resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Fascinația gravurii

Autor: Silvia SUCIU | 3 Noiembrie 2017
     Cu prilejul expoziției „Rembrandt. Apogeul artei gravurii” (Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, 2014), Florin Stoiciu a acceptat invitația de a intra într-un „Dialog cu Rembrandt”. Florin Stoiciu este conferențiar universitar doctor la Universitatea de Arte din București și autor al mai multor volume de specialitate, între care amintim „Tehnici și maniere în gravură” (Polirom, 2010), cu un portofoliu impresionant de lucrări în diverse tehnici (grafică, gravură, pictură, sculptură, instalație, film). El a reușit ca într-un interval de timp deosebit de scurt (două luni), și nu fără a problematiza această provocare, să realizeze peste 40 de gravuri: portrete ale unor personalități din mediul cultural-artistic românesc, ale prietenilor săi artiști, autoportrete exprimând stări și ipostaze diferite, peisaje și nuduri.
     Lucrările expuse la „Galeria M2” în perioada 10 octombrie 2017 – 15 ianuarie 2018 fac parte din această serie pentru realizarea cărora artistul s-a „cufundat” în natura „personajului Rembrandt”, a scormonit în tainele meșteșugului și a reușit să-i deslușească deplin tehnica și maniera de lucru. Asemenea predecesorului său, acesta a redat materialitatea prin linia întreruptă, a folosit țesătura liniilor gravate cu acul pentru crearea volumului, combinând două maniere de imprimare – acvaforte și pointe sèche – pentru generarea atmosferei.
     Rembrandt a lăsat posterității o întreagă suită de portrete, primii care i-au servit ca modele fiind membrii familiei: mama și tatăl său, soția Saskia și fiul Titus. Mai târziu a realizat portretele colecționarilor și ale personalităților din Amsterdam, făcând, astfel, cronica vizuală a timpului său: predicatorii Jan Cornelis Sylvius și Cornelis Claesz Anslo, medicul evreu Ephraim Bonus, pe
Publicitate
rceptorul de taxe Jan Uytenbogaert, orfevrarul Jan Lutma, pictorul Jan Asselyn, omul de litere, colecționarul și prietenul său Jan Six, negustorul de gravuri Clement de Jonghe și mulți alții. Portretele pe care le realizează Florin Stoiciu se înscriu pe drumul propus de înaintașul său în urmă cu peste 350 de ani; acestea sondează personalitatea celor reprezentați, cu accent asupra figurii și expresiei, fixând un moment din viața personajelor: Răzvan Theodorescu, Aurel Bulacu, Mircia Dumitrescu, Mihail Mănescu, Nicolae Alexi, Cristian Țârdel, Iuri Isar, Răzvan Caratănase etc.
     Șarmul feminin a jucat dintotdeauna, în istorie și în moravuri, un rol care formează un contrast desăvârșit cu atributul capital al bărbatului, care este puterea, forța. Personajele feminine din lucrările lui Florin Stoiciu sunt generatoare de impresii care sintetizează dragostea: încântarea văzului, voluptatea atingerii, beția gândului după posesie. Pentru a reda corpul feminin, artistul se transformă în mască, pândind mișcarea și devenirea grației feminine. 
     „Noi suntem o mască? Masca se află în noi, masca ne înghite, masca este pretutindeni! Masca se pune, masca se lipește, masca se încorporează, masca se pliază, masca ne înconjoară! Masca apare, masca dispare, masca devine, masca se interpune! Masca se deschide, masca se închide!”, declară artistul. „Masca dispare” în autoportrete: orice stare, orice ipostază în care se [auto-]surprinde constituie un moment de sinceritate, de analiză și evaluare, de punere față în față cu sine, de explorare și de eliberare de spaimele inerente care apar de-a lungul existenței. După ce Albrecht Dürer (Nürnberg, 1471–1528) a consacrat autoportretul ca un gen aparte, un secol mai târziu, Rembrandt van Rijn (Leiden, 1606 – Amsterdam, 1669) va realiza nu mai puțin de 36 de autoportrete (pictură și gravură).
     Am avut șansa de a-l vedea pe Florin Stoiciu, în câteva rânduri, la lucru, în atelierul său de pe Strada Eforie din București. Când pictează, acaparează atelierul cu un soi de nervozitate frenetică și exuberantă, care invadează întregul spațiu. Iar acest mod de a fi îl imprimă pe pânzele sale. Cu gravura este diferit: aplecat deasupra mesei, cu lampa luminând alături, domină grijuliu cu acul sau cu dalta placa de aramă sau de lemn pe care își așterne meticulos gândurile, atent și precis formulate.
     „Gravorul de astăzi a depășit situația acelui umil meșteșugar care se ocupa numai cu reproducerea unor opere ale altor maeștri, și este el însuși un artist consacrat și admirat, pe deplin recunoscut în pretențioasa breaslă a artelor frumoase”, explică Florin Stoiciu.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală