resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Ghiozdanele copiilor noștri

Autori: Dr. Valeria HERDEA , Dr. Alexandru HERDEA | 1 Septembrie 2017
      Mai sunt doar câteva zile de vacanță. Părinții au început pregătirile pentru noul an școlar. Fiecare nou început de școală se confruntă cu aceleași dileme. Mergem la școală în cartierul nostru sau în alt cartier? Ce școală să alegem? Păstrăm școala la care am fost anul trecut? Ce clasă să alegem? Vom avea uniformă sau nu? La ce cadru didactic să ne înscriem copilul? Ce ghiozdan să achiziționăm? Sunt multe variabile; pe unele le putem gestiona, depind direct de noi, altele, din păcate, nu depind de noi, sunt supuse unor rigori legale sau administrative.

 

De unde pornim?

 

     În România, București, sectorul 3, zonă urbană, un copil de 8 ani, cu înălțimea de 128 cm, greutatea de 24 kg, merge la școală cu un ghiozdan de (nici mai mult, nici mai puțin) 6 kg în clasa întâi. Scenariul pare rupt dintr-un film de groază, nu dintr-o situație reală. Părinții au decis că un troler cu înălțimea de 64 cm ar fi varianta ideală pentru ca micuța să se poată descurca cu cele șase kilograme zilnice pe care le are de transportat.
     Cifrele „magice” arată așa: 128/64/24. Raport: 5,33/2,66/1. Adică ghiozdanul reprezintă 25% din greutatea copilului!
     În fiecare an, pe ușa cabinetului, intră copii cu tulburări de statică vertebrală – pe românește, cu „coloana strâmbă”, cu variații de la atitudine scoliotică până la scolioză. Nu avem pretenția de a găsi o cauză a acestor afecțiuni prin articolul de față. Este doar un articol de protest față de o realitate care ne afectează copiii. Un copil poate avea predispoziție spre o afecțiune a coloanei. Stă în puterea noastră să îl protejăm, să îl apărăm și să îl ajutăm să crească sănătos.
     În mod cert, „problema ghiozdanului” este doar vârful icebergului. În realitate, nu există programe dedicate depistării precoce a tulburărilor de statică vertebrală la vârstă cât mai mică, implicarea părinților, a medicilor, a psihologilor, a cadrelor didactice la acest capitol al educației pentru prevenție încă rămâne de dorit. Problemele se pot rezolva cu argumente logice, puțină bunăvoință și un minimum de responsabilitate din partea reprezentanților școlii românești față de generațiile pe care le creștem.

 

Scurtă analiză

 

     Conținutul ghiozdanului: cărți, caiete (câte două-trei pentru o singur
Publicitate
materie), multe lucruri care s-ar putea păstra în clasă, într-un dulap comun sau, în orice caz, s-ar putea lucra teme în clasă, fără să mai transformăm copiii în „agenți comerciali care mută mobila”.
     Evaluare: coloana vertebrală a copilului în vârstă de 8 ani este în plină dezvoltare. Greutatea imensă pe care acești copii o preiau le tasează vertebrele, le deformează coloana vertebrală, aducându-i în situația în care vor avea nu doar deformări vizibile și inestetice ale coloanei vertebrale, ci și dureri atroce pe tot parcursul vieții.
     În România, la momentul actual, aproximativ 8–15% din copiii sub 12 ani au scolioză, cu variabilități zonale, urban/rural, masculin/feminin, acces mai larg sau mai restrâns la evaluarea de specialitate. Aproximativ 20% din copii au atitudine scoliotică (stau strâmb, au un umăr mai jos și altul mai sus). În acest context, ne confruntăm cu o problemă reală de sănătate publică.
     Dacă, până în urmă cu 10–15 ani, se credea că o atitudine scoliotică nu poate duce la apariția scoliozei, studiile recente au demonstrat că o poziție incorectă poate duce la instalarea acestei boli. Atitudinea scoliotică este un viciu pozițional, dar care se poate redresa prin exerciții posturale. Prin purtarea unor greutăți mari la vârste fragede (ghiozdan mult prea greu sau ghiozdane purtate doar pe un umăr), lucrurile pot evolua. Necorectarea posturii poate duce, în special acolo unde există un teren predispozant, la apariția scoliozei, problemă structurală cronică a coloanei vertebrale, care presupune rotație vertebrală și dezechilibre de umeri și/sau bazin.
     Prognostic: în următorii ani, copilul va dezvolta tulburări de statică vertebrală și va avea probleme la mers (mers dureros). În adolescență, va avea dureri la nivelul coloanei vertebrale. În perioada în care va fi însărcinată (cazul fetiței prezentate mai sus), va fi candidată la tulburări ale poziționării sarcinii și, probabil, va ajunge să nască prin cezariană.

 

Există soluții?

 

     Soluțiile posibile includ organizarea unor programe educaționale derulate la nivel de inspectorate școlare, în echipe interdisciplinare alături de medici, epidemiologi, psihologi, programe dedicate cadrelor didactice. Apoi, educația pentru sănătate – organizarea unor programe educaționale dedicate părinților. Educația pentru sănătate trebuie să includă și educația elementară pentru sănătate prin programe dedicate copiilor. Nu în ultimul rând, este necesară optimizarea programei din școli, astfel încât, măcar la nivelul ciclului primar, lucrurile să intre în normalitate.
     În 2017, vorbim încă despre ghiozdane. În 2027, vom vorbi despre o generație bolnavă. A nu lua atitudine acum înseamnă să acceptam cu toții situații anormale precum cea de mai sus.
     Este corect și civilizat să aducem argumente științifice și să luăm măsuri simple, fără costuri sociale mari, ușor de implementat, înainte ca situația să se generalizeze și să creștem generații bolnave.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală