resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Soluții imediate pentru rezolvarea problemelor cu medicamentele

Autor: Dr. Dragoş DAMIAN | 15 Decembrie 2017
     Indiferent de cât de mult s-ar dori o acoperire cu servicii medicale a populației, va fi imposibil pentru Ministerul Sănătății să asigure stocuri suficiente de medicamente în așa fel încât să nu existe pacienți care să rămână fără ele – asta în condițiile în care în România se comercializează circa 7.000 de medicamente diferite, jumătate din ele fiind mărci corespunzătoare listei esențiale publicate de Organizația mondială a sănătății (OMS). În aceeași măsură este adevărat și că Ministerul Sănătății trebuia să se îngrijească de aspectele de mai sus, mai ales că nu există voință politică pentru a rezolva problema accesului la medicamente – și nici nu va exista așa ceva, pentru că s-ar risipi inutil cele 250 de milioane de lei cât sunt estimate sponsorizările din piață (apropos, suma reprezintă sponsorizările declarate).
     Cu toate acestea, chiar dacă chiar am dori să facem ceva eficient pentru stoparea dramelor care sunt semnalate în presă, există metode la care au recurs și alte țări din UE, și care au reușit să evite lipsurile cu care se confruntă România. Deși sunt sigur că ele nu vor fi aplicate – pentru că există o rezistență incredibilă a autorităților de a schimba legislația, pentru că ar însemna să iasă din zona de confort sau mai rău, să dea socoteală dacă ceva nu va merge bine – merită totuși semnalate ca alternative solide la improvizațiile fără efect din prezent.
     Bugetul pentru medicamente a rămas cel de șase miliarde de lei încă din 2011. Nu s-a dat un leu în plus în ultimii șapte ani, așa că începând cu 2015 au apărut niște credite de angajament pentru achiziții în condiții speciale, care sunt oricum separate și greu de finanțat. Diferența până la opt miliarde de lei – consumul estimat pentru 2017 – este acoperită de taxa clawback. Până la un punct, industria a plătit, dar s-a ajuns la momentul în care nu mai este dispusă să o facă. Cea mai simplă soluție pentru Guvern este să-și înfrâneze repulsia față de multinaționale și să accepte să pună un miliard de lei în plus la medicamente, liniștind astfel centralele marilor compani
Publicitate
i prin scăderea clawback-ului la sub 12%.
     Cele mai multe guverne europene, care au sisteme de contribuții la sănătate și resurse limitate recurg la astfel de alianțe. Unii le spun contracte cost-volum sau cost-volum-rezultat, spuneți-le cum vreți, dar o contractare pe termen lung parafată cu centralele marilor companii va asigura o aprovizionare acceptabilă. Este rezolvată într-o măsură importantă și problema exporturilor paralele. E valabil și pentru produsele biologice – știe cineva oare că unul dintre cei mai mari producători de imunoglobuline se află în Bulgaria, și că este furnizor oficial al OMS?
     Când ai 40 de producători autohtoni, indiferent de capitalul lor, dă-le o listă de medicamente esențiale și pune-i să ți le fabrice. O vor face, vor face chiar investiții capitale în siturile de fabricație știind că statul le va contracta producția. Practica este larg utilizată în multe țări din UE și non-UE, unde nu există lipsuri în acest segment. Statul nu impune un preț de vânzare, ci negociază un preț de decontare, de achiziție cu producătorii, așa că aceștia, chiar dacă au opțiunea unui preț neimpus, vor vinde medicamentele la o valoare apropiată de prețul de decontare. Astfel, pacientul va trebui să plătească cea mai mică sumă, din buzunar. Legea cererii și ofertei funcționează și în acest domeniu, dovadă fiind piața medicamentelor fără prescripție.
     România este singura țară din UE în care prescrierea medicamentului se face obligatoriu pe substanța activă, reglementare care a fost introdusă în 2010, premisa fiind cel puțin în teorie corectă. Rezultatul a fost, cum era de așteptat în România, opus, dispărând circa 2.000 de medicamente ieftine care nu pot plăti „taxa de raft”, în condițiile celui mai mic preț european și al unui clawback de 20%.
     Soluțiile de mai sus vin de la un reprezentant al industriei, așa că, vă rog, considerați-le lobby lacom. Nu le luați în seamă și nu le aplicați – pentru că nu-i așa, cei din industrie sunt orientați doar pentru profit, în vreme ce toți ceilalți, care servesc sistemul sanitar sau pur și simplu își dau cu părerea dețin adevărul și lucrează bineînțeles pe bază de voluntariat. Merită menționat faptul că situația din prezent este calmă, dacă ținem seama de cele trei crize de medicamente prin care va trece România în următorii 5 ani: criza îmbătrânirii populației (când vor trebui finanțate nevoile de sănătate pentru aproximativ cinci milioane de „decreței” care ajung la pensie); criza de subproducție și substocare a medicamentelor (globalizarea duce la închiderea a tot mai multor situri de manufacturare, iar cele rămase nu vor putea face față cererii); criza indusă de implementarea directivei de combatere a falsificării medicamentelor (FMD 2011/62/EU) care va duce la închiderea multor situri de fabricație, care nu se vor putea conforma din cauza costurilor ridicate.

 

O variantă a acestui text a fost publicată online de Ziarul Financiar.

 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală