resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Înecatul

Autor: Dr. Vlad STROESCU | 1 Septembrie 2017
     Într-o dimineață însorită de concediu, ajungând pe plajă cu fetele mele, m-am trezit într-o scenă ciudată. Deși nu mai era prima oră a dimineții și se preconiza deja o zi toridă, nu era nimeni în apă. E drept că steagul roșu era înfipt în nisip, dar nimeni nu ține de obicei cont de el. O ambulanță era parcată pe faleză, dar cu luminile stinse și motorul oprit, și nimeni nu se foia în jurul ei. Membri echipajului fumau țigări, liniștiți, lângă ea. În schimb, lumea se adunase pe mal: unii tentau marea cu vârful piciorului, alții măsurau cu pasul câte un segment de țărm, dar cei mai mulți scrutau depărtarea maritimă cu mâinile puse streașină la ochi. În rest, nimic în neregulă, muzica bubuia niște Despacito, vânzătorii de scoici, porumb și alviță își efectuau rondul, avionul cu elice trăgea după el drapelul cu reclame la covrigei și pariuri online.
     Ne-am lăsat lucrurile la șezlonguri și m-am dus cu copiii la mal, să vedem cât de rece e apa. O femeie de lângă noi a arătat cu degetul către larg: „Uite-l acolo!” și, urmărindu-i privirea, am văzut, dincolo de geamandură, o formă întunecată. Fragmentele de conversații din jur au devenit brusc coerente, ca niște piese de puzzle, dimpreună cu toate elementele scenei: mai devreme, de dimineață, un om se înecase și acum corpul lui plutea pur și simplu, putând fi privit de orice curios. Valurile înalte deveneau și mai înalte, iar salvamarii nu putea intra în apă. Dădeau și ei în schimb ture nervoase pe mal, încruntați, agitați, vorbind la telefoanele mobile. Nimeni nu părea să știe ce e de făcut.
     Când au apărut scafandrii, vreo oră mai târziu, trupul omului era deja de negăsit. L-au căutat până la apusul soarelui, echipajul din Mangalia dimpreună cu cel din Constanța. În tot acest timp, pe plajă și în împrejurimi se nășteau, se băteau pentru dreptul la existență și mureau toate universurile posibile. Fiecare părea să aibă o variantă a ceea
Publicitate
ce se întâmplase. Înecatul era când o femeie, când un tânăr de 18 ani, când un bătrân; murise când din imprudență, când prin suicid, când printr-un un act eroic. Câțiva nu s-au mai putut abține și i-au întrebat pe salvamari, dar, dacă au aflat ceva, nu știu, n-au zis mai departe. Istoria care a supraviețuit întrecerii și care a apărut și în presă spune că o mamă și copilul ei ar fi fost trași de curenți în larg, doi bărbați le-ar fi sărit în ajutor și i-ar fi și salvat, însă unul dintre ei nu s-a mai întors la mal. Actul eroic, așadar.
     Ceea ce conferea scenei un suprarealism tragic era aparenta normalitate cu care turiștii încercau să își vadă de vacanță. Din boxe continuau să tune ultimele hituri, chioșcurile cu bere, frappé și înghețată nu mai pridideau, șezlongurile erau toate ocupate, castelele de nisip se ridicau și se prăbușeau, crema de plajă lucea pe pieile de oameni obișnuiți. Ba chiar și bălăceala își reluă rapid cursul obișnuit, chiar dacă se desfășura doar în primii cinci metri de la mal. După șocul inițial, lumea se străduia din răsputeri să continue să se bucure de prețioasele zile de concediu. De departe, nici n-ai fi zis că se întâmplase ceva. Însă fiecare gest era forțat, conștient, în timp ce privirile se orientau magnetic spre eforturile zadarnice ale scafandrilor. O umbră densă se lăsase asupra sufletelor noastre aflate în vacanță, ca un coșmar care, la trezire, refuză să dispară din memorie. Ca un șlagăr vesel rulând pe o bandă avariată într-un magnetofon stricat.
     Seara, puhoiul de turiști ieși la plimbare, pe faleză și prin port, și toate tarabele de suveniruri, hamsii și kürtőskalács erau cu obloanele deschise. Una dintre ele vindea exclusiv selfie-stick-uri și avea mare succes. La fel și tiribombele pentru copii. Ba chiar păreau să aibă mai mult succes ca de obicei. Se simțea solidaritatea populației estivale în efortul de a readuce vacanța în realitate, cu forța, din tărâmul derizoriului și destrămării. Ce-o fi fost așa de greu? Nu mai departe de textul precedent discutam cum, la oraș, în viața obișnuită, nu părem să avem nicio problemă să ignorăm toți oamenii care suferă și mor pe lângă noi. De ce era atât de greu în acea seară să faci abstracție de mașinile de pompieri parcate pe dig? De micul grup de oameni de pe treptele portului vechi, în jurul cărora se făcuse gol, și care plângeau în tăcere? De ce ne era atât de greu să nu ne mai pese? Simt că e ceva important în întrebarea asta.
     Are de-a face, fără îndoială, cu marea și cu refuzul ei de a înapoia trupul victimei. A doua zi în zori, însă, acesta fu găsit pe plajă, adus de valuri. Și toată mulțimea de necunoscuți oftă adânc și apoi uită tot. Doar pentru o familie despre care nu știm nimic coșmarul e real. Dar privat.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală