resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Gânduri la început de drum

Autor: Prof. dr. Mircea Ioan POPA | 5 Ianuarie 2018
     Acum te las, fii sănătos,/Și vesel de Crăciun./ Dar nu uita, când ești voios/Române, să fii bun!
     Am ales acest mesaj transmis în fiecare lună a lui „Undrea”, prin colinde. Este o strofă care mă impresionează prin actualitatea și importanța sa, chiar dacă mesajul este mai complex. Doamne ajută ca acest nou an să aducă mai multă bunătate, mai multă colegialitate, mai mult spirit de unitate în a face ceva bun în și pentru țara noastră!
     Voi deschide rubrica din acest an cu câteva citate de la studenți: „Am fost, inițial, surprins când am citit mesajul dumneavoastră, consternat că, așa cum ați spus, au trecut mai bine de două luni și jumătate din anul universitar și m-am întrebat imediat «Ce am reușit eu să fac în această perioadă? Am reușit eu oare să clădesc măcar puțin din imensul necesar de cunoștințe care să mă definească ulterior ca pe un doctor bun?» Sunt întrebări pe care mi le-am pus datorită dumneavoastră. Mulțumesc mult [...].”
     Evaluare, autoevaluare, feedback – este foarte important să aplicăm aceste principii în cadrul procesului de învățământ. Încerc să transmit tuturor celor cu care lucrez acest mesaj și este foarte bine atunci când există o reacție.
     „Vorbind cu unul dintre părinți, acesta a rămas plăcut surprins de dedicația dumneavoastră față de noi, studenții – dedicație care se poate citi printre rânduri –, dar și de pasiunea față de această meserie. Sunt sentimente pe care mi-a cerut să vi le transmit cu bucurie în suflet, spunându-mi că trebuie să prețuiesc profesorii care pun problema studentului ca viitor doctor și viitor coleg în această țară și care caută să educe și omul din spatele halatului alb.” Este important să încercăm să nu discutăm cu viitorii colegi doar despre materie sau o parte a materiei, ci să îi ajutăm cât mai mult în dezvoltarea lor. „V-am ascultat sfaturile: trebuie să muncim, să muncim cu adevărat, lăsând deoparte superficialitatea de care mulți tineri pot da dovadă. Tind să cred că asta ține cumva de generație și de conjunctura în care ne aflăm ca societate în România și probabil și în alte țări”.
     „Știu ce înseamnă să organizezi un proiect de voluntariat și înțeleg complexitatea din spatele orelor petrecute cu studenții și pentru studenți. Conștientizez că nu vă este ușor să organizați bisăptămânal câte un cerc care să se încadreze în programul studenților, în zilele și la orele pe care tot ei le-au propus. Am auzit numai păreri bune din partea celor care au fost prezenți. Eu nu am reușit să ajung la edițiile cercului pentru că simultan am luat parte la un alt proiect. M-a surprins plăcut că dumneavoastră ați răspuns în primele săptămâni ale cercului tocmai la întrebările pe care eu mi le puneam atunci când m-am înscris la acel proiect. Și ați făcut asta fără a cere vreo sumă de bani (cum a fost în cazul proiectului la care am participat), ci doar din dorința de a ajuta studenții să se dezvolte și să fie capabili să poată participa la diferite congrese fără a se simți stânjeniți. Sper ca în timp să vă dați seama că munca dumneavoastră chiar este apreciată de mulți dintre noi, și că mai târziu, când vom fi colegii dumneavoastră, o să a
Publicitate
preciem și mai mult profesorii cărora le pasă.”
     Iar altcineva mi-a scris următoarele: „Încep mesajul meu cu o mărturisire. De ieri de când v-am citit articolul, am căutat o cale de a-mi găsi propriile cuvinte legate de toate acestea. Apoi am preferat să meditez puțin la propriile mele alegeri, la ceea ce simt și la ceea ce poate nu am reușit să fac sau să transmit. În primul rând, domnule profesor, vreau să vă mulțumesc pentru dedicația dumneavoastră, ca lider, doctor, profesor, coleg și părinte moral al tuturor celor ce se regăsesc în cuvintele dumneavoastră. Și nu suntem puțini aceia care vă văd așa. Poate că nu ne remarcăm cu toții, dar vă spun din cele auzite printre colegii mei. Dar să nu mai vorbim de majoritate, ci de mine, de «dușmanul meu ce mă face să lupt», de ceea ce m-a făcut pe mine și mă face în continuare să vă privesc acțiunile, vorbele bune și critica la adresa defectelor noastre cu încredere, cu admirație și cu un mare «mulțumesc».
     Sigur vă aduceți aminte că am venit la dumneavoastră cu o mare rugăminte. În lipsa ajutorului pe care mi l-ați oferit mi-ar fi fost tare greu să mă descurc. Eu am avut unele probleme, inclusiv o infecție cu Staphylococcus aureus, infecție ce s-a agravat din cauza nerespectării regulilor pe care ni le predați, reguli complet ignorate de medicul care m-a tratat. De exemplu, abia după patru luni de la operație și trei ture cu antibiotice diferite mi-a fost făcută o antibiogramă. Abia după trei antibiotice diferite doctorul meu a aflat ce anume provoca infecția. Amuzant, nu? Deloc! Am auzit la cursurile dumneavoastră și în cadrul laboratoarelor de microbiologie fix ceea ce m-ar fi salvat și m-ar fi scăpat de dureri. Amuzant este cum acum eu știu că este necesar, pentru binele pacientului, ca analizele să fie făcute înainte de administrarea antibioticelor, amuzant este că acum știu noțiunile ce țin de alegerea corectă a antibioticelor, că acum știu ce ar trebui să facă un doctor bun. Și cine sunt eu? Un biet viitor coleg al dumneavoastră, un biet student în anul al doilea.
     Și de aceea vă mulțumesc, domnule profesor, vă mulțumește copilul din mine și pacientul neputincios. Vă mulțumesc că vă luptați zi de zi cu sistemul, cu studenții nepăsători, că ne deschideți mintea ca să înțelegem cât de importante sunt acțiunile noastre, ale viitorilor doctori. Datorită dumneavoastră, viitorii chirurgi poate nu vor uita peste ani cursurile de microbiologie și importanța informațiilor predate în cadrul acestei materii.
     Ca viitor medic, vă mulțumesc pentru însuflețirea pe care ne-o dați mereu, pentru îndemnul de a fi mai buni, de a nu fi fraieri, de a face mereu mai mult decât ne este cerut, de a căuta dreptatea, de a căuta binele general, nu doar al nostru. Vă implor, domnule profesor, să nu vă opriți vreodată din a da aceste lecții studenților! Cuvintele dumneavoastră, lecțiile de moralitate, grija dumneavoastră față de studenți sunt poate chiar singura șansă a multora dintre noi de a ne trezi.
     Voluntariatul este una dintre pasiunile mele. Coordonez un proiect și încerc să îl tratez la modul cel mai serios, nu este pentru mine ceva «în plus». Din cauza unor probleme însă, trebuie să îmi regândesc fiecare pas, fiecare oră de voluntariat, a trebuit să renunț la multe pasiuni și să mă ocup doar de ceea ce promisesem deja că o să fac. A fost destul de dureros pentru mine să aud un coleg vorbind cu drag despre cât de frumos este la cercul de microbiologie, despre cât de multe a învățat de la dumneavoastră și despre cât de multă deschidere este în acel grup de colegi.
     Și tot mai vreau să spun ceva. Citesc articolele dumneavoastră din «Viața medicală» de foarte mult timp, de pe vremea când doar aspiram la studenție și la facultatea de medicină. [...] Ceea ce scrieți dumneavoastră transmite un mesaj important, de trezire, de reflectare, de creștere a simțului datoriei. Vă mulțumesc!”
     Aceștia sunt colegii de care avem nevoie.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală