resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Fuga de voluntariat

Autor: Prof. dr. Mircea Ioan POPA | 24 Noiembrie 2017
     „Bună seara! Am găsit această oportunitate pentru studenții la medicină: programul Amgen. Mă întrebam dacă anul doi de facultate este prea devreme pentru a aplica, având în vedere lipsa de experiență (deși pe site se spune că nu avem nevoie de experiență în cercetare). Vă transmit atât site-ul programului, cât și site-ul cu detalii despre program în cadrul Institutului Pasteur (unde mi-aș dori să aplic). Aș aprecia părerea dumneavoastră!” Astfel începe un mesaj pe care l-am primit recent, prin e-mail. Un mesaj relevant pentru articolul din această săptămână, articolele din acest an, din anii trecuți și din păcate, probabil, din anii viitori. „Interesul poartă fesul” – este o vorbă populară pe care am auzit-o de multe ori. „Când ne interesează pe noi ceva, vrem să obținem! Când activitățile noastre ar putea ajuta la ceva, să se mai aștepte – că nu avem timp/chef/alte motivații!”
     În fiecare an, de aproape douăzeci de ani încoace, organizăm cercul de microbiologie, pentru care nu stabilim baremuri și nu punem îngrădiri. Studenții nu trebuie să dea examen (sau interviu), pot participa voluntar și pot învăța neînchipuit (pentru ei) de multe lucruri de la cei care în mod voluntar aleg să își petreacă timpul în interesul lor și nu în interes personal. Aceasta face parte din stilul nostru colegial de a ne comporta. Nu ne gândim dacă suntem obosiți, dacă nu am avut timp nici măcar să ne atingem de mâncare în ziua respectivă, dacă ne așteaptă teme și sarcini de dus la îndeplinit, dacă în loc de șase-șapte ore urmează să dormim două-patru (și uneori deloc), ci ne gândim la viitorii colegi, la modul în care ei s-ar putea dezvolta mai bine, la modul în care noi putem să îi ajutăm în dezvoltarea lor.
     Cercul de microbiologie se încheie pe la ora 20, studenții pleacă, iar noi, un grupuleț, rămânem încă un ceas (uneori mai mult, rareori mai puțin), pentru a face ordine, a pune lucrurile la loc, a verifica tot ce este de verificat în sală și... încet-încet, la ora 21 sau mai târziu, pornim spre casă (unii dintre noi pentru a lua... „masa de prânz”). Nimic din cele menționate nu le socotim a fi neplăcute, obositoare și nu ne gândim niciodată să renunțăm – iar asta se petrece de aproape douăzeci de ani. În ciuda a orice! Colegialitatea și dorința de a veni în sprijinul viitorilor colegi – primează. Doar că, în ciuda interesului viitorilor colegi, în ciuda faptului că li se spune „cu subiect și predicat” că, de exemplu, primele două întâlniri au un caracter general, de utilitate pentru oricine, indiferent de specialitatea pe care ar dori să o urmeze și indiferent de ziua și ora pe care o propun (într-un an am lăsat ca studenții să aleagă cinci zile și cinci ore diferite pentru cinci întâlniri ale cercului de microbiologie, cu același subiect), foarte puțini din cei 443 de studenți din seriile noastre au venit pentru a învăța, a se dezvolta și a lucra în interesul propriu împreună cu noi.Nota bene: în acel an în care am fost de acord să organizăm oricâte întâlniri ar fi dorit studenții (din cele cinci, tot ei au redus ulterior la trei întâlniri diferite cu același subiect), noi am venit de fiecare dată, dar, la ultima dintre cele trei întâlniri, prezentatorii și organizatorii erau cu patru mai mulți în comparație cu numărul celor din audiență!
     „Buna seara domnule profesor, sunt... șeful grupei.., la grupa... nu dorește nimeni să se implice în activități de microbiologie. Mulțumesc,
Publicitate
o seara frumoasa!” Cititorul avizat își poate închipui, ușor, cât de frumoasă devine seara în momentul primirii unui mesaj de acest tip.
     „Buna ziua! Numele meu este..., șefă a grupei... din seria... Am discutat cu studenții din grupa mea și niciunul dintre ei nu este interesat de acest tip de colaborare. Mulțumesc. O zi frumoasă!” Excelentă zi, nu frumoasă! Ce aș putea să mai comentez?
     „Bună seara, studenții grupei... – seria... nu și-au exprimat dorința de a desfășura activități de voluntariat. Motivul îl constituie teama că nu vor face față din cauza programului foarte încărcat.” Ei, aici sunt mult mai multe lucruri de spus. Mai întâi: de la prima întâlnire pe care am avut-o cu viitorii noștri colegi (mi-am dat peste mână să nu pun ghilimele în dreptul cuvântului colegi) am exprimat clar, ușor de înțeles pentru cei care au dorit să aibă urechi de auzit care este situația, care este modul în care noi îi privim, faptul că suntem aici ca să avem grijă de ei, că îi privim ca pe viitorii noștri colegi, că știm că programul lor este încărcat și că nu este ușor să învețe continuu la toate materiile, că știm că au mai multe examene, că știm care este importanța practică a microbiologiei, că le predăm și lucrăm cu ei în așa mod încât să rețină peste ani unele principii care le vor fi de folos și în studenție, dar și după ce vor deveni medici. Și câte și mai câte... Prin tot ce facem, le demonstrăm practic că vorbele noastre nu sunt fără acoperire, că lucrurile pe care le spunem le și aplicăm. Ca atare, este cert (pentru oricine a avut urechi de auzit) că avem grijă să nu existe suprasolicitare și interferențe în program.
     Am să vorbesc puțin și despre un alt aspect de necolegialitate. În Disciplina microbiologie nu s-au organizat niciodată activități în timpul programului altor discipline. În Disciplina microbiologie se întreabă de fiecare dată dacă studenții trebuie să ajungă după încheierea programului, repede, la un alt sediu și se gândește de fiecare dată ca studenții să aibă timp și pentru deplasare dar și pentru a putea „ciuguli” ceva, pentru a bea lichidele necesare, a respecta anumite cerințe fiziologice. În schimb, ni se întâmplă ca studenții să întârzie la activitățile noastre pentru că nu primesc pauza la timp sau să nu poată ajunge la unele activități pentru că, fără a ne întreba și pe noi, se schimbă programe și apar suprapuneri.
     Mai apoi, hai să discutăm puțin despre programul cel încărcat. Dacă am să spun că „pe vremea noastră” aveam ore de luni până sâmbătă, inclusiv, nu îi va păsa nimănui. Dar noi nu aveam nimic de cârcotit, mergeam la ore în cele șase zile lucrătoare ale săptămânii. Astăzi, programul se stabilește corect, pe durata întregii săptămâni de lucru. Studenții (o bună parte dintre ei) se străduiesc și reușesc să „mute” ore și, încet-încet, vinerea devine „zi liberă”. În cazul unor studenți care vor mai mult, care vor să se dezvolte, să acumuleze informație, se întâmplă și altfel: încearcă și reușesc să desfășoare activități de voluntariat pe durata a mai multor ore atât joia, cât și vinerea, uneori și în weekend. Aceasta însă se întâmplă atunci când viitorul coleg își înțelege interesul puțin diferit – în comparație cu ceea ce am scris în primul paragraf.
     În seriile cu care lucrez sunt peste 600 de studenți, dintre care peste 400 în seriile la care predarea este în limba română. Dintre ultimii, doar 18,73%, adică mult mai puțin de un sfert, au ales să răspundă că ar dori să facă mici activități de voluntariat. În unele serii, numărul celor care și-au exprimat această dorință a fost egal cu opt (doar opt persoane din mai bine de o sută). Dintr-un total de 37 de grupe, din 16 grupe nici măcar un singur student nu a dorit să își exprime colegialitatea ajutând pentru desfășurarea unor activități (activități care, fără niciun dubiu, erau în primul rând în interesul lor). Nu știm astăzi câți dintre cei care au afirmat că ar dori să facă mai mult în comparație cu simpla prezență la cursuri, lucrări practice, examene etc. vor și face acest lucru. Însă ceea ce am dorit a fost să facem o încercare, o estimare a colegialității viitorilor noștri... colegi.

 

 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală