resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Luminișuri și umbre

Autor: Dr. Richard CONSTANTINESCU | 2 Iunie 2017
     În vizitele pe care i le fac Marilenei D’Albon, fiica profesorului Grigore T. Popa, port adesea conversații despre personalitățile pe care le-a cunoscut de-a lungul vieții. De la întâlnirea pe care a avut-o cu Iuliu Maniu, la poveștile despre Sadoveanu, de la amuzantele duminici în care soții Popa se distrau cântând la pian și vioară împreună cu diverși profesori de la Facultatea de Medicină din Iași, până la suferințele prin care a trecut familia după anii ʼ50 ai secolului trecut. Toate acestea se adună și recreează o epocă, cu toate ale ei, știute și neștiute, cu bucurii, dar și cu dureri.
     Adesea se vorbește printre anatomiști de relația tensionată dintre Francisc Rainer și Grigore T. Popa. Din corespondența profesorului Rainer, publicată postum, se poate întrevedea ceva; din misivele expediate Floricăi Popa, de Grigore, între anii 1925 și 1926, cât s-a aflat în Statele Unite, se deduce o anume răceală între Rainer și Popa. Aflându-mă la București cu prilejul unui simpozion, am întâlnit un istoric preocupat de multă vreme de figura și opera lui Francisc Rainer. L-am întrebat ce crede despre pâcla ce persistă peste legătura dintre acești importanți an
Publicitate
atomiști. Răspunsul istoricului bucureștean a fost scurt: „Au intervenit doamnele... și asta le-a afectat relația”. Întrebând-o ce crede despre această afirmație, și în general, despre ce a făcut ca maestrul să-l privească diferit pe elevul său, doamna DʼAlbon nu a admis o influență feminină nefastă, ci susținea că profesorul Rainer nu accepta să fie altcineva mai deștept ori mai sus ca el.
     Odată cu publicarea unor scrisori, dar și a altor mărturii, ceața se va mai disipa. Însă, dacă veni vorba de Sadoveanu, care a afirmat odată că „nimeni, niciodată, indiferent de vremuri, nu-i va închide gura lui Grigore T. Popa”, am regăsit un text, scris în anul 1947, de un alt condeier, Arghezi, de astă dată despre Rainer: „Profesorul Francisc Rainer nu a fost numai un învățat, învățător și novator, ceea ce ar fi la proporțiile lui prea de-ajuns. El era și un poet, un artist frământat, o inteligență mistică, o sensibilitate dintre obscur și clar, neliniștită între cele două continente negre, separate de o îngustă apă de azur, pe care trece luntrea gânditorului odată cu el, neantul de ieri și neantul de mâine, două aspecte ale lui «întotdeauna».
     Citesc și recitesc însemnările de om chinuit, de visător și estet ale profundului scriitor, călăuzit, pe lângă un gust de suav rafinament, de o cunoaștere temeinică a vechilor civilizații, rămase în arhitectura, sculptura și dialectele lor. Ele s-au tipărit în Revista Fundației Regale de literatură, reproduse ici-colea de alte publicații. Ca un abur auriu se ridică din notele lui Francisc Rainer și plutește pe viață ceea ce se cheamă sufletul lui, încercat de luminișurile și umbrele ce-l constelează în proporții egale”. (Tudor Arghezi, Scrieri. 33. Proze, Editura Minerva, București).
     Un fel de lumină ne-am propus a aduce și în privința fotografiilor înaintașilor medicinii românești, când am demarat un proces de colorizare a unor imagini, cum este și aceasta care îl reprezintă pe Francisc Rainer lucrată în Germania, de artistul vizual Florin Roștariu.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală