resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Două algocalmine și-o apă sfințită

Autor: Dr. Gabriel DIACONU | 5 Mai 2017
     Scriu în „Viața medicală” deja de niște ani. În tot acest timp, alături de reputați colegi de-ai mei, am căutat să pun pe hârtie gânduri născute din – și spre – speranța îmbunătățirii sănătății românilor. Ce-o fi însemnând asta, trebuie că nu ține doar de medicină. Uneori ține de caracter. Alteori ține de finanțare, nu doar cu bani, dar și cu demnitate și respect. Ai nevoie de-o viziune, de-un scop al devenirii doctorului, care să-i fie de folos, dar mai ales să-i succeadă. Pentru că fiecare doctor e doar un prolog al celui care-i va urma. Mai devreme sau mai târziu, toți istovesc, îmbătrânesc, dispar, unii dintre ei sunt greu de înlocuit. Prețuiesc la fel de mult antipatiile pe care mi le-am atras și-mi sunt aidoma independente prețuirile ocazional culese. Am o minte a mea și doar ea nu mă minte. Restul sunt efemere. În tot acest timp, am oscilat între a păstra camaraderia profesiei, una pentru care am pus umăr, geană și sânge când a fost cazul, respectiv cealaltă cale, una în care să iau la țintă pe acel om. Acel om care, deși tot doctor se cheamă, tot medicină practică, nu merită să poarte halatul alb.
     Vânătoarea de lichele și lachei, în breslașii zilelor noastre, nu-i foarte grea. Dacă asculți bârfa târgului, tot ce ai de făcut e să iei o flintă cu alice, să închizi ochii și apoi să tragi alandala spre corpul medical. N-ai șansă de mare regret, căci de-ai pocnit pe unul găsești rațiune post hoc pentru pedeapsa păcatelor lui. Mulți le mai au, puțini dispuși să-și corecteze vreun defect. Nu că n-am fi toți împovărați de imperfecțiune. Ce-ți mai trebuie, dacă ești ortoped, să ai cuvintele la tine? Tu repari oase rupte, nu faci terapie cu pacientul. Ei și ce dacă l-ai băgat în sfânta-i fragedă origine că te-a trezit la ceas de noapte? Plină-i lumea de obraznici și de mitocani. A se vedea pacienții. Iar dacă tu, cher Griguță, ai școală bună și gustul fin, poate-ar trebui să-ți fie iertat și nasul sus, și buzunarul jos, că până la urmă nu te-au câștigat la belciuge. Pestriță ne mai e lumea, până la urmă-mi zic, n-am schimbat prea mult versul horei unirii și tot dăm mână cu mână.
     Dar sub nicio formă nu-mi pare acceptabil – și-am obosit să tac, și nu mai am vreun dubiu – când vine vorba de acela care, din adăpostul prefixului, împrăștie propagandă antimedicală. Sunt stâncă lângă dreptul la cuvânt și orice poziție-și are loc pe lumea asta. Poți să contești orice, de la tratamentul malariei până la existența virusului rujeolic. Poți să opinezi despre conspirații farmacentrice sau să avansezi idei despre cum să vindeci mai repede, mai bine, mai estetic cancerul. De-aia suntem aici, să te ascultăm. Spune-ți argumentele! Dar, când povara dovezii îți es
Publicitate
te împotrivă, când știi starea științei la acest moment în teme (unele) vulnerabile, te mai poți numi doctor de îndată ce-ai ridicat glasul și, la adăpostul autorității, spui: „Ei aș! Vaccinurile? O prostie! Să mâncăm mai bine, mai sănătos, să stimulăm imunitatea ca pe vremea dacilor, cu miere și propolis!”. Ce nevoie-ai mai avea, o, mare vindecător, de umila mantie de medic, de vreme ce-ai descoperit secretul nemuririi?
     Am să-ți spun de ce cred eu că nu te desparți de ea. Pentru că, fără acel „dr.” în fața numelui, ești doar un alt păcălici, alt saltimbanc ce face micul mai digest la nesfârșitul bâlci pe care îl consumă omul, undeva între toneta cu turtă dulce și cârciuma cu țuică dreasă. Diploma, odată luată, fie că a fost acum un an, acum un veac, dă gravitație pompozităților sterile pe care le propui, cu atât mai mult cu cât mulți, prea mulți de dimprejur se simt spuziți de variile păcate. Acest scrupul, rozaceea anilor de demult, când n-aveai voie să-ți contrazici maestrul, face ca și azi, în fața unor nume altfel sonore, să n-auzi majoritatea vorbind. Pentru că democrație. Pentru că pluralism de idei.
     Oare am uitat că starea științei nu se supune acelorași reguli ca plebiscitul? Câtă rigoare să mai păstrezi din meseria de doctor cât timp ai tot felul de altoi, de la doctorii „ortodocși” care, între două algocalmine, mai bagă și-o apă sfințită, la ceilalți, exoticii hibrizi, care confundă holismul cu spiritismul, totul filtrat prin bula capitalistă a căpătuirii, că doar e loc de toată lumea? Nu de alta, dar sunt atât de mulți bani de făcut, atât de mulți oameni de prostit, atât de peltică vocea medicului remanent, încât ar fi și păcat să nu profiți.
     Acesta e cuvântul de luat acasă: profit. Și, până acum, nimeni nu s-a luat în piept cu puzderia de șarlatani posesori de diplomă medicală, unii care au descoperit cornucopia, de obicei prin părți mai mărginașe ale patriei. Vând povești, practică pase șamanice, anunță vindecări miraculoase. Și totul de vreme ce sunt doctor Cutărică, specialist în cutărologie. Și Colegiul Medicilor ce face? Stă și se uită, precum un bunic amuzat, la vrăjitoriile nepotului. Avem aceleași proceduri sibilinice dintotdeauna, și-n plus dă atât de prost și de penibil să dai în fapt pe vreun confrate, încât mai bine ne lipsim. Or, eu zic nu.
     Zic că, pentru afirmații care nu doar că n-au substrat medical, dar reprezintă, în fapt, escrocherii medicale, acești oameni ar trebui să rămână fără licență de liberă practică. Ar trebui să le interzică dreptul de a se prezenta drept dr. Cutărică. Și mai cred că, de vreme ce avem un Colegiu, Colegiul ar trebui să se pronunțe nu doar pe fondul – și-n fundul – problemelor, ci și la nivelul reprezentării. Astfel că acest articol, departe de a fi citit în cheie literară sau drept un alt pamflet, musai să fie luat drept sobră rugăminte la cine s-o nimeri să îl citească. Și se întâmplă că știu că mulți încă mai citesc. Onorați colegi, stimate președinte al Colegiului, subsemnatul, doctor cu drept de liberă practică și – deocamdată – fără să nominalizez pe nimeni, vă rog să luați în considerare cererea mea. Pentru că atâta timp cât nimeni nu face nimic, cât timp acredităm ideea că există „controversă” în privința vaccinurilor, a tratamentelor medicale consacrate, recomandate prin ghiduri, cât timp lăsăm problema la îndemâna știu-eu-cui prin aule obscure, vom continua să dăm la mătură în urma lor, de multe ori prea puțin, prea târziu să mai salvăm vreo viață. Sau propriul obraz.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală