte adverse.
     În anii ‘90, majoritatea țărilor occidentale au trecut de la forma celulară la cea acelulară a vaccinului. În timp, numărul de cazuri a crescut – o indicație a faptului că vaccinul acelular nu oferă o protecție comunitară eficientă (cel vaccinat poate deveni purtător asimptomatic al infecției în comunitate). În plus, mai multe studii au demonstrat că forma acelulară a vaccinului nu previne transmiterea infecției la nou-născuți – un grup la risc maxim pentru complicații severe și deces cauzat de tusea convulsivă. O soluție pentru a proteja acești copii implică vaccinarea mamelor în al doilea semestru de sarcină, dar această strategie nu a fost implementată pe larg. O altă soluție ar fi dezvoltarea unei noi forme de vaccin celular, cu o reactogenicitate redusă, a explicat prof. dr. Ronald de Groot.

 

Un dușman vechi

 

     „Epidemiile sunt o formă de a regândi poziția față de sănătatea noastră”, consideră conf. dr. Oana Falup-Pecurariu (România), președinta SRBIP și a cursului ESPID. Prima definiție a gripei datează din Modena secolului XVI. În urmă cu un secol, în 1918, pandemia de gripă spaniolă a ucis 30 de milioane de persoane în mai puțin de șase luni, mai multe decât orice epidemie de ciumă. Lectorul din Brașov a ales să vorbească despre gripă ca despre un dușman vechi cu o poveste nouă.
     În prezent, medicii se confruntă cu epidemii globale sezoniere de gripă. În ciuda eforturilor, mortalitatea din această cauză rămâne ridicată, în special în rândul copiilor. Într-un an pandemic, jumătate din numărul spitalizărilor și 20% din numărul deceselor atribuite gripei sunt din rândul populației pediatrice. Din acest motiv, copiii sunt primii care ar trebui vaccinați antigripal, pentru că sunt foarte expuși la boală și, în același timp, transmit cel mai ușor infecția.
     Singurele tratamente eficiente împotriva gripei sunt antiviralele, iar antibioticele nu ar trebui folosite. Administrarea corectă a medicației antivirale duce la scăderea ratei de complicații, însă rezistența poate apărea și în cazul acestui tratament.
     Gripa are un impact social și economic deosebit de important. Cele două forme de gripă – A și B – sunt complet diferite ca evoluție și din punctul de vedere al grupelor de vârstă afectate. Vaccinarea rămâne opțiunea cea mai bună de a preveni infecția gripală, dar „România nu crede în acest vaccin”. Conf. dr. Oana Falup-Pecurariu crede că este nevoie de o repoziționare și de o schimbare a atitudinii populației față de vaccinarea antigripală. Aceasta funcționează, fiind eficientă în reducerea numărului de zile de absenteism al copiilor și al părinților vaccinați, dar și a costurilor și a poverii resimțite în cadrul sistemelor de sănătate.
     Vaccinul gripal poate fi administrat copiilor cu vârsta peste șase luni. Pentru a proteja copiii mai mici, se poate apela la imunizarea mamei: în Bangladesh, vaccinarea mamelor sugarilor a redus rata infecțiilor gripale cu 63% și a bolilor respiratorii cu simptom febril cu 29% în rândul populației pediatrice vizate.

 

Jumătate de secol fără soluții

 

     Tuberculoza (TB) este produsă de Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch), care infectează peste o sută de milioane de persoane anual, din care un milion sunt copii. Se estimează că TB ucide o persoană la fiecare 20 de secunde: 1.600.000 de persoane mor anual din această cauză. La copii, boala se declanșează mai rapid după infectare. Pe de altă parte, copiii tolerează mai bine medicația și au mai puține comorbidități asociate. Din păcate, într-o lume dominată de goana după profit, pentru companiile farmaceutice nu este rentabil să investească în dezvoltarea de noi molecule antituberculoase. Între 1961 și 2013, adică în peste 50 de ani, nu au fost inventate noi molecule pentru tratamentul TB. Cu aceste afirmații neliniștitoare și-a început prezentarea prof. dr. Yossef Av-Gay (Canada).
     În 2013 a apărut pe piață bedaquilina, o moleculă destinată tratamentului tuberculozei cu rezistență multiplă la tratament (TB-MDR), iar în 2014 a fost aprobată delaminida – doar în Uniunea Europeană.
     În anii ’60 se credea că tuberculoza ar putea fi eradicată. În schimb, au apărut formele de TB-MDR, rezistente la izoniazidă și rifampicină. În prezent, tratamentul formei susceptibile la tratament a tuberculozei la copii urmează schema 2RHZ(E)/4RH: rifampicină (8–12 mg/kgc, doză ce poate crește până la 10–20 mg/kgc), izoniazidă și pirazinamidă sau etambutol. În cazul TB-MDR, schema recomandată este 4–5 Km-Mfx-PTO-CFZ-hdINH-EMB-PZA sau 5–7 Mfx-PTO-CFZ-EMB-PZA, respectiv o combinație de kanamicină, moxifloxacină, protionamidă, clofazimină, pirazinamidă, izoniazidă în doză mare și etambutol.
     Profesorul Av-Gay remarcă nevoia de a testa siguranța și farmacocinetica medicației antituberculoase la copii. Acesta a pledat pentru o dezvoltare și o testare accelerată a medicației anti-TB destinate populației pediatrice.

 

Antituberculoase noi

 

     Micobacteriile se localizează intracelular, în interiorul macrofagelor alveolare. Asta explică ineficiența majorității antibioticelor, ridicând în același timp o serie de dificultăți când se încearcă dezvoltarea de noi molecule eficiente.
     PtpA este o proteină care „ascunde” virusul TB de răspunsul imun. Lectorul canadian spune ca s-a reușit dezvoltarea unei terapii biologice care să elimine virusul TB cu ajutorul acestei proteine. Problema este că, în mod tradițional, screeningul pentru moleculele noi implică testarea abilității acestora de a eradica bacteriile într-un mediu de cultură. Folosindu-se acest protocol, sunt ignorate moleculele care funcționează în celulele gazdei, nu într-un mediu de cultură (de exemplu, în celulele macrofage).
     Lectorul canadian a propus o nouă strategie de screening, accelerată, care presupune testarea noilor molecule în interiorul celulelor macrofage, precum și modificarea protocolului actual de screening pentru a reduce timpul și pașii necesari aprobării noilor molecule care se dovedesc eficiente.

 

Vaccinul potrivit

 

     Despre impactul diferitelor forme de vaccin pneumococic conjugat (PCV) a vorbit prof. dr. David Greenberg (Israel). Există trei forme de vaccin PCV în funcție de numărul de tulpini incluse: PCV7, PCV10 și PCV13. În prezent, forma heptavalentă nu mai este folosită. Schema de vaccinare poate merge pe varianta două doze și un booster, trei doze și un booster sau trei doze fără booster.
     Lectorul a atras atenția că introducerea PCV13 a fost însoțită de o reducere a numărului de cazuri de infecții pneumococice severe în toate țările în care acesta a fost implementat, în timp ce țările care folosesc vaccinul PCV10 (Finlanda, Brazilia, Israel) au înregistrat recent o creștere a numărului de cazuri. Pentru această creștere a numărului infecțiilor poate fi de vină serotipul 19A, inclus în vaccinul 13-valent, dar nu și în varianta decavalentă.
     Mai mult de o sută de țări lume folosesc în prezent PCV13, inclusiv România. În cadrul întâlnirii din luna octombrie a Grupului de experți consilieri pe tema imunizării (SAGE – Strategic Advisory Group of Experts on Immunization), au fost dezbătute cele mai noi date privind imunogenicitatea serotipică, demonstrând superioritatea vaccinului PCV13 atunci când serotipurile 19A sau 6C sunt frecvent întâlnite în rândul populației. Introducerea vaccinului PCV13 s-a corelat cu o reducere semnificativă a numărului de cazuri de otită medie acută cauzată de H. influenzae, M. catharralis șiS. pyogenes.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală