resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Pe cadavrul sănătății publice

Autor: Dr. Gabriel DIACONU | 24 Noiembrie 2017
     Bate un vânt rece în dezbaterea legii vaccinării, ajunsă pe rampa de lansare. În acest al 13-lea ceas, când noi, ca medici, ne uităm ca mâța în lemne la abundența de păreri și opinii, statul român și-a pierdut vlaga în ce privește oferta de servicii de sănătate. E plin de viermi, bube, infecții dobândibile în spital, floră și faună necrofage. Și sărăcie. Multă sărăcie în plin boom economic. Dixit premierul: „N-avem bani”. Imensă e fresca idiocrației. Trăim nu doar un film științifico-fantastic. Trăim debutul erei fanteziilor cu iz de știință. Pe cadavrul sănătății publice, fiecare muscă se crede zmeu, cu participarea directă, simandicoasă a conversanților în bioetică, mai atenți la rigori de ceaslov decât la cruzimea faptelor.
   Domnilor, dincolo de orice discursuri, de conferințe, de seminare, n-avem acoperire vaccinală. Voi, cei vaccinați într-o altă epocă, astăzi stați să dezbateți drepturile copilului. Când vă dezbrăcați seara de sacou și cravată, uitați-vă în oglindă la cicatricea de pe deltoid. Oare cum v-o fi, câtă vreme voi sunteți imuni la bolile de care vorbim? Nu mai avem nimic care să ne ferească de crivățul oricărei epidemii, de va voi să vină. Bine că suntem noi, adulții, la adăpost! Bine că avem noianticorpi. Testul de turnesol pentru cutezanța oricărui politician, pe care-l lansez aici și acum, e următorul: hai să mergem într-o zonă endemică pentru o boală. Eu mă vaccinez, el nu. Cât îl apără credința lui că și-a exercitat un „drept civil” când vom umbla pe-acolo?
    Fără o lege care să țintuiască statul într-o poziție proactivă și care să responsabilizeze societatea civilă, suntem pierduți. Cele mai recente cifre privind prevenția prin vaccin a rujeolei arată că sub 40% din copiii programați pentru imunizare ROR au primit dozele vaccinale, din cei 85% minimum necesari. Cel mai puțin în Satu Mare, unde în octombrie doar 10% din copiii eligibili au primit ROR. Doar unul din zece.
    Pentru actualii guvernanți, existența curentului antivaccinal e mană cerească. Au cui să arunce pisica. Au pe cine să dea vina. Au ce să invoce dacă îi va trage cineva la răspundere pentru cât de tortuoasă e strategia de prevenție. Care strategie există, dar lipsește cu desăvârșire. Pentru episcopii antivaccinării, îndobitocirea cu zeamă de varză a românilor nu înseamnă decât conversie la valori medievale. Cu zâmbetul pe buze, se adună mai apoi lumea la adunări și conferințe pe teme spirituale, unde se promite salvarea veșnică și rostul „curățeniei sufletești” în sănătatea trupească.
    În toți acești ani de când dezbat, public, de când scriu pe tema vaccinării, m-am lăsat spurcat în toate valențele abjectului pentru că am
Publicitate
pus bunul-simț deasupra fiecărei înjurături. Am răspuns la fiecare întrebare conștient că, tipic vremurilor de le trăim, se va găsi unul să scobească nodul în papură, fie el vlădică sau opincă. Am insistat, în pofida profundei miopii instituționale, să mergem înainte, fie că mă uitam doar la un părinte, sau zeci, sau sute. Am văzut ministru după ministru cum au trecut, am văzut bicisnicele hârtii cum stau pe birou și prin praf. Și-am numărat mort după mort, știre după știre, briză prin indiferența suverană a pontifilor politici.
    Scandaloasă îmi pare astăzi preocuparea ipocrită a ipochimenului de partid pentru „drepturile omului în practica biomedicală”. Care practică biomedicală? Care inovații în medicină? Vaccinurile de care vorbim au zeci de ani în practică, au în spate miliarde de imunizări practicate. Cam cât de hain sau dobitoc să fii încât să invoci, în ceasul negurii noastre medicale, convenția de la Oviedo? Dar de ce nu vrei să invoci Constituția țării tale, care promite servicii de sănătate și acces oamenilor la ea? Unde e convenția privind drepturile copilului? De ce nu vrei să invoci promisiunile făcute de statul ăsta în care trăim cum că-i pasă de cetățenii lui și că le va oferi acces la sănătate?
    Nu mă îndoiesc că pentru acei oameni ai căror copii au îndurat efecte adverse ale vaccinării ceea ce scriu e damnabil. Accept să fiu damnat de acei oameni care nu vor fi de acord cu mine. Mă supun retortei lor, fie ea și cu violență, pentru că știu, nu cred, că am dreptatea de partea mea. Credință eu nu am. Nu mai am. Ca medic, n-am avut-o niciodată. Mi-am lăsat credințele la ușă de fiecare dată când mi-am pus halatul. Ultimul lucru pe care l-am permis e acela că sunt acolo în căutarea binelui. Cred că indiferent cât vor insista că suferința lor e generalizabilă, n-are cum să dicteze soarta altor sute de mii, dar mai ales viitorul în care relativizăm răul și-l facem stofă de poveste.
    Mi-aș dori să trăiesc într-o Românie în care să funcționeze studiul care arată că obligativitatea nu crește rata de vaccinare, pentru că oricum „rămâne sus”. Ratele de vaccinare rămân sus când ai doctori, când oamenii sunt școliți cât de cât, când omul e implicat în comunitate. România n-are nici doctori, n-are nici oameni școliți, iar oamenii nu sunt implicați în comunitate. De aici pleacă nevoia de obligativitate. Obligativitate pentru stat. Obligativitate pentru societatea civilă. Obligativitate pentru om. Aproape jumătate din țară trăiește sub pragul de sărăcie. Voi, care vă perindați prin pagini facebook, pricepeți că milioane de oameni se șterg la fund cu hârtie reciclată și mănâncă de zece lei pe zi, dacă și de ăia? Când un copil face o boală în zonele respective, de la cele mai banale până la cele cu potențial infectocontagios, știți ce regulă se aplică? Regula Dorohoi.
    Să vă explic regula Dorohoi, așa cum mi-a fost explicată mie de un pacient. În orașul Dorohoi, ambulanțele sunt ocupate cu bătăile pe la nunți, deci n-au cum să ajungă la bătrâni și copii. Regula Dorohoi spune că avem zone în România unde părinții tratează bolile copiilor cu deochi, indiferență sau resemnare, pentru că doctorii sau ambulanțele sunt un lux.
    Sunt aceiași oameni care au votat parlamentari care astăzi stau, la masa comisială, și dezbat „drepturile omului”. Să nu te apuce râsul? Să nu te umfle plânsul? Să nu-ți vină să-i bagi nasul acelui politician în scârba cotidiană a omului de rând, convins între timp că vaccinurile sunt Satana?
 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală