resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Pentru buticari se poate, de ce nu și pentru medici?

Autor: Conf. dr. Horia BUMBEA | 3 Noiembrie 2017
     Citim în ziare că diferite programe, destul de consistent finanțate, se străduiesc să atragă românii din Diaspora înapoi în țară. Atât inițiative private, cât și diverse autorități  alocă resurse materiale și umane pentru a-i convinge să se repatrieze. Sunt inițiative corecte, zicem noi, necesare, vitale chiar, dar mai importantă decât atragerea investitorului care aduce capital din străinătate este repatrierea capitalului uman, de care România s-a lipsit cu atâta nepăsare în anii care au trecut de după 1989. Unii lideri post-Ceaușescu au fost mai răi decât dictatorul, din acest punct de vedere: dacă în comunism nu erau lăsați să iasă din țară cei cu diplome sau calificări superioare, după „Revoluție” au apărut îndemnuri oficiale care să-i trimită pe medici în lumea largă, ca să caute respect, un trai decent și un loc de muncă pe măsura pregătirii.
     Din câte înțeleg, procesul este unul dificil: cei care au plecat sunt reticenți în a se întoarce, odată ce au fost dezamăgiți de situația de acasă. E greu să-i convingi că lucrurile s-au schimbat. Au investit ani din viață pentru a se adapta unei noi culturi, pentru a absorbi șocul relocării într-un univers nefamiliar, pentru a trece de dificultățile începutului, pentru a lua viața de la zero.
     De aceea, poate nu ar strica să investim resurse pentru a-i opri pe specialiști să plece din țară, înainte de a-i întoarce pe unii care s-au stabilit deja în Occident. Eforturile de a sprijini material rezidenții, timide, e drept, sunt de salutat, dar mai e foarte mult de făcut în acest sens. Și nu mă gândesc doar la salarii. În Statele Unite, de exemplu, băncile dau credite tinerilor admiși la medicină, fără nicio garanție. Diploma asigură returnarea cu certitudine a creditului, fie că acesta este oferit pentru studii sau pentru locuință.
     O astfel de investiție, tip prima casă, ar fi prima urgență pentru autoritățile
Publicitate
locale sau centrale care spun că vor să ținem medicii tineri în țară. Odată ce își va putea permite o locuință decentă, odată ce va avea sprijin pentru a putea întreține o familie, tânărul se va ancora mai puternic în „portul” de origine și nu va pleca ușor în alte zări. Nu cred că o primărie sau un consiliu județean nu poate garanta un astfel de credit, mai ales că nu are riscuri: dacă medicul pleacă, locuința rămâne în proprietatea garantului, care preia creditul și încredințează casa altui medic.
     Bursele de studiu, chiar la nivelul unui salariu de 1.000 de euro pe lună, ar putea fi obținute printr-un program de finanțare europeană. Nu trebuie să ne sperie cifrele, care astăzi par de nivelul science fiction, ci lipsa de interes a autorităților. Ungaria a reușit să obțină fonduri nerambursabile pentru medici. Sume de 300–400 de milioane de euro pe an, cât ar fi necesar, se încadrează perfect în Programul Operațional Capital Uman (POCU). Cu condiția ca autoritățile române să-și facă temele, de la studiile ex-ante până la trimiterea facturii la Bruxelles.
    Recent, guvernul a deschis linii de finanțare de 30 de milioane de euro din POCU 2014–2020, pentru finanțarea unor firme deschise de români repatriați. Sumele alocate sunt de până la 40.000 de euro pentru un proiect. Nu știm câți antreprenori vor fi convinși de aceste sume, nici care va fi impactul lor în economie, dar sunt sigur că o sută de medici specialiști, motivați astfel să se stabilească în zone unde există un singur coleg, cum se întâmplă deseori în oncologie, ORL sau oftalmologie, ar salva mii de vieți, ar vindeca zeci de mii de pacienți, care nu ar mai fi nevoiți să bată drumurile în Occidentul intern (București, Cluj, Iași etc.).
     De fapt, scopul proiectului de prevenție a emigrației din rândul medicilor ar fi prevenirea emigrației pacienților. Nu ne dăm oare seama că, alungând medicii prin campanii de presă ostile sau prin salarizarea mizerabilă, inclusiv cu tendințele de abuzare prin noile propuneri salariale unice, obligăm pacienții să apeleze la medici din străinătate? Fie plătindu-i cu sume uriașe în privat pe străinii care vin în țară, fie plecând ei la spitalele de peste graniță.
     Astfel se închide un cerc vicios, iar din lipsurile noastre suntem siliți să finanțăm bogatele sisteme sanitare din Vest. În doi ani, după cum spunea președintele CNAS, costul tratamentelor suportate de statul român în străinătate depășește sumele necesare pentru construcția a trei spitale regionale. Nu cred că mai e nimic de adăugat la aceste cifre. Poate doar corelate cu exodul, ca să aflăm câte spitale, câte cabinete sau ambulatorii pierde România cu fiecare sută de medici care pleacă în afară. Trist!…
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală