resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Toată lumea are de pierdut

Autor: Prof. dr. Radu Septimiu CÂMPIAN | 29 Septembrie 2017
    Stomatologia este medicină, dar între medicină și medicina dentară, dincolo de conținutul specific al domeniilor, există deosebiri majore, esențiale și definitorii din punct de vedere administrativ, economic și juridic. Concret, care sunt elementele care diferențiază cele două domenii medicale în ceea ce privește rezidențiatul?
    În practica profesională, medicina dentară este o profesie medicală cu caracter liberal, caracteristică definită prin lege. Peste 90% din medicii stomatologi lucrează în mediul privat și peste 95% din furnizorii de servicii medicale stomatologice sunt privați. În aceste condiții, medicii dentiști optează în mod liberal pentru localitatea unde vor să practice stomatologia. În plus, ei pot susține concursul de intrare în rezidențiat la mai mulți ani de la absolvire, deoarece nu sunt condiționați în practica profesională de deținerea gradului profesional de medic specialist. Legea nr. 95/2006 definește foarte clar și fără posibilitatea de interpretare acest lucru. Medicii dentiști au dreptul de practică medicală într-una dintre specialitățile medico-dentare definite de Ministerul Sănătății.
    Altă diferență între practica medicinei și a stomatologiei este că sistemul de sănătate nu oferă, prin Ministerul Sănătății, posturile de medici specialiști în medicina dentară. Așa cum am arătat mai sus, majoritatea covârșitoare lucrează în mediul privat. În medicina dentară, remunerarea aferentă titlului de medic specialist nu este alocată din fonduri bugetare, medicii specialiști oferind populației servicii medicale stomatologice de specialitate prin furnizori privați (eventual prin sistemul de asigurări de sănătate, dar tot prin furnizori privați). În plus, medicii dentiști au drept de practică profesională întotdeauna înainte de a deveni medici rezidenți.
   În aceste condiții, trebuie remarcat că medicii stomatologi aplică pentru rezidențiat din emulație profesională și din dorința de a putea oferi pacienților servicii de medicină dentară de cea mai bună calitate, la nivelul tehnologiilor și al exigențelor similare cu ale celor mai dezvo
Publicitate
ltate țări din Uniunea Europeană și din lume. Medicii stomatologi pleacă din propriul cabinet pentru a urma rezidențiatul și apoi se întorc ca medici stomatologi specialiști în același cabinet. Evident, unele reorientări există, dar majoritatea medicilor dentiști sunt profund legați economic, contractual și profesional de locul de muncă de unde pleacă pentru rezidențiat și unde se vor întoarce. Mai mult, medicii dentiști au drept de practică profesională stomatologică și în calitate de medici rezidenți. La momentul intrării în rezidențiat, aceștia se pot afla în relații contractuale cu una din casele de asigurări de sănătate teritoriale, deci furnizează servicii de medicină dentară în sistemul național de asigurări de sănătate ca medici dentiști fără gradul profesional de medic specialist.
    În cazul medicilor absolvenți ai facultăților de medicină, lucrurile stau cu totul altfel, diametral opus din aproape toate punctele de referință amintite mai sus. Adevărata orientare și viitor profesional se conturează pentru ei abia după confirmarea intrării în rezidențiat și apoi obținerea titlului de medic specialist.
    Naționalizarea rezidențiatului, respectiv organizarea examenului la nivel național cu repartizarea centralizată pe țară a locurilor pentru intrarea în rezidențiat, atât la medicină, cât și la medicină dentară sau la farmacie, reprezintă o practică prin care nu se iau deloc în considerare aspectele specifice medicinei dentare, enumerate mai sus. Să se impună locuri de rezidențiat la sute de kilometri de localitatea unde viitorul rezident lucrează deja de câțiva ani, deține cabinet stomatologic privat și în multe cazuri are și familie, respectiv copii este o practică care amintește strident de repartițiile naționale practicate de Ministerul Sănătății în epoca comunistă, înainte de 1989. Atunci, buletinul, domiciliul, familia erau luate în considerare. Acum nu contează. Atunci se alocau locuințe celor care erau trimiși în alte localități decât cele de domiciliu.
    Repartizarea națională a locurilor generează extrem de multe probleme, din considerentele prezentate. Este profund perturbată activitatea în centrele de formare profesională în rezidențiat. Coordonatorii și îndrumătorii de rezidențiat se confruntă cu greutăți majore. Nu se fac transferuri din motive de finanțare a locurilor, dar se fac detașări, atunci când se poate și se dorește. Pe de altă parte, a refuza acordarea mobilităților este o abordare păguboasă pentru toți partenerii implicați. Dar dacă toată lumea are dezavantaje în acest sistem național de desfășurare a concursului și de repartizare națională a locurilor, de ce se dorește cu insistență păstrarea și în acest an a rezidențiatului în Stomatologie în sistem național? Cui prodest? Cine are de câștigat? Pentru că de pierdut au toți: formatorii, universitățile, rezidenții, autoritățile teritoriale și inclusiv pacienții medicilor dentiști care intră în rezidențiat.

 

 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală