resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Consensuri și controverse în lupta cu bolile cardiovasculare

Autor: Dan Dumitru MIHALACHE | 30 Iunie 2017

A devenit deja tradiție ca an de an, la Sibiu, în luna mai să se organizeze o conferință națională a câte cinci din cele zece grupuri de lucru ale Societății Române de Cardiologie (SRC). Anul acesta a fost rândul grupurilor de lucru de ecocardiografie, cardiologie pediatrică, hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă și aritmii. Întâlnirea, care a avut loc în perioada 4–6 mai, a reunit peste 1.800 de participanți, cardiologi, dar și medici de alte specialități, număr în creștere față de anii precedenți.

 

 

Imagistica în bolile cardiovasculare

 

     Nelipsită din arsenalul metodelor de diagnosticare în medicină, imagistica a fost abordată în cadrul mai multor sesiuni organizate de Grupul de Lucru de Ecocardiografie și alte Metode Imagistice (GL–EMI). O primă sesiune a fost organizată în comun cu grupurile de lucru de aritmii, hipertensiune arterială și cardiologie intervențională, moderată de dr. Ruxandra Jurcuț (București), președinta GL–EMI, și prof. dr. Sorin Pislaru (Mayo Clinic, Rochester, Minnesota). În deschidere, profesorul Pislaru, specialist în afecțiuni valvulare, a vorbit despre evaluarea ecocardiografică în cardiologia intervențională, punând accent pe utilizarea ecocardiografiei 3D. Invitatul de peste ocean a adus argumente în favoarea utilizării de rutină a ecocardiografiei tridimensionale pentru închiderea percutană a defectelor septale și respectiv a dehiscențelor periprotetice, obstruarea urechiușei atriului stâng sau a implantului percutan de valve aortice.
     În continuare, dr. Mihaela Grecu (Iași) a vorbit despre locul și rolul imagisticii cardiovasculare în cazul bolnavilor cu aritmii, în primul rând a celor cu tahiaritmii maligne ventriculare și respectiv a pacienților propuși pentru ablația fibrilației atriale. Tehnicile imagistice folosite la ora actuala în electrofiziologie sunt extrem de complexe, spune aceasta, ele incluzând ecocardiografia, rezonanța magnetică nucleară, tomografia computerizată, mappingul endocavitar și epicardic. Conf. dr. Cristian Mornoș (Timișoara) a trecut în revistă principalele utilizări ale ecocardiografiei intraoperatorii. Potrivit lui, aceasta este o metodă utilizată la peste 90% din procedurile chirurgicale cardiace, atât pentru confirmarea diagnosticului, cât și pentru identificarea complicațiilor intraoperatorii, alegerea terapiei chirurgicale și anestezice optime, plasarea unor dispozitive intravasculare și, implicit, pentru ameliorarea prognosticului imediat și la distanță a bolnavilor operați.
     Invitatul de la Mayo Clinic, Sorin Pislaru, de data aceasta însoțit de colegul său – dr. Hector Michelena –, au participat și la sesiunea moderată de prof. dr. Dragoș Vinereanu și conf. dr. Ioan Mircea Coman, în care au fost discutate posibilele soluții pentru situații speciale în valvulopatii. Dr. Hector Michelena, expert în imagistica afecțiunilor valvulare, a vorbit despre închiderea leak-urilor paravalvulare, arătând că „ecocardiografiștii trebuie să fie abili, să stăpânească bine atât ecocardiografia bidimensională, dar și pe cea tridimensională. Ecografia 3D nu este un substitut pentru ecografia 2D, ci este complementară acesteia. Indiciile ecografiei 2D sunt cele care decid ceea ce se caută prin 3D”.
     Valva mitrală și aparatul subvalvular sunt intrinsec anormale la un procent important din pacienții cu cardiomiopatie hipertrofică (CMH), iar descrierea lor reprezintă un punct important în dialogul cu chirurgul. Dr. Ruxandra Jurcuț a vorbit despre acest aspect, spunând că înlocuirea valvei mitrale pentru tratarea obstrucției în tractul de ejecție al ventriculului stâng trebuie să reprezinte excepția. La clinica Mayo, potrivit lui Sorin Pislaru, intervenția principală folosită atunci când este vorba de valva mitrală este metoda Alfieri (metoda margine la margine – edge-to-edge), în timp ce în Europa se preferă plastia valvulară sau, mai simplu, rezecția cordajelor secundare ale valvei mitrale anterioare.
     Lucrarea doctorului Pislaru s-a referit la tromboza valvelor biologice, acesta referindu-se la mai multe concepții pe care le consideră greșite, cum ar fi faptul că tromboza bioprotezelor apare în primele trei luni de la intervenție. Experiența clinicii Mayo, spune el, a arătat că vârful este în al doilea an de la intervenție. Criteriile propuse pentru diagnosticarea trombozei de bioproteză sunt creșterea gradientului în primii trei-cinci ani de la implantare și prezența unor foițe îngroșate necalcificate și foițe cu mișcare restricționată, cu sensibilitate de 72% și specificitate de 90%. Într-un registru prospectiv, echipa de la Mayo Clinic a arătat că tromboza de bioproteză nu este o problemă rară, ecografia demonstrând că este mai frecventă decât a fost raportată până acum. Sorin Pislaru recomandă ca ecografia să se facă anual, cel puțin în primii trei ani postimplantare. În privința tratamentului, chirurgia și tratamentul litic sunt considerate cele mai bune opțiuni la acest moment, dar antivitaminele K s-au dovedit la fel de eficiente în cazul pacienților stabili hemodinamic, conchide medicul de la Mayo Clinic.

 

Algoritmul de evaluare a funcției diastolice

 

     Cele mai multe sesiuni ale GL–EMI au fost organizate în cea de-a treia zi a conferinței. Sesiunea privind noile ghiduri în imagistica cardiovasculară a fost organizată împreună cu Asociația europeană de imagistică cardiovasculară (EACVI) și moderată de prof. dr. Bogdan A. Popescu (București), actualul președinte al EACVI și prof. dr. Elif Sade, membru în bordul acestei organizații.
     Profesorul E. Sade a realizat o sinteză a modalităților de evaluare a protezelor valvulare atât în condiții de bună funcționare, cât mai ales în situații patologice, precum: trom­boza, mismatch, dezvoltarea de pannus. La pacienții cu gradient transvalvular crescut „este necesară adeseori evaluarea imagistică prin multiple metode, tomografia computerizată multislice putând completa evaluarea ecocardiografică atunci când diagnosticul este incert”. Profesorul Bogdan A. Popescu a punctat importanța evaluării corecte ecocardiografice a pacienților cu fibrilație atrială, măsurarea corectă a dimensiunilor și funcției atriului stâng stând la baza deciziilor terapeutice optime, medicamentoase și/sau intervenționale.
     Abundența și complexitatea imaginilor din practica zilnică au contribuit la înțelegerea locului ecocardiografiei transtoracice, transesofagiene sau pulmonare la camera de gardă. Prof. dr. Adina Ionac (Timișoara) a prezentat o lucrare în acest sens, spunând însă că, deseori, pentru un diagnostic diferențial precis, această metodă noninvazivă trebuie completată cu tehnici radiologice (tomografie sau angiografie invazivă) sau chiar cu medicină nucleară. 
     Sesiunea a fost încheiată de prof. dr. Carmen Ginghină (București), care a vorbit despre valoarea ecocardiografiei, dar și a altor explorări imagistice (IRM, CT cardiac), în diagnosticare încă din faza preclinică a modificărilor structurale și de performanță cardiacă induse de chimio- și sau radioterapie la pacientul oncologic. Aceasta a subliniat rolul ecocardiografiei prin speckle tracking, cardio IRM și respectiv a troponinei serice în identificarea precoce a disfuncției miocardice induse de tratamentul citostatic.
     Prof. dr. Carmen Ginghină a și moderat o sesiune, alături de prof. dr. Adina Ionac, în care s-au discutat noutățile în evaluarea funcției diastolice ventriculare stângi, aduse de ghidul de evaluare ecocardiografică a funcției diastolice, din 2016, elaborat de Asociațiile europeană și americană de ecocardiografie și alte tehnici imagistice. Cu această ocazie, prof. dr. Bogdan A. Popescu a comentat primele rezultate ale studiului EURO-FILLING, recent publicate în European Heart Journal – Cardiovascular Imaging.
     Potrivit acestuia, algoritmul de evaluare a funcției diastolice prezentat în documentul de recomandări din 2016 are la bază consensul experților, însă necesită validare. Studiul este unul multicentric, a inclus nouă centre europene, unul dintre ele fiind în România (Euroecolab), și a încercat ca, prin evaluarea simultană invazivă și noninvazivă a presiunilor de umplere a ventriculului stâng (VS), să clarifice valoarea parametrilor ecocardiografici în estimarea acestor presiuni de umplere. Studiul demonstrează că recomandările din 2016 sunt superioare celor din 2009 pentru estimarea presiunilor de umplere măsurate invaziv în special în cazul pacienților cu fracția de ejecție a ventriculului stâng (FEVS) scăzută, în timp ce recunoașterea presiunilor de umplere crescute rămâne suboptimală la pacienții cu FEVS normală.

 

Cardiologie și oncologie pediatrică

 

     Paleta de afecțiuni cardiace din oncologia pediatrică crește în paralel cu dezvoltarea acestei patologii și cuprinde: tumori, tulburări de ritm, pericardite, efecte toxice ale tratamentului cu antracicline, insuficiență cardiacă etc. Grupul de Lucru de Cardiologie Pediatrică și Boli Cardiace Congenitale (GL–CP) a organizat o sesiune dedicată necesității implicării cardiologilor de copii în oncologia pediatrică, care a fost moderată de conf. dr. Angela Butnariu (Cluj-Napoca).
     Dr. Mara Andrada Ardelean (Timișoara) a prezentat experiența colectivului coordonat de conf. dr. Gabriela Doroș (Timișoara), președinta GL–CP, implicat în patologia oncologică cu răsunet asupra cordului. Au fost aduse în discuție mai multe cazuri, deși nu toate au avut o evoluție favorabilă, „fapt ce dovedește cât de necesare sunt colaborarea între oncolog și cardiolog și existența unui post de cardiolog de copii în fiecare secție de oncologie pediatrică; în străinătate, conceptul de cardiologie oncologică a devenit realitate”, explică dr. Ardelean.
     Urgențele neonatale au făcut obiectul discuțiilor în cadrul unei sesiuni pe această temă, moderată de prof. dr. Rodica Togănel și conf. dr. Amalia Făgărașan, ambele de la Târgu Mureș. Această sesiune a fost practic un recital al colectivului de cardiologi pediatri de la Centrul de cardiologie pediatrică din cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare și Transplant Târgu Mureș. Au fost expuse, cu această ocazie, provocările la care au fost supuși medicii de acolo în diversele cazuri cu care s-au confruntat, cum ar fi coarctația de aortă neonatală, atrezia de tricuspidă, disritmiile fetale, precum și variabilitatea morfologică în transpoziția de vase mari, ca urgență neonatală.
     Un subiect intens dezbătut la întâlnirea de cardiologie pediatrică a Asociației europene de pediatrie și cardiologie congenitală (AEPC) – patologia aortei la sugar, copil și adolescent –, a fost inclus și în programul lucrărilor acestui grup la conferința de la Sibiu. Moderator al sesiunii a fost prof. dr. Eugen Săndică, de la Bad Oeynhausen, Germania, care a vorbit și despre posibilitățile de reconstrucție a valvei aortice bicuspide. Un alt invitat de peste hotare, dr. Irina Gabriela Botez, coordonatoarea departamentului de terapie intensivă de la Clinica Indianopolis, SUA, a prezentat modalitățile de diagnostic și tratament a stenozei aortice severe la nou-născut, exemplificând cu câteva cazuri incitante.
     Patologia inflamatorie a aortei a fost și tema lucrării colectivului de la București, coordonat de dr. Alin Nicolescu, care a prezentat un caz grav al unui pacient diagnosticat cu boala Takayasu. Un caz extrem de complicat, la reușita căruia a contribuit și profesorul Săndică, intervenind chirurgical pentru salvare
Publicitate
a pacientului. Colectivul de la Timișoara, coordonat de conf. dr. Gabriela Doroș, a încheiat sesiunea dedicată patologiei aortei cu o lucrare despre coarctația de aortă la copil și tratamentul medico-intervențional, în cazul recidivei după mai mulți ani de la corecția chirurgicală.

 

Un alt fel de hipertensiune arterială

 

     Grupul de Lucru de Hipertensiune Arterială (GL–HTA) a pregătit pentru conferința de anul acesta trei sesiuni cu topice diferite. Prima a avut ca temă „o altă abordare a HTA cu cauze mai rare” și s-a referit la: stenoza de arteră renală, HTA la pacientul transplantat – transplant de rinichi, ficat sau cord –, hipertensiunea din bolile aortei, HTA perioperatorie.
     Practic, în această sesiune a fost prezentată o altă fațetă a HTA, alta decât cea esențială cu afectarea de organ țintă. Potrivit prof. dr. Daniela Bartoș (București), președinta acestui grup de lucru, s-a încercat atragerea atenției asupra faptului că există și alte „substraturi ale HTA”, unele necesitând căutări aprofundate pentru a fi evidențiate, întrucât constituie cauze de HTA secundară. Unele au „sancțiune terapeutică, care vindecă HTA”, altele doar ameliorează, cum este stenoza de arteră renală, unde „dacă se stentează artera renală, se va ameliora prognosticul HTA și va scădea numărul de medicamente administrate”.
     Sesiunea a fost moderată de prof. dr. Cătălina Arsenescu Georgescu (Iași) și de prof. dr. Eduard Apetrei (București). Prof. dr. Cătălina Arsenescu Georgescu a vorbit despre stenoza de arteră renală, generatoare de HTA, care, spune aceasta, nu mai constituie o raritate. Metodele terapeutice actuale presupun angioplastia cu balon sau cu stent, o tehnică aplicată frecvent, care însă a stârnit și numeroase controverse legat de rezultatele pe termen lung: „Dacă inițial am fost foarte entuziasmați cu privire la rezultatele intervenționale, ulterior s-a văzut că pe termen lung va trebui adăugată și medicație antihipertensivă, pentru un control eficient al tensiunii arteriale”, spune medicul ieșean.
     Lucrurile sunt foarte clare în privința câtorva cauze de stenoză de arteră renală, dar „sunt mult discutate în privința cauzei prin ateroscleroză de arteră renală”. În această situație, potrivit vorbitorului, se pune problema existenței posibilității de a prezerva funcția renală, a preveni evoluția HTA și complicați­ile generate de existența unei ateroscleroze de arteră renală. Aceasta spune că în cazul unei suspiciuni de stenoză aterosclerotică de arteră renală, obligatoriu trebuie avute în vedere și determinări multivasculare: afectare coronariană, afectare în teritoriu periferic și/sau în teritoriu cerebrovascular. Concluzionând, aceasta a spus că este nevoie în continuare de studii randomizate care să reunească mai multe cazuri pentru a demonstra „cât de benefică este tehnica și cât de necesară este aplicarea angioplastiei și evident a medicației” în această patologie. 
     O patologie extrem de complicată, cu risc vital, este și disecția de aortă, ca o complicație majoră a ignorării HTA, sau pur și simplu a evoluției unei HTA severe. Prof. dr. Eduard Apetrei (București), s-a referit la aceste aspecte, spunând că „la ora actuală există soluții terapeutice și tehnici operatorii deosebit de avansate, din punct de vedere chirurgical sau intervențional”, pentru rezolvarea acestor probleme.
     Ținta terapeutică în HTA a făcut obiectul unei sesiuni pro și contra, argumentele de o parte sau de alta fiind prezentate de profesorii Maria Dorobanțu și Marius Vintilă din București. Prof. dr. Maria Dorobanțu a promovat valorile HTA așa cum reies din studiul SPRINT, publicat în noiembrie 2015 în New England Journal of Medicine, în timp ce prof. dr. Marius Vintilă valoarea acceptată în prezent la nivel european, adică 140/90 mm Hg, cu particularitățile legate de diabet, boală cronică de rinichi.
     Definiția HTA rezistentă a fost modificată anul trecut, iar dr. Krzysztof Narkiewicz (Polonia) a prezentat punctul de vedere al Societății europene de hipertensiune (ESH) în această problematică. El a spus că dacă până acum se considera că pacientul are HTA rezistentă doar dacă primea cel puțin trei grupe diferite de medicamente antihipertensive din care unul să fie diuretic, acum se vorbește de cinci grupe de medicamente și, mai mult, pe lângă noțiunea de HTA rezistentă, a fost definită și HTA refractară. Această nouă noțiune se referă la HTA care nu poate fi controlată corespunzător indiferent de medicația administrată.
     Prof. dr. Daniela Bartoș a făcut o trecere în revistă a modalităților de măsurare a tensiunii arteriale la cabinet, „pentru că s-au modificat puțin aceste opțiuni”. Problema esențială este HTA de halat alb: „Ca să scadă incidența HTA de halat alb, pacientul trebuie să fie așezat într-un loc liniștit, unde un monitor de tensiune îi măsoară valoarea tensiunii arteriale din cinci în cinci minute, timp de o jumătate de oră. Pacientul nemaifiind în fața medicului, riscul de a apărea rezultatele false va fi mai mic”, a explicat aceasta.

 

O nouă clasă în insuficiența cardiacă

 

   Grupul de lucru de insuficiență cardiacă (GL–IC) a dedicat o întreagă sesiune noutăților aduse de ghidul din 2016 al Societății europene de cardiologie în tratamentul insuficienței cardiace. Dr. Ruxandra Christodorescu (Timișoara), președinta acestui grup de lucru, spune că a apărut o nouă clasă în cadrul insuficienței cardiace cu funcție sistolică prezervată – midrange ejection fraction (fracție de ejecție intermediară) –, care pune o serie de probleme practice și „era nevoie de o lămurire”. De exemplu, spune aceasta, pentru tratamentul insuficienței cardiace cu funcție sistolică păstrată nu există un tratament care să dovedească clar o ameliorare a mortalității. Dar, nici această nouă categorie nu are un tratament dedicat. „Atunci, de ce a mai fost nevoie de introducerea unei noi categorii, care, de asemenea, nu are un tratament dedicat?”, se întreabă medicul timișorean. S-au formulat totuși o serie de idei potrivit cărora această nouă clasă a fost introdusă în perspectiva înțelegerii trialurilor, registrelor și studiilor de insuficiență cardiacă și „se speră că având o categorie mai bine definită, va putea include pacienți mai bine selectați și cu terapii care se vor dovedi eficiente la o grupă sau la alta, ori la ambele”.
O lucrare interesantă a avut prof. dr. Vlad Iliescu (București), care a vorbit despre suportul circulator mecanic de la acut spre cronic. Medicul bucureștean a făcut referire la o serie de noutăți legate de dispozitivele de susținere ventriculară – dispozitive de susținere a funcției ventriculare, fie ca tratament de lungă durată pentru pacienții cu insuficiență cardiacă și funcție sistolică scăzută, fie ca bridging pentru transplantul cardiac.
 O noutatea în cadrul lucrărilor acestui grup de lucru a fost organizarea unei sesiuni dedicate tinerilor specialiști în insuficiență cardiacă – Heart failure specialist of tomorrow (HoT). Este o idee preluată de la Asociația europeană de insuficiență cardiacă, care și-a înființat o structură dedicată exclusiv tinerilor cardiologi europeni care doresc să devină specialiști în IC. Sesiunea a cuprins un calup de prezentări de cazuri cu IC acută și cronică întâlnite în activitatea clinică, pe care moderatorii le-au discutat și analizat cu participanții.

 

Prevenția morții subite cardiace în România

 

     Practica clinică a fost cuvântul de ordine și în sesiunile Grupului de Lucru de Aritmii (GL–A). Prima sesiune a venit cu noutățile aduse de ghiduri, cu aplicabilitate în activitatea de zi cu zi a cardiologilor care activează în această arie patologică. În această sesiune s-a prezentat ghidul de fibrilație atrială, tratamentul farmacologic – lucrare susținută de conf. dr. Alina Scridon (Tg Mureș) – și tratamentul ablativ, prezentat de dr. Mihaela Grecu (Iași). Dr. Dragoș Cozma (Timișoara) a vorbit despre ghidul de aritmii supraventriculare, iar prof. dr. Dan Dobreanu (Tg. Mureș) despre terapia de resincronizare cardiacă.
     De mare succes a fost însă sesiunea de cazuri clinice comentate, pornind de la o electrocardiogramă. Subiectele practice, cazurile clinice s-au bucurat de o mare popularitate la această conferință, „având în vedere că activitatea noastră este destul de supraspecializată și nu foarte mulți cardiologi sunt familiari cu tehnicile de tratament; ceea ce facem noi este destul de specific și mai greu de digerat”, a explicat dr. Alexandru Deutsch, președintele grupului de lucru.
     În aceeași notă s-a desfășurat și sesiunea de „cazuri clinice de coșmar”, o sesiune înființată cu doi ani în urmă, în care s-au prezentat cazuri clinice dificile ca diagnostic, evoluție și/sau tratament. Un alt subiect important în acest domeniu este moartea subită, o sesiune fiind dedicată acesteia. „Moartea subită cardiacă, din păcate nu este extrem de des luată în seamă de cardiologul clinician, poate și din motive de finanțare; încă nu suntem la nivel european în ceea ce privește prevenția morții subite cardiace”, a comentat dr. Deutsch. Cu această ocazie a fost discutat și ghidul de aritmii ventriculare, apărut în 2015.

 

În loc de concluzii

 

      „Importantă pentru noi este reechilibrarea raportului dintre preocupările strict academice, predominante până acum trei-patru ani în programul conferințelor grupurilor de lucru, și cele cu efect direct în starea de sănătate, cele educative în prevenția primară și secundară a bolilor cardiovasculare”, a explicat dr. Gabriel Tatu-Chițoiu, președintele SRC.
     La această conferință, pe latura academică s-a insistat pe noile achiziții în terapie, cum ar fi anticoagulantele orale directe în fibrilația atrială: „Această preocupare a noastră a fost inclusă într-un document pe care l-am trimis atât ministrului sănătății, cât și președintelui CNAS, cu propunerea de a fi incluse în listele de medicamente compensate. În momentul de față, România este singurul stat din Comunitatea Europeană unde nu se compensează aceste medicamente. La fel și în cazul noilor antiagregante plachetare, cum ar fi de pildă ticagrelorul”, spune președintele SRC.
     Din punctul de vedere al practicii, acesta spune că a fost plăcut surprins să afle că o colegă de la Focșani tratează „ca la carte” anemia feriprivă la pacienții cu insuficiență cardiacă, în mod curent, administrând fier injectabil: „Un subiect pe care eu l-am dezvoltat la conferința de la Sibiu ca fiind relativ nou, dar pe care cei din sală nu numai că îl cunoșteau, ci îl și aplicau. Este o metodă pe care noi, spre exemplu, la Spitalul de urgența nu o facem în mod curent”.
     Pentru al treilea an consecutiv, întâlnirea de la Sibiu a prilejuit și organizarea unui cros, de către Athletic Cardio Club, unul din „instrumentele de lucru” ale SRC. La cros au participat elevi și cadre didactice de la liceele din Sibiu, medici și nemedici. „Noi ne-am dorit acest cros ca o ștafetă de la Rășinari la Sibiu, de exemplu, dar nu am reușit pentru că autoritățile locale încă nu conștientizează beneficiile pentru comunitate și nu se implică”.
     Tot în această perioadă, mai exact în zilele de 5 și 6 mai, Fundația Română a Inimii, și ea un „executiv” al SRC, a marcat Zilele insuficienței cardiace, prin amplasarea în Piața Mare din Sibiu a unui cort, unde vizitatorii au putut fi consultați și au primit recomandări de la medici. Totodată s-au distribuit și broșuri informative pentru conștientizarea în rândul populației generale a riscurilor pe care le implică insuficiența cardiacă.

 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală