resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Teatrul ca oglindă a lumii

Autor: Candid STOICA | 3 Noiembrie 2017
     Festivalul Național de Teatru (FNT) a devenit un eveniment cultural major al artei spectacolului. Inițiat de Uniunea Teatrală din România (UNITER), festivalul reușește an de an să strângă și să prezinte cele mai interesante spectacole ale stagiunii. Ediția cu numărul 27, abia încheiată, s-a remarcat printr-un program amplu și foarte divers. Pe lângă cele nu mai puțin de 91 de reprezentații susținute în 11 zile, festivalul a mai inclus și șapte expoziții și 25 de lansări de carte.
     Directorul artistic și selecționerul FNT, Marina Constantinescu, a ales 53 de spectacole din țară, din teatre instituționalizate și independente, reprezentând diferite fațete ale demersului estetic al spectacolului de teatru și teatru-dans. Acestea au fost reunite sub motto-ul „Teatrul schimbă lumea”, inspirat de gândul lui Shakespeare că teatrul trebuie să fie oglinda lumii, în care spectatorii se descoperă pe ei cu bune și rele și sunt provocați să judece realitatea. Ediția din acest an a FNT a fost dedicată marelui artist Victor Rebengiuc, prezent în cadrul festivalului în distribuția a două spectacole – „Umbre” (Teatrul Național „I. L. Caragiale”) și „Scrisori de dragoste” („Teatrelli”).
     Festivalul a debutat în forță, cu spectacolul „Hamlet” al Teatrului Națiunilor de la Moscova, realizat de Robert Lepage, cu Evghenie Mironov în rolul titular și fără alți interpreți. Pe scenă a mai apărut doar cu un cub misterios, conceput și imaginat de scenograful Carl Fillion, care se metamorfozează într-o multitudine de spații: Curtea de la Elsinore, biroul lui Polonius, camera Gertrudei, lacul în care se îneacă Ofelia, locul de apariție a fantomei bătrânului rege Hamlet, spațiul remușcărilor lui Claudius, locul de întâlnire dintre Hamlet și Horațio, sau cel al duelului dintre Hamlet și Laertes. Totul prinde viață cu ajutorul tehnologiei 3D, laserelor, designului de lumini și contribuției unei echipe tehnice care a numărat cam 60 de persoane. Cubul a ținut astfel loc de decor, transformându-se succesiv, miraculos, în mai toate locațiile piesei. Iar interpretul, unic, i-a jucat pe rând pe Claudius, Polonius, pe Horațio și pe regină, pe Rosencrantz și Guildenstern, pe Osiric și, bineînțeles, pe Hamlet, dovedind un talent remarcabil. A
Publicitate
fost un regal care pur și simplu a uimit spectatorii din sala mare a Teatrului Național, care devenise neîncăpătoare pentru avalanșa de iubitori ai teatrului.
     Dar pentru mine, adevărata deschidere a festivalului a fost spectacolul „Playlist” de Constantin-Cristian Buricea-Mlinarcic, o producție a Teatrului Național din Cluj. Piesa, scrisă de un dramaturg român, se ocupă de realitățile din România socialistă multilateral dezvoltată și apoi de epoca de tranziție de după evenimentele din Decembrie 1989. „Playlist” este o poveste derulată de-a lungul a nouăsprezece ani – între 1989 și 2008 – a unei familii româno-maghiare trecută prin „epoca de aur” – fără lumină, căldură, cu alimentele raționalizate – ajunsă, în cele din urmă, în plină democrație, o democrație în care vechii securiști sunt acum oameni de afaceri prosperi.
     În sfârșit, pe scena unui teatru din România a apărut o piesă scrisă de un dramaturg român și un spectacol cu o piesă care are curajul să rememoreze – onorabil, de multe ori cu haz sau cu sarcasm – evenimente la care o bună parte dintre noi am fost martori, evenimente al căror adevăr încă nu a ieșit la iveală! De la piesele „Curve de lux” de Radu Iftimovici și „Comedie roșie” de Constantin Turturică a trecut peste un deceniu. În acest timp, niciun teatru bucureștean n-a catadicsit să mai aducă pe scenă un text al unui autor român de asemenea factură anticomunistă, care să dezvăluie acid „fericirea” trăită de majoritatea românilor în timpul regimului comunist, urmată de pătrunderea abuzivă a elementelor securiste în viața care a urmat după ce s-a reinstaurat democrația. Iată însă că echipa de la Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, în urma unui lung travaliu de decantare la care au contribuit mai multe colective de creație, a scos la iveală această piesă, care a avut premiera în 2010, la Satu Mare. Se cuvin aplaudați pentru curajul de a înfrunta opinia curentă, conform căreia dramaturgia română actuală nu există sau este depășită.
     Spectacolul regizat de tânărul Tudor Luncanu, deși simplu, subtil, de multe ori eliptic, lovește spectatorii ca un obuz cu efect întârziat, uimind prin concizie. Regizorul este secondat de un colectiv excelent de actori, preciși la nuanțe, care reușesc cu modestie să dea la iveală un spectacol încântător. Scena interogatoriului de la Securitate e antologică, la fel și aceea în care prezentatorul de la un canal TV iese pur și simplu din ecranul televizorului și năvălește în sală peste spectatori. Pe de altă parte, scena când Ceaușescu apare pe un ecran enorm, ținând celebrul discurs care a declanșat în ultimă instanță revoluția, e terifiantă, dând frisoane multora.
     Emőke Kató (doamna Pogăceanu), Ovidiu Crișan (domnul Pogăceanu), Sânziana Tarța (fiica lor), Mihai-Florian Nițu (Omar Șaripov), Adrian Cucu (Toader, colonel de securitate) și Matei Rotaru (reporter, prezentator și moderator TV) sunt cei care dau viață cu multă veridicitate unor personaje autentice, într-un decor multifuncțional ingenios conceput, semnat de regizor.

 

 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală