resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment


| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Nevoia de medici stomatologi

Autor: Prof. dr. Radu Septimiu CÂMPIAN | 4 August 2017
     Medicii formați în România sunt foarte apreciați în țările unde au ajuns să profeseze. Învățământul universitar de stomatologie este și azi, după 50 de ani, o referință a calității formării profesionale. Calitatea este întotdeauna în acord cu cantitatea și cu resursele care generează produsul. Oferta de studii universitare a crescut exponențial în ultimele două decenii: unele sunt calificări necesare pe piața muncii, iar altele mai puțin sau deloc căutate. Medicina a fost și a rămas un domeniu profesional foarte atractiv. Interesantă este reacția universităților de medicină și farmacie la cerințele pieței și ciudată este politica promovată în domeniul formării profesionale în medicină. Abordarea este în total dezacord cu politica promovată de statele membre de mulți ani ale Uniunii Europene.
     Formarea de medici dentiști trebuie să satisfacă nevoia de acoperire a pierderilor naturale la nivelul țării și poate avea ca scop și pregătirea unor studenți din afara granițelor țări. Aceștia din urmă pleacă din România după absolvire, cu foarte puține excepții. În România sunt înregistrați 20.000 de medici dentiști activi, iar pierderea naturală prin pensionare, renunțare la profesie, emigrare și alte cauze este de aproximativ 500 de medici anual. În universitățile din România sunt în prezent cam 7.500 de studenți la stomatologie, la programele de studiu în limba română. Cei care studiază la programele de studiu în limba maghiară, franceză sau engleză nu sunt incluși în acest număr. Anual avem 1.250 de absolvenți ai facultăților de medicină dentară. Cam de două ori mai mult decât avem nevoie.
     De unde provin acești absolvenți? 1.000 sunt absolvenți ai unor universități de stat și 250 ai unor universități private. Există în România zece universități de stat și trei particulare acreditate pentru formarea de medici dentiști. Numărul universităților de stat s-a dublat după 1990, iar cele tradiționale au crescut cifrele de școlarizare. Au apărut și universitățile particulare. Interesantă este distribuția teritorială a acestor universități. În sudul țării, inclusiv Capitala țării, termină anual facultatea de medicină dentară cam 400 de absolvenți (în patru universități, trei de stat și una particulară). În Moldova (trei universități, două de stat și una particulară) și Transilvania (trei universități, toate de stat), 250 de absolvenți, iar în Banat și Bihor (două universități de stat și una privată) 350 de absolvenți! Dintre toți absolvenții programelor de studiu în limba română, peste jumătate sunt bugetați (ceilalți sunt cu taxă modică).
     Numărul absolvenților trebuie corelat cu inserția lor profesională iar aceasta este foarte bună, în stomatologie. Cum se explică acest fenomen în condițiile în care numărul de absolvenți este excedentar nevoilor de compensare a pierderilor naturale din piața muncii? Crește numărul de medici stomatologi activi, crește numărul de cabinete și crește oferta de servicii medicale. Aparent, lucrurile par în regulă. Scopul politicilor de formare și inserție profesională trebuie să fie orientat spre trei obiective majore: accesibilitatea populației la serviciile medicale stomatologice, creșterea calității actului medical și asigurarea unor venituri motivante medicilor. Din nefericire, niciunul din cele trei obiective nu se regăsește în suficientă măsură în reglementările în vigoare.
     Astfel, accesibilitatea populației la servicii crește discriminator, respectiv supraofertă de servicii în orașele cu economie performantă (locuitori cu venituri care
Publicitate
le permit cumpărarea de servicii stomatologice din veniturile proprii) și accesibilitate redusă, până la inexistentă în mediul rural și în zonele defavorizate. Repartizarea judicioasă, în acord cu nevoile de îngrijiri ale populației, nu este permisă de Consiliul concurenței, fiind considerată măsură anticoncurențială. Curios este că acest principiu nu funcționează la serviciile medicale de stat. Într-adevăr, cum ar fi o secție de chirurgie cu atâți medici chirurgi câți doresc să lucreze în clinica sau spitalul respectiv? La stomatologie pot fi cabinete stomatologice la fiecare scară a blocului și număr nelimitat de medici în fiecare din aceste cabinete. Fiecare medic dentist lucrează sau deschide cabinet unde dorește, indiferent de cerințele de acoperire a nevoilor de îngrijiri medicale. Doar sunt privați. Pacienții nu contează în această ecuație.
     Creșterea calității actului medical are ca premise obligatorii: formare profesională la cerințele actualizate ale tehnologiilor existente în Europa și în lume, facilități financiare sau/și fiscale pentru investiții, având în vedere mediul aproape exclusiv privat al stomatologiei și evitarea creșterii exagerate a furnizorilor de servicii în anumite zone, aceștia fiind nevoiți în astfel de situații să aplice și măsuri inadecvate domeniului medical pentru a rezista pe piață. La urma urmei, profesia este singurul mijloc de existență pentru medicii stomatologi privatizați. Asistența medicală nu poate fi lăsată cu totul la nivelul concurenței comerciale. În baza Legii nr. 95/2006 consolidată și conform tuturor codurilor deontologice medicale, activitatea de furnizare de servicii medicale nu este și nu trebuie tratată ca relație comercială.
     Asigurarea unor venituri decente și motivante pentru medicii dentiști este la fel de importantă ca pentru toți ceilalți medici din sistem. Și totuși, despre veniturile stomatologilor nu vrem să vorbim. Ceea ce fac ei este tot serviciu medical pentru populație. Doar că ei sunt privați și statul nu are nicio cheltuială cu înființarea, dotarea și întreținerea cabinetului dentar, la care costurile sunt chiar considerabile. Medicii dentiști nu au nevoie nici de salarii de la buget, mici sau mărite. Finanțarea serviciilor medicale dentare prin sistemul de asigurări sociale de sănătate este extrem de redusă, respectiv mai puțin de 0,5% din fondul alocat serviciilor medicale din România. Siguranța privind obținerea unui venit decent este compromisă pentru medicii dentiști. Consecințele încep să apară: se reduc concurența și mediile de admitere la facultățile de medicină dentară (comparativ cu medicina), emigrația profesională este în creștere (având în vedere și circulația profesională liberă ca profesie reglementată sectorial), scade calitatea formării profesionale prin restricționarea practicii medicale a studenților, compromiterea iminentă a prestigiului învățământului medico-dentar obținut cu eforturi și rezultate excelente timp de decenii.
     Se vorbește din când în când de numerus clausus. Chiar legea sănătății aflată în vigoare tratează tangențial acest subiect. Unele țări aplică strict acest principiu al limitării numărului de locuri la facultățile de medicină. Dar aceste țări „importă” medici din alte state ale Uniunii Europene. De fapt, această situație este pentru noi o oportunitate de a aduce studenți din țările respective și pentru medicii români este o ocazie să plece.
     În România, politicile au fost și sunt în sens invers, respectiv creșterea substanțială a cifrelor de școlarizare și în bună măsură a locurilor bugetate. Dar aceste creșteri sunt economic asociate creșterii substanțiale a investițiilor în universități pentru dotarea tehnico-materială adecvată cantitativ și calitativ. Nu trebuie să ajungem la numerus clausus dacă nu dorim, dar trebuie să investim în învățământul universitar de specialitate, în concordanță cu cifrele de școlarizare, cu atât mai mult cu cât avem în România profesia de tehnician dentar la nivel de licență. Adică, alte cerințe și investiții în plus.
       Complexitatea acestei teme depășește autoritatea și potențialul Colegiului Medicilor Dentiști din România și nu poate fi soluționată eficient decât cu concursul ministerelor de resort, autoritatea profesională fiind dispusă, autorizată și capabilă să se implice.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală