resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Specialiștii „doi în unu”

Autor: Dr. Otilia REGUȘ-SESERMAN | 22 Septembrie 2017

Anestezia și terapia intensivă este o specialitate de bază în activitatea spitalicească, de care depind multe alte specialități. Fără anestezist nu poți opera, realiza endoscopii, colonoscopii și uneori examinări imagistice și fără medicul de la terapie intensivă nu poți trata cazurile care se agravează. România duce lipsă de acești specialiști „doi în unu”, care sunt atrași de mediul de lucru din statele vestice mai dezvoltate și de celelalte beneficii de acolo. Ce se poate face pentru medicii care realizează această activitate multidisciplinară, intensă prin natura patologiilor acute pe care le tratează și care sunt planurile de îmbunătățire a mediului de lucru din secțiile ATI am discutat cu prof. dr. Dorel Săndesc, președintele Societății Române de Anestezie și Terapie Intensivă, înaintea celei de-a 17-a ediții a Cursului de ghiduri și protocoale în ATI și medicina de urgență, care se va desfășura la Timișoara, între 28 și 30 septembrie, în conjuncție cu al cincilea Congres mondial de anestezie totală intravenoasă și infuzie țintită controlată.

 

O societate bolnavă își alungă salvatorii

 

    Sunt suficienți specialiști ATI în România?
    – Nu, și aceasta este una din marile probleme ale sistemului. Este o problemă care, dacă nu se va rezolva, se va transforma într-o tragedie națională – nu pentru medici, ci pentru pacienții români. Se încearcă, totuși, în ultimii ani, creșterea veniturilor medicilor, iar în specialitatea noastră sporurile sunt mai mari decât în altele. Dacă aceste măsuri vor continua, se va putea produce acel moment de inflexiune în care, chiar dacă nu o să putem opri emigrarea medicilor, o vom putea diminua la niveluri acceptabile. Personal, am fost foarte fericit că, atunci când am scos la concurs câteva posturi anul trecut, unul dintre rezidenții mei foarte buni, care plecase în Anglia, a optat să se întoarcă acasă, considerând acceptabilă situația salarială de la noi dacă ia în considerare și munca în privat sau implicarea în cercetare, prin care se completează venitul unui medic. A fost aceeași decizie pe care am luat-o și eu când, tânăr fiind, reușisem să ajung în Europa de Vest și să obțin dreptul de muncă, care pe atunci nu era garantat, România nefiind încă în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, am decis să mă întorc, pentru că mi-am dat seama că sunt atâtea lucruri pe care aș putea să le aduc sistemului românesc. Această tendință există, iată, și în rândul colegilor mai tineri de azi, care doresc să vadă și să contribuie la o schimbare în bine a sistemului.

 

   Ce i-ar mai împiedica să revină în afară de nivelul salariilor?
    – O mare piedică este societatea civilă, mass-media, care continuă să acuze sistemul nenorocit din cauza căruia medicii fug din țară. Au avut în mare parte dreptate, dar iată că acest sistem, așa cum este el, slab și criticabil, a reușit să se îmbunătățească semnificativ în ultimii ani. Ceva s-a făcut. În schimb, societatea românească, mass-media nu au făcut niciun pas înainte în ceea ce privește imaginea corpului medical. Acest lucru devine, în această perioadă, unul dintre principalele motive de dezamăgire și de tendință de părăsire a acestei țări – ambianța aceasta din România, de culpabilizare continuă, aproape generalizată, a corpului medical. O societate bolnavă, așa cum este cea românească, își alungă salvatorii.

 

Avem nevoie de medici tineri în ATI

 

    Cât de mult contează mediul în care se practică terapia intensivă? Nu stăm foarte bine la infecțiile nosocomiale. Este un risc de eșec al muncii pe care medicii și-l asumă.
    – Nu cred că infecțiile nosocomiale îi sperie pe medici. Dar mediul este, într-adevăr, un element esențial. Ne petrecem cea mai mare parte a vieții în mediul profesional, în special în meseriile acestea marcate de multe gărzi. Astfel, contează foarte mult să ai ceea ce trebuie pentru a-ți putea face treaba, să lucrezi în condiții profesionale bune. Dacă în domeniul salarial avem schimbări în bine, contează și ambianța generală, contează să simți că ai o șansă reală să progresezi. Să știi că sistemul de promovare nu este otrăvit și deviat de corupție și interese, care lasă un tânăr cu prea puține șanse de promovare. Aici sunt convins că mai sunt multe de făcut. Mai puțin în specialitatea noastră, unde trebuie să spunem că sunt foarte puține cazuri de genul acesta. Noi avem nevoie de medici tineri în ATI, iar dacă vedem că ei vor să progreseze, îi promovăm. Este o tară a societății românești – ambianța morală, care poate împiedica medicii să progreseze în România. Este importantă și atitudinea societății civile față de medici, care în general sunt oameni foarte dedicați profesiei, aspect confirmat de numărul mare de medici care pleacă și se inserează ușor în sisteme bine puse la punct. De multe ori însă, din cauza unor cazuri izolate, reale și revoltătoare, de atitudine inadecvată a medicilor, suferă toată gruparea medicală din România. Acest lucru este extrem de supărător.

 

Nimic fără anestezie

 

     – În ce măsură poate afecta lipsa specialiștilor ATI celelalte specialități conexe, precum chirurgia?
    – ATI este o specialitate vitală, fără de care activitatea într-un spital nu se poate desfășura. Cu tot respectul pentru celelalte specialități, care sunt, de asemenea, importante, sunt unele fără de care spitalul ar putea continua să funcționeze. Pe când, activitatea noastră, care este una de interfață, asigură servicii de specialitate altor specialități, chirurgicale mai ales, dar și celor care realizează alte intervenții dependente de medicul anestezist. Și mă refer aici la endoscopii, colonoscopii, investigații imagistice precum IRM, CT, angiografii, unde uneori este necesară sedarea. Sunt multe specialități care depind de existența secțiilor de ATI. Să nu uităm, apoi, că în terapie intensivă sunt tratate cele mai grave cazuri din spital, care pot proveni din orice altă specialitate – de la patologii chirurgicale la traume cerebrale, alte traumatisme, arsuri, intoxicații, cazuri neurologice, de medicină internă, cardiologie, chiar și cazuri care aparent nu au nimic de-a face cu terapia intensivă, cum este, de exemplu, psihiatria, care ne aduce sindroame de abstinență, toxicomanii. Acestea trebuie să ajungă în reanimare, altfel nu pot fi salvate. Avem și cazuri dermatologice – maladii buloase, care dacă progresează aduc pacientul în situația unui mare ars. Toate aceste situații obligă la acordarea unei mari atenții specialității de anestezie și terapie intensivă, vitală pentru sistemul medical. Noi suntem în continuu dialog cu Ministerul Sănătății, pentru a asigura și continuarea finanțării prin programul de acțiuni prioritare ATI, care și-a dovedit utilitatea extraordinară și fără de care spitalele ar fi puse în situații extrem de delicate.

 

Prețul infecțiilor nosocomiale

 

    Care este marele avantaj al programului de acțiuni prioritare?
    – Acest program asigură pacienților cele necesare, eliminând presiunea atât de mare asupra casei de asigurări de sănătate, care, până la acest program, era singura sursă și asigura doar o mică parte din costul real al îngrijirii acestor pacienți. Noi ne-am bazat fundamentarea acestui program pe calculele de cost pe care le-am făcut și am arătat cât de mari sunt costurile pentru pacienții noștri față de cât de puțin ne oferă Casa. Acesta a fost argumentul principal, imposibil de combătut pentru a aproba programul de acțiuni prioritare.

 

      – În primăvara anului 2016, ați elaborat un program similar – AP-arsuri. În ce stadiu se află implementarea lui și ce va face pentru pacienții arși?
    – Eu l-am lăsat creionat la Ministerul Sănătății. S-a definitivat un ordin de ministru care prevede organizarea unor centre pentru marii arși, lucru absolut necesar. Prin programul cu Banca Mondială, vor fi construite câteva centre adecvate pentru marii arși, o necesitate absolută. Acest ordin prevede, pe baza unor criterii și standarde internaționale, organizarea, arhitectura, necesarul de personal, necesarul de dotare. Pe de altă parte, am lăsat un ordin care prevede finanțarea îngrijirii pacienților arși și pe perioada acută din terapie intensivă, și după această perioadă. Pe modelul acțiunilor prioritare, ordinul își propune să asigure finanțarea acestor cheltuieli foarte mari, care nu pot fi acoperite de casa de asigurări. Este un program mai vast, pe care am reușit să-l facem pornind de la AP-ATI. Am creat astfel de programe pentru alte câteva specialități unde se tratează cazuri grave – de la cazurile cardiologice la hemoragii digestive, accidente vasculare cerebrale, traumatisme de toate felurile – neurochirurgicale, ortopedice, pediatrice, maxilo-faciale. Este un pachet esențial pentru îngrijirea spitalicească a celor mai grave patologii și o soluție pe care am găsit-o adecvată la situația din sistemul românesc. Sunt bucuros că am reușit să implementez acest pachet de programe și rezultatele se văd deja. Pe diverse paliere, rezultatele raportate de diverse specialități au arătat o îmbunătățire netă a calității îngriji
Publicitate
rilor medicale și chiar o scădere a mortalității – de exemplu, în infarctul miocardic acut, mortalitatea în spital a scăzut de peste trei ori, fapt ce ne-a urcat de pe ultimul loc în Europa undeva spre mijlocul clasamentului.

 

     Credeți că putem reduce infecțiile nosocomiale prin limitarea contactului pacienților și a personalului medical cu mediul exterior secției? Nu există reglementări în acest sens. În alte țări contactul este foarte limitat.
     – Este un subiect foarte complex. Nu există nicio măsură care, singură, să poată influența acest aspect. Este necesar un complex de măsuri, inclusiv contactul cu mediul exterior. Acesta nu este standardizat la nivel european. Există țări extrem de permisive, care permit vizite tot timpul, dar există și țări extrem de restrictive, care nu permit aproape deloc vizite. Noi suntem undeva într-o situație intermediară, în care am impus un număr limitat de vizite, pe o durată limitată. Dar, pe lângă acest aspect, sunt o serie de măsuri care trebuie susținute. A avea ceea ce ne trebuie pe secție este extrem de important. Iar elementul cel mai critic este deficitul de personal de pe secțiile ATI. Atunci când tu nu ai o asistentă la doi pacienți (la unul, ideal), s-a dovedit statistic că este unul din factorii care favorizează transmiterea infecțiilor. Este imposibil să previi transmiterea infecțiilor dacă o asistentă vine în contact cu mai mult de doi pacienți, cum se întâmplă la noi. Este adevărat că există un program care asigură finanțare pentru unele măsuri utile în acest sens. De exemplu, screeningul pacienților care vin pe secțiile noastre – trebuie să vedem cu ce microbi vin de acasă sau de pe alte secții. Trebuie spus însă că infecțiile nosocomiale sunt inevitabile în toate secțiile ATI din toată lumea. Ele sunt prețul pe care îl plătim ca să putem salva niște pacienți care înainte de existența terapiei intensive mureau fără excepție. Sunt pacienți la limita dintre viață și moarte, ținuți în viață de aparate și tehnici invazive, cu tot felul de catetere, de sonde. Au imunitatea prăbușită, din cauza patologiilor cu care vin. Și atunci, inevitabil, se infectează cu proprii microbi. Ei înșiși sunt un rezervor de microbi. În condițiile în care imunitatea lor se prăbușește, acei microbi, cu care pacientul conviețuia favorabil, devin agresivi. Infecțiile sunt inevitabile și nu sunt egale cu culpabilitatea. Studiile mari, internaționale arată, de exemplu, că la marii arși infecțiile sunt prezente, în marea lor majoritate, cu acei microbi care există în Europa și sunt responsabili de peste 50% din decesele ce apar la acești pacienți. Aceasta este realitatea la care trebuie să ne raportăm, desigur, fără a o utiliza ca să scuzăm orice lipsă de măsuri sau toleranța la acest fenomen atât de grav. Tocmai de aceea este acest fenomen grav, pentru că, în ciuda eforturilor care se fac, nu poate fi stăpânit tot timpul.

 

Ghidurile rămân importante

 

    Ce noutăți vor fi prezentate la Cursul de ghiduri și protocoale în ATI de la Timișoara?
    – Marea noutate în acest an este că, pe lângă tradiționala întâlnire de la Timișoara, Cursul internațional de ghiduri și protocoale în ATI și medicina de urgență, care a fost acreditat ca manifestare internațională, organizăm și un eveniment mondial de anestezie, respectiv Congresul societății mondiale de anestezie intravenoasă. Timișoara a fost aleasă din nou ca organizatoare a unui eveniment de nivel internațional în domeniu, acest succes adăugându-se altor evenimente pe care noi le-am organizat, câștigând competiția pentru organizatori – Congresul de toamnă al Societății europene de anestezie și câteva ediții ale congreselor Societății europene de informatică și tehnologie în ATI. Este o recunoaștere a școlii românești de ATI, iar Timișoara devine un hub al acestor manifestări deosebite, devine capitala mondială a specialității ATI, înainte de a fi capitala europeană a culturii în 2021. Ne bucură aceste succese, ce reprezintă în același timp și o provocare foarte mare.

 

    Ce subiecte ați inclus în program?
    – Programul științific va aborda ca principală temă anestezia și terapia intensivă intravenoasă și toate aspectele legate de aceste tehnici. Vom avea o listă impresionantă de speakeri de mare valoare din foarte multe țări și continente – Europa, Statele Unite, chiar și Africa sau Asia. Pe lângă temele acestui congres mondial, în cadrul întâlnirii noastre, vom aborda toate domeniile specialității, focalizându-ne mai ales pe standardele practicii medicale. Într-un sondaj recent făcut de Societatea europeană de anestezie în rândul medicilor anesteziști din mai multe țări, primul lucru pe care aceștia l-au solicitat societății este chiar dezvoltarea de ghiduri, protocoale și standarde în ATI. A fost o descoperire interesantă, într-o perioadă în care unii contestă utilitatea ghidurilor medicale.

 

    Cum poate fi contestată tocmai utilitatea instrumentelor care previn erorile de practică medicală?
    – Sunt voci care se consideră deasupra ghidurilor, deși medicii au nevoie de ele. Ghidul este, evident, un instrument util, pentru că asigură un minimum de standard în expertiză, mai ales pentru medicii tineri, aflați la începutul carierei, pe care îi ajută să ia decizia corectă și să evite erorile. Astfel, în acest an, reiterăm importanța lor, iar speakeri cu experiență vor prezenta noile ghiduri apărute în diverse domenii. Conferințele din cadrul evenimentului care vor aborda tema ghidurilor vor constitui baza unor documente pe care noi vrem să le înaintăm Ministerului Sănătății pentru a fi aprobate ca ghiduri de practică medicală, ceea ce am făcut și anii trecuți. Este momentul să venim cu noi ghiduri sau să actualizăm ghidurile care există. Nu vom inventa nimic, nu vrem să facem ghiduri neapărat originale românești, atâta timp cât ele există și sunt făcute foarte bine. Dar, dacă noutățile există, le vom putea adopta – desigur, ținând cont de particularitățile de la noi. Sunt țări în care unele medicamente au intrat pe piață, altele în care nu au intrat. Noi ne numărăm printre ultimele, astfel că ghidul trebuie adaptat la situația de aici.

 

Actualizare imediată a ghidurilor

 

    La cât timp este nevoie de o actualizare a ghidurilor?
    – Una dintre problemele ghidurilor și o critică serioasă la adresa lor este faptul că procesul de elaborare este prea lent și, de multe ori, când sunt adoptate oficial, deja încep să fie depășite. Apar noi descoperiri în același an în care ghidul a fost publicat după o muncă de jumătate de an până la un an. Până la noua ediție, deja în practica medicală intră foarte multe elemente noi, foarte multe tehnici și ghidul pare cumva depășit. Acum suntem într-o epocă în care a început să se aplice un concept nou de ghiduri dinamice. Nu se mai scot ediții succesive, ci se actualizează cele existente. Ghidul este un document viu, care poate suferi modificări rapide, automate, atunci când apar dovezi care susțin noi tehnici diagnostice sau terapeutice. Ghidul pentru tratamentul traumatismelor cerebrale, de exemplu, nu mai necesită o nouă ediție, ci poate include rapid o dovadă nou apărută, astfel încât, dacă în iulie au fost publicate articole serioase cu recomandări necesare, automat echipa de elaborare poate acum să includă doar noile recomandări. Acest concept este extrem de interesant și vrem și noi să intrăm în această abordare începând din acest an. Vrem și noi această abordare.

 

    Abordarea electronică pare că va înlocui tipărirea ghidurilor în acest fel.
    – Desigur. Vom merge în principal pe abordarea electronică. Vom depune la Ministerul Sănătății aceste propuneri și documente, tot în formă electronică. Apoi, dacă vor fi aprobate de minister, se vor pune pe site-ul SRATI.

 

Începem să devenim relevanți

 

   Cum ne putem alinia la activitatea științifică europeană?
    – O noutate pe care o vom prezenta la Cursul de ghiduri și protocoale va fi lansarea în România, de către SRATI, a rețelei naționale de studii clinice în ATI. Marile societăți de profil din alte țări europene mai dezvoltate au această platformă prin care dezvoltă studii în domenii de interes, în care implică centrele cu activitate și expertiză în domeniu. Vrem să coalizăm colegii care muncesc foarte mult în domeniul ATI și să utilizăm rezultatele muncii lor pentru publicații. O dimensiune importantă, obligatorie, a formării, mai ales în domeniul academic, este să publici rezultatele cercetării. România, din punctul de vedere al disciplinei noastre, este într-o vârstă de aur. În ultimii patru ani, datorită în primul rând programului de acțiuni prioritare în ATI, care finanțează specific îngrijirea pacienților din secțiile ATI, s-a îmbunătățit semnificativ calitatea vieții pacienților din ATI. Avem tehnologia cea mai nouă necesară în foarte multe din centrele ATI din România. Dispunem de medicamente noi, materiale, reactivi care ne permit să desfășurăm studii de calitate, care vor putea fi publicate. Numărul de publicații din domeniul nostru din România a crescut foarte mult în ultimii ani. Începem să devenim și noi relevanți. Dacă acum patru-cinci ani acest lucru era dificil pentru că nu aveam condițiile, acum și colegii din străinătate costată cu surpriză evoluția noastră. Acum patru-cinci ani, le spuneam deschis: „Dacă schimbați vreun echipament și el este în stare bună de funcționare, nu ezitați să ni-l dați nouă”. În prezent, ei constată că avem aceleași tehnici și echipamente pe care le au și ei.

 

 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală