resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Noutăți în cercetare

Autor: Dr. Aurel F. MARIN | 9 Iunie 2017
Ce facem cu ganglionii limfatici în melanom?

 

     De curând, a venit să mă întrebe ce are de făcut o pacientă proaspăt operată pentru un melanom cu invazie extensivă în dermul papilar (stadiul Clark III), cu indice Breslow 1,4 mm. Avea să fie un lung șir de uimiri, începând cu modul în care pacienta fusese chemată pentru intervenție la un centru privat, dar apoi trimisă cu leziunea excizată la spitalul de stat, pentru biopsie. Apoi, medicul care realizase intervenția nu a avut nicio tresărire în privința ganglionilor limfatici, cu toate că leziunea era una avansată. În fine, recomandarea ulterioară a fost aceea de a merge la oncologie, fără vreo indicație suplimentară sau o trimitere către un oncolog specializat în dermatooncologie. Capac a pus faptul că medicul respectiv nu era un specialist oarecare, ci ditamai profesorul universitar (e drept, nu de dermatologie), deci ar fi fost de așteptat nu doar să-și cunoască mai bine specialitatea, ci să aibă și noțiuni solide de etică a profesiei. Nu a fost să fie. În fine, am îndrumat pacienta către o posibilă rezolvare.
     Cazul acesta îmi era încă foarte proaspăt în memorie atunci când am văzut studiul1 pe care îl publică New England Journal of Medicine în numărul de joia aceasta. Mai exact, e vorba de rezultatele celui de-al doilea studiu clinic multicentric de limfadenectomie selectivă (MSLT II). Acesta și-a propus să cerceteze în ce fel se asociază biopsia completă a ganglionilor limfatici negativi clinic cu supraviețuirea la pacienții cu melanoame cu grosimi intermediare (1,2–3,5 mm). Indicația disecției ganglionare există și a fost, în unele cazuri, asociată cu o creștere a supraviețuirii specifice melanomului (adică până la decesul provocat de boală), dar nu exista o comparație între disecția imediată a ganglionului-santinelă și supravegherea activă prin metode ecografice. De fapt, nu este clar dacă ganglionul limfatic este un filtru în calea răspândirii sistemice a celulelor neoplazice sau doar un indicator pasiv al acestui proces, astfel că atitudinea terapeutică recomandată a fost întotdeauna de a interveni agresiv, pe principiul „e mai bine mai mult”.
     Studiul a inclus 1.755 de pacienți, iar rata de supraviețuire specifică la trei ani a fost similară între grupul cu disecție și cel cu supraveghere activă (86 ± 1,3% vs. 86 ± 1,2%, diferența nefiind semnificativă statistic). Aici ar fi loc și pentru o paranteză, în care să remarcăm rata de supraviețuire de peste 85% la trei ani, la pacienții cu melanom din cele 63 de centre înrolate în studiu, din SUA și Europa Occidentală, rezultate aflate practic la ani lumină distanță de cele din România. Dar, să revenim. Rata supraviețuirii fără boală la trei ani a fost ușor mai crescută în grupul cu disecția ganglionară (68 ± 1,7%) față de cea din grupul observat activ (63 ± 1,7%). Concluzia studiului MSLT II a fost că disecția ganglionară imediată a avut ca rezultat o rată crescută de control regional al bolii și a furnizat informații prognostice mai bune decât observarea activă, fără a crește însă supraviețuirea specifică a pacienților cu melanom și metastaze ganglionare.
     Editorialul2 care însoțește studiul explică importanța biopsiei ganglionare din melanom. În studiul MSLT I, s-a demonstrat că statutul ganglionului-santinelă este cel mai important factor prognostic la paci
Publicitate
enții la care ganglionul-santinelă apare clinic negativ, lucru confirmat și de MSLT II. Scopul acestui al doilea studiu a fost însă de a găsi o metodă care să nu afecteze supraviețuirea pacienților, dar care să-i scutească pe aceștia de disecția ganglionară completă, dificilă și adesea însoțită de complicații.
     Revenind la cazul de la care am plecat însă, probabil că rezultatele studiului MSLT II sunt doar nuanțe care nu vor putea suplini carențele serioase din pregătirea de specialitate a universitarului respectiv.

 

Alba-neagra

 

     Pâine albă, pâine neagră, pâine cu semințe, pâine bio, intermediară, cu cartofi, cu secară. Sunt numeroase sortimente din care consumatorul poate alege, unele chiar cu „înalte” recomandări (a se citi: publicitate) din partea unor profesori de nutriție altfel retrași din activitate. Adevărul e însă că nimeni nu știe, bazat pe dovezi, care pâine-i mai bună pentru cineva ori dacă pâinea e bună sau nu pe termen lung. Pe cât de subțiri sunt cunoștințele științifice, pe atât de mare e zgomotul celor care se pot jura – cu mâna pe inimă, mai ales când portofelul e în buzunarul de la piept – că știu.
     Dar iată că există și un grup dispus să facă ordine în haos, să găsească dovezi științifice, să lămurească lucruri pe care alții le „știu” fără să aibă habar despre ce vorbesc. Continuând seria cercetărilor despre microbiomul intestinal, grupul condus de Eran Elinav și Eran Segal, de la Institutul Weizmann din Rehovot (Israel) a publicat marți (6 iunie), în revista Cell Metabolism, un foarte interesant studiu3 vizând efectul pe care îl are consumul de pâine albă, respectiv neagră asupra glicemiei. În acest sens, au fost recrutate 20 de persoane sănătoase, care au fost împărțite în două grupuri. Unul dintre grupuri a urmat întâi o dietă de o săptămână cu pâine integrală „de casă” și, după o întrerupere de două săptămâni, o dietă de o săptămână cu pâine albă fabricată industrial. Celălalt grup a urmat un tipar similar, dar dietele au fost administrate în ordine inversă.
     Indiferent de dieta urmată, nu s-au observat modificări ale parametrilor clinici. Interesant este că nici compoziția microbiotei intestinale nu s-a modificat, aceasta rămânând specifică fiecărei persoane (fără a varia în funcție de tipul de pâine consumat), demonstrând reziliență. A variat, în schimb, răspunsul glicemic și asta în funcție de tipul de pâine consumat și de individ, singurul factor predictiv pentru un răspuns glicemic mai redus fiind compoziția microbiomului (anterior intervenției).
     Deși face cumva „lumină” în privința tipului de pâine recomandat pentru consum, studiul complică lucrurile. Este clar doar că nu există un tip universal valabil și că nutriția trebuie personalizată după specificul individual. Specific din care microbiomul intestinal este parte integrantă – și nu una oarecare, ci probabil una determinantă.

 

Suferința copiilor pentru problemele părinților

 

     Sunt mai multe studiile care documentează influența negativă a separării sau divorțului părinților asupra copiilor și dezvoltării lor ulterioare. Un foarte interesant studiu4 publicat săptămâna aceasta în Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America aduce însă o perspectivă nouă și clar surprinzătoare asupra felului în care pot fi afectați copiii ai căror părinți au divorțat.
     Cercetătorii din Pittsburgh au selectat 201 voluntari sănătoși, cu vârste cuprinse între 18 și 55 de ani, pe care i-au expus la o infecție virală ușoară (cu rinovirusul 39 administrat în picături nazale) și apoi i-au monitorizat timp de cinci zile. Adulții ai căror părinți s-au despărțit în perioada copilăriei lor și apoi nu și-au mai vorbit au prezentat un risc de trei ori mai mare de a dezvolta infecția respiratorie (banala răceală) decât adulții provenind din familii intacte. În schimb, în cazurile în care părinții s-au despărțit dar au continuat să comunice, copiii deveniți adulți nu au prezentat o creștere a riscului de infecții respiratorii.
 
Nota de subsol
1. Faries MB et al. Completion dissection or observation for sentinel-node metastasis in melanoma. N Engl J Med. 2017 Jun 8;376(23):2211-22
2. Coit D. The enigma of regional lymph nodes in melanoma. N Engl J Med. 2017 Jun 8;376(23):2280-1
3. Korem T et al. Bread affects clinical parameters and induces gut microbiome-associated personal glycemic responses. Cell Metab. 2017 Jun 6
4. Murphy MLM et al. Offspring of parents who were separated and not speaking to one another have reduced resistance to the common cold as adults. Proc Natl Acad Sci U S A. 2017 Jun 5
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală