resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Efectele cafelei asupra sănătății (1)

Autori: Prof. dr. Radu NEGOESCU , Asist. Doina NIŢULESCU , Psih. Mirela BĂNĂŢEANU , Psih. Cristian BĂLAN | 21 Aprilie 2017
  Cafeaua în doze moderate stimulează vioiciunea mentală, performanța fizică și amână oboseala, acționând ca tonic al sistemului nervos. Ca urmare, cafeaua este băutura cea mai folosită (după apă); pentru ilustrare, 80% din americani recurg la cafea, ingerând în medie 200 mg cofeină/zi.
     Statisticile și studiile orientează către limita de siguranță (valabilă pentru toți adulții) de 200 mg/zi, prag dincolo de care beneficiile sunt depășite de riscurile pe termen lung asupra sănătății; pragul depinde puternic de individ (sex, greutate, vârstă, stare de sănătate, sensibilitate specifică la cofeină). La gravide, limita preconizată este de 100–150 mg/zi.
     Copiii trebuie ținuți departe de cafea. Ei ajung totuși să ingereze cofeină din ceai, cola, băuturi energizante, ciocolată și pot egala sau chiar depăși cele 200 mg/zi permise adulților.
     Pentru adolescenți, recurgerea la acest psihotrop trebuie amânată cât mai mult posibil, mergând până la înlocuirea cafelei cu stimulente lipsite de riscuri.
     Adicția este evidentă în cazul cafelei; abuzul conține un germene de tentație spre stimulente și mai tari din zona ilegală.

    

Cofeina în creier

 

     Cofeina este absorbită complet în sânge după 45 de minute de la ingerare, iar concentrația plasmatică maximă este atinsă după 15–20 de minute (la fumători mai repede, la gravide mai lent). Metabolizarea are loc în ficat cu o viteză ce depinde de bagajul genetic (ceea ce poate explica diferențele în „recepția” cofeinei între indivizi), precum și de integritatea ficatului ori de medicația concurentă (în cazul pacienților).
     La om, potențarea funcțiilor cerebrale (activarea mentală) prin cofeină se produce la doze uzuale mici sau moderate. Dozele mari de cofeină sunt de obicei evitate prin autoreglare personală bazată pe experimentarea dozelor mai ridicate, ce nu mai induc vioiciune mentală, atrăgând în schimb efecte adverse, de exemplu perturbarea ciclului somn/veghe. Sintagma „curba bifazică doză – răspuns” folosită pentru cofeină se referă, în general, la efecte comportamentale distincte între doza mică și doza mare.
     Cofeina utilizată în dozele uzuale acționează în primul rând prin dezafectarea (ocuparea și blocarea) receptorilor de adenozină A1 și A2A ai neuronilor centrali, incapabili să distingă între molecula de cofeină și cea de adenozină, însoțită de menținerea sau stimularea stării vigile pe care acumularea naturală, treptată de adenozină de-a lungul orelor scurse de la somnul precedent ar fi compromis-o ghidând subiectul către relaxare și somnolență; procesul este referit drept inhibare competitivă a efectului adenozinei.
     Sunt în discuție, în prezent, mecanisme adiționale, precum cele interesând transmisia dopaminergică, unde cofeina acționează diferit de droguri precum cocaina și amfetaminele. Drogurile propriu-zise (ilegale) duc la creșteri destul de specifice în activitatea cerebrală, puse pe seama eliberării de dopamină în învelișul nucleului accumbens, structură neurală plasată în partea ventrală a lobilor frontali (ca subdiviziune a ganglionilor bazali din centrul structurilor de la baza cerebrumului), este asociată cu recompensarea, motivația și dependența. Eliberarea dopaminei (principal neurotransmițător) este însoțită de iuțirea semnificativă a neuroactivării D1-dopaminergice (depinzând de receptorii de dopamină de tipul D1) în nucleul accumbens. În schimb, cofeina, care nu provoacă creșterea marcată a eliberării de dopamină, ar putea frâna neuro-transmisia de-a lungul neuronilor echipați cu receptori de dopamină de tipul D2 (inhibitor) din nucleul amintit și în general din ganglionii bazali. Pe scurt, la nivelul nucleului accumbens, efectul cofeinei s-ar manifesta ca o temperare a activării neuronale, în timp ce cocaina și amfetamina ar favoriza activarea. Ținând însă seama de raportul dintre efectele lor respective în privința eliberării de dopamină, nucleul accumbens este mult mai puțin afectat de cofeină decât de cocaină, amfetamină și chiar de nicotină.
     Numai în doze mari neuzuale (care stimulează non-specific largi structuri cerebrale) cofeina a putut spori utilizarea glucozei în învelișul nucleului accumbens. Aceste doze mari reprezintă de cinci-zece ori mai mult decât necesarul stimulării nucleului caudat ce mediază activitatea motorie și intervine în reglarea ciclului somn-veghe (funcțiile cele mai sensibile la cofeină). În contrast, dozele de cofeină uzuale duc la eliberare semnificativă de dopamină în cortexul prefrontal, consonantă cu efectul de potențare mentală.
     După încetarea bruscă a ingestiei de cofeină, o mică parte dintre consumatori dezvoltă simptome de sevraj moderate și tranzitorii. În sfârșit, o anumită toleranță la unele efecte subiective ale cofeinei pare să aibă loc, dar, în general, toleranța masivă la efectele cofeinei asupra sistemului nervos central este absentă.
     Conchidem că, deși cofeina îndeplinește moderat unele dintre criteriile care definesc dependența în cazul drogurilor și împarte cu amfetaminele și cocaina o anumită specificitate de acțiune asupra sistemului dopaminergic cerebral, în general cofeina în doze moderate nu influențează semnificativ mecanismele dopaminergice în legătură cu recompensa, motivația și dependența.

 

Cafeaua în societate

 

     Anumite similitudini cu drogurile ridică problema dacă sau nu consumul de cafea atrage consecințe sociale negative. Folosită de mult timp în cele mai multe țări de majoritatea populației adulte, cafeaua nu pare să fi fost vreodată incriminată ca sursă de probleme sociale majore. De fapt, unele date sugerează îmbunătățirea interacțiunilor sociale prin consum de cafea. În comparație cu nicotina sau alcoolul, droguri legale utilizate pe scară largă, consecințele sociale negative asociabile cofeinei sunt minore: lipsesc poluarea mediului caracteristică fumatului sau schimbările adverse de comportament după utilizarea abuzivă de alcool.
     În doze mici sau moderate, psihotropul cofeină din cafea atrage vioiciune (activare) mentală (faza I), urmată, după ore, la unii subiecți care au întrerupt ingestia, de o dezactivare compensatorie, care poate atinge somnolența ușoară (faza II). Uneori, efectul bifazic al cofeinei se referă la aceste faze.
     Cofeina nu se prescrie ca medicament, deși intră în compoziția unor medicamente. A căuta cofeina prin consum de cafea din motive de sănătate este un nonsens. O veche zicală medicală – „Ești hipotensiv/ă? Bea o cafea!” – stârnește astăzi zâmbetul.
     Din cauza consumului ubicuitar de cafea în toate culturile moderne, oamenii de știință cercetează efectele pro și contra pe care cafeaua le are asupra sănătății. Acestea sunt dependente de doza de cofeină (exprimată curent în mg/zi sau, mai adecvat, în mg/kgc/zi).
     La nivel mic sau moderat, cele mai multe efecte ale cofeinei sunt discrete, necesitând studii mari (mii, zeci de mii de subiecți/pacienți) pentru a fi decelate. Un efect subtil multiplicat însă prin milioanele de consumatori dintr-o țară sau prin miliardele din lume devine un actor important pentru sănătatea publică la nivel național și global.

 

Efecte favorabile pentru sănătate

 

     În cele ce urmează, ne vom referi exclusiv la consumul de cafea în doze mici sau moderate. Aceasta înseamnă până la 200–300 mg cofeină/zi pentru adultul sănătos. Să notăm și că, în studiile pe care le vom cita, o ceașcă de cafea echivalează cu aproximativ 140 mg de cofeină.
     Mortalitatea generală și specifică. 400.000 de voluntari de ambele sexe (circa 230.000 bărbați și 170.000 femei), cu vârste cuprinse între 50 și 71 de ani, fără boli grave în 1995, au fost studiați de cercetătorii de la National Cancer Institute (SUA) până în 2008, interval în care 50.000 au murit. Consumul de două-trei cești de cafea pe zi a fost asociat cu un risc de deces mai mic cu 10% la bărbați și cu 13% la femei, față de nebăutori. Patru-cinci cești au avut un efect și mai bun: scăderi cu 12% la bărbați și 16% la femei. Asociații inverse între cafea și mortalitatea specifică s-au observat și pentru (în ordinea semnificației) bolile cardiace sau respiratorii, accidentul vascular cerebral (AVC), răniri și accidente, diabet, infecții, dar nu pentru cancer. Să remarcăm că, după prima prelucrare statistică, mai sumară (numai corectarea cu vârsta), se părea că băutul cafelei scade speranța de viață; după înlăturarea pe cale statistică a confuziei create de fumat (cafegiii sunt adesea și fumători), a ieșit la suprafață adevărul: băutul moderat de cafea este asociat cu prelungirea modestă dar semnificativă a vieții (10–15%).
     Diabetul zaharat tip 2. O meta-analiză recentă citează studiul realizat de van Dam et al. (Lancet, 2002), care a urmărit mai mulți ani 17.111 adulți olandezi de ambele sexe, cu vârste de 30–60 de ani la înrolare. Studiul, întins peste 125.774 ani x persoane, a înregistrat 360 de cazuri noi de diabet zaharat tip 2, constatând după analiza de varianță (îndepărtarea factorilor de confuzie) că subiecții care consumau cel puțin șapte cești de cafea pe zi aveau riscul de diabet la jumătatea celor ce beau maximum două cești; mai aproape de consumul uzual, aceasta înseamnă că trei-patru cești pe zi ar reduce riscul cu 25% față de referința de maximum două cești. Autorii subliniază efectul doză-răspuns relevat de o meta-analiză ce a inclus studii publicate în opt țări: fiecare ceașcă de cafea în plus ar reduce riscul de DZ tip 2 cu 7–8%. Momentul optim de consum ar fi după masa de prânz.
     Bolile cardiovasculare. 37.514 subiecți olandezi au fost urmăriți timp de 13 ani în privința morbidității/mortalității prin AVC (accident vascular cerebral) și BCI (boală coronariană ischemică) și a mortalității de toate cauzele. Consumul de cafea și ceai a fost chestionat cu un instrument de frecvență alimentară. S-a găsit o asociere în formă de U între cafea și BCI, cu riscul relativ cel mai mic (0,79) pentru 2,1–3 cești/zi față de consumurile cele mai mici (sau deloc) și cele mai mari. Consumul de ceai s-a asociat invers și monoton cu riscul de BCI, prezentând un risc relativ minim (0,64) pentru mai mult de șase cești/zi, în schimb, cu mortalitatea BCI, s-a asociat în „U”, având minimumul la 0,55 pentru 3,1–6 cești/zi. Cafeaua și ceaiul nu au influențat riscul de AVC sau mortalitatea de toate cauzele.
     Accidentul vascular cerebral la femei. 34.670 de femei suedeze cu vârste de 49–83 de ani au fost urmărite timp de zece ani, după chestionarea consumului de cafea în 1997, la începutul studiului. S-au înregistrat 1.680 de AVC-uri, incluzând 205 la femeile care consumau mai puțin de o ceașcă pe zi sau deloc. Față de referința sub o ceașcă pe zi sau deloc, hemoragiile subarahnoide au arătat cea mai semnificativă scădere (p 0,002) a riscului relativ de AVC (analiza multivariată) odată cu progresia consumului de cafea de la 1–2 cești/zi (risc relativ 0,68) până la peste cinci cești/zi (risc relativ 0,27). Pentru AVC în ansamblu, RR a scăzut mai puțin spectaculos (p 0,02) de la 0,78 la 0,77 referitor la aceleași consumuri.
     Cafeaua în doze moderate ar aduce beneficii (scădere) privind riscul AVC; în orice caz, consumul de cafea nu sporește riscul de AVC. Un studiu japonez a urmărit timp de 10,3 ani 37.742 de participanți (18.287 de bărbați, 19.455 de femei) cu vârste între 40 și 64 de ani. Raportul de risc (HR) pentru mortalitatea de toate cauzele a urmărit consumul de cafea în clasele 0 (ocazional), 1–2 cești/zi regulat, respectiv trei sau mai multe cești/zi regulat: 1,00, 0,88 (95% CI 0,73–1,06), 0,82 (0,66–1,02), 0,75 (0,53–1,05). În privința mortalității cardiovasculare la femei, HR a fost: 1,00; 0,56 (0,36–0,86); 0,48 (0,29–0,80) și 0,45 (0,20–1,03). În sfârșit, s-a găsit o asociație inversă puternică între consumul de cafea și mortalitatea prin boală coronariană ischemică la femei, dar nu și la bărbați.
     Cancerul de prostată. Un studiu prospectiv (Health Professionals Follow-up Study) a inclus 47.911 bărbați care consumau cafea în 1986 (1,9 cești/zi, în medie), urmăriți din patru în patru ani până în 2006, când se înregistraseră 5.035 de pacienți cu cancer de prostată, din care 642 de decese. Subiecții care consumau șase sau mai multe cești pe zi au avut un RR de 0,82 față de neconsumatori. Asocierea a fost mai puternică pentru cancerul letal. Consumul de cafea nu a fost asociat cu riscul de cancer incipient sau rămas în stadii primare. Asociația inversă cafea–cancer letal a fost similară între cafeaua obișnuită și cea decofeinizată. S-a conchis că există o asociație inversă puternică între consumul de cafea și riscul de cancer letal de prostată, ce pare legată de componentele non-cofeinice ale cafelei.
     Cancerul de piele. Folosind baza de date a studiilor Health Nurse Study și Health Professionals Follow-up Study, s-a examinat prospectiv pe 24 de ani riscul de carcinom
Publicitate
bazocelular (CCA, 22.786 de cazuri), carcinom cu celule scuamoase (SCC, 1.953 de cazuri) și melanom (741 de cazuri) în raport cu consumul de cofeină. Cantitatea de cofeină ingerată prin cafea se asociază invers cu riscul de CCA: femeile care consumau mai mult de trei cești de cafea pe zi aveau un risc relativ scăzut la 0,79, iar bărbații la 0,90 în comparație cu cele/cei care consumau mai puțin de o ceașcă pe lună. Ingestia de cofeină nu s-a asociat cu riscul de SCC sau melanom. Cafeaua decofeinizată nu a influențat niciunul dintre riscurile de cancer. Rezultatele studiului susțin că aportul de cafea se asociază invers cu riscul de CCA.
     Depresia la femei. În SUA, unde depresia afectează 20% din femei și 10% din bărbați, 50.739 de femei (asistente medicale) cu vârsta medie de 63 de ani, fără simptome de depresie în 1996, au fost urmărite prospectiv până în 2006. Consumul de cafea a fost estimat pe date istorice de chestionar pentru 1980–2004 (subiecții făceau parte din Nurse Health Study, început înainte de 1996). Depresia clinică a fost autoraportată sau constatată de medic și tratată cu antidepresive. După zece ani au fost identificate 2.607 cazuri de depresie. Riscul relativ de depresie studiat prin analiză multivariată (care îndepărtează influența unor factori de confuzie) a scăzut semnificativ la 0,85 pentru femeile care consumau două-trei cești pe zi și la 0,80 pentru cele care consumau patru sau mai multe cești pe zi (cel puțin 550 mg cofeină zilnic), comparativ cu cele care beau cel mult o ceașcă/săptămână (sub 100 mg/zi). Cafeaua decofeinizată nu s-a asociat cu riscul de depresie. Autorii amintesc și trei studii de cohortă (două în America și unul în Finlanda) care au raportat o asociere inversă puternică între consumul de cafea și suicid – semnificativ asociat cu depresia. Să remarcăm însă că asocierea semnificativă nu înseamnă relație cauzală; de exemplu, este foarte probabil că analiza multivariată amintită nu a luat în considerație activitatea intelectuală susținută, asociată în toate culturile cu consumul de cafea, ce ar putea fi motorul real al prevenirii depresiei.
     Demența senilă și boala Alzheimer. Într-un studiu caz-control, 124 de persoane (65–88 ani) au fost împărțite în două cohorte diferențiate prin nivelul cofeinei în plasmă (sub și peste pragul critic 1.200 ng/ml), apoi au fost monitorizate privind statusul cognitiv pe o perioadă de doi-patru ani, pentru a determina măsura în care nivelurile inițiale plasmatice de cofeină ar fi predictive pentru modificările stării cognitive. La debutul studiului, concentrațiile plasmatice de cofeină au fost semnificativ mai mici (–51%) la subiecții cu afectare cognitivă ușoară (MCI) care mai târziu a progresat la demență, comparativ cu nivelurile subiecților stabili (doar MCI). Mai mult decât atât, niciunul dintre subiecții care au progresat la demență nu au avut un nivel inițial de cofeină în sânge care să fi fost mai sus de nivelul critic de 1.200 ng/ml, în timp ce jumătate din subiecții stabili MCI au avut nivelul de cofeină din sânge mai ridicat decât acest nivel critic. S-a conchis că subiecții cu lipsă de cofeină în fluxul sanguin aveau semnificativ mai multe șanse de a dezvolta un stadiu mai avansat de demență, comparativ cu cei care consumau zilnic cafea. Studiul oferă o primă relatare directă că aportul de cofeină/cafea este asociat cu un risc redus sau debut întârziat al demenței, mai ales pentru cei care au deja MCI.
     Boala Parkinson. O analiză sistematică a studiilor epidemiologice relevante a găsit un RR mediu (orientativ) pentru asocierea dintre consumul de cofeină și boala Parkinson de 0,75 (CI 95%: 0,68–0,82). Atunci când analiza s-a limitat la studiile de cohortă, RR a fost de 0,80 (95% CI: 0,71–0,90). Efectul a fost mai slab când numai femeile au fost luate în calcul: RR 0,86 (CI 95%: 0,73–1,02). A fost observată o relație liniară între nivelurile de expunere la cofeină și estimările RR: anume o descreștere a RR de 0,24 la o creștere de 300 mg a consumului zilnic de cofeină. Acest studiu confirmă o asociere inversă între consumul de cofeină și riscul de boală Parkinson, care cu greu s-ar putea explica prin efecte statistice scăpate de sub control.
     Litiaza biliară. Un studiu prospectiv (1980–2000) pe 80.000 de femei cu vârste de 34–59 de ani a găsit o corelație inversă între consumul de cafea și diagnosticul de litiază biliară (care condusese în proporție de peste 80% la colecistectomie). Riscul relativ ajustat pentru alte variabile implicate a scăzut astfel: 1; 0,91; 0,78; 0,72, pe măsura creșterii numărului de cești consumate zilnic: 0; 1; 2–3 și 4 sau mai multe. Cafeaua decofeinizată nu a modificat riscul relativ. Rezultate similare s-au obținut pe zece ani pentru 46.008 bărbați cu vârste de 40–76 ani la inițierea studiului [41].
     Guta. Un studiu a înrolat 45.869 de bărbați fără gută, urmăriți la fiecare patru ani dintr-un total de 12, la capătul cărora s-au confirmat 757 de cazuri de gută. Consumul de cafea a fost invers asociat cu riscul de gută, cu RR 0,6 la consumul maxim de șase cești de cafea sau mai multe pe zi. Cafeaua decofeinizată a produs efecte similare, dar mai puțin pronunțate. Consumul de ceai nu s-a asociat cu modificarea riscului de gută.
     Purgație/diureză. Este binecunoscut pentru cafea efectul properistaltic asociat cu purgația, pe care îl împarte cu cafeaua decofeinizată. Diureza este, de asemenea, moderat stimulată la sub trei cești pe zi. Mitul deshidratării sau al dezechilibrului electrolitic (asociate cu dereglarea balanței termice), din cauza căruia antrenorii și medicii sportivi de altădată interziceau sportivilor cafeaua chiar în doze mici, este în curs de destrămare. În acest context, autorii cred că băutul cafelei contribuie la necesarul zilnic de lichide aproape ca și apa.
     Antioxidare. Pe lângă cofeină, cafeaua conține polifenoli, acizi hidroxilici, flavonoizi, antocianine – adică antioxidanți, notorii pentru prevenirea afecțiunilor cauzate de procesele inflamatorii și oxidative. Prăjirea bobului verde ar disponibiliza antioxidanții și chiar ar contribui la „sinteza” metilpiridinei (cu potențial anticancerigen), conform unui studiu realizat la Universitatea Munster. În sfârșit, prepararea cafelei espresso ar contribui cel mai bine la valorificarea proprietăților antioxidante. Într-un alt studiu, dintr-un total de 41.836 de femei la menopauză (55–69 de ani), au fost reținute 27.312 persoane, după excluderi pentru boli cardiovasculare, cancer, diabet, colită, ciroză hepatică. După 15 ani de observație, la un consum mediu de cafea de una-trei cești pe zi, rapoartele între riscurile de deces între cafegii/necafegii prin boli cardiovasculare și alte boli inflamatorii majore a fost de 0,76 respectiv 0,72; la patru-cinci cești pe zi, rapoartele respective au fost 0,81 și 0,67, iar pentru șase sau mai multe cești pe zi rapoartele au fost 0,87 și 0,68. Cafeaua se asociază cu risc mai mic de deces prin boli inflamatorii, dar relația doză-efect este neclară.
     Caria dentară. Un studiu caz-control pe câte 1.000 de subiecți care fie consumau cafea (în medie câte trei cești pe zi, de 35 de ani), fie nu consumau deloc a constatat următoarele în privința scorului Decayed/Missing/Filled Surface (DMFS) (dinți stricați/lipsă/plombați): control (nebăutori de cafea, referința) – 4; cafea neagră (fără adaosuri) – 2,9; cafea cu lapte, dar fără zahăr – 3,4; cafea cu îndulcitori și alte adaosuri la preparare – 5,5. Astfel, cafeaua neagră oferă cea mai bună protecție anticarie, dar zahărul și aditivarea răstoarnă către cariere beneficiul cafelei pure.
     Durerea. Unele medicamente împotriva durerilor conțin cofeină; ne putem aștepta astfel la un beneficiu modest dinspre consumul de cafea. Cofeina potențează efectele pe durere ale moleculelor consacrate – combinația cofeină/paracetamol este mai eficientă în stăpânirea durerilor (dismenoree, migrene, postpartum) decât paracetamolul singur, fără a spori hepatotoxicitatea. Pe aceeași linie, un studiu dublu orb a sugerat că ibuprofenul și cofeina combinate asigură o eficiență analgezică superioară față de fiecare componentă administrată separat.
     Performanța sportivă. Cofeina este cunoscută a avea beneficii ergogenice și poate îmbunătăți performanța fizică în sporturile de anduranță. O relație cauză-efect a fost recunoscută între aportul de cofeină și performanță, respectiv capacitatea de anduranță (în jurul dozei de 3 mg/kgc, cu o oră înainte de concurs) și, de asemenea, între cofeină și reducerea percepției efortului (4 mg/kgc, cu o oră înainte de antrenament).

 

Efecte dăunătoare sănătății

 

     Colesterolul. Moleculele cafestol și kahweol, ce se regăsesc numai în boabele de cafea, ridică nivelul lipoproteinelor cu densitate mică (LDLc) din serul uman (studiul Baylor, 2007), sugerând că ingestia de cafea crește colesterolemia. Filtrul de hârtie are proprietatea de a reține aceste uleiuri, ce rămân neafectate de oricare alte metode de preparare a cafelei. A fost identificată o relație semnificativă doză-răspuns (p 0,01) între consumul de cafea și colesterol (total și LDLc). Efectul a fost mai mare la pacienții cu hiperlipidemie ce consumau cafea fiartă. În schimb, cafeaua filtrată a asociat numai creșteri minore de colesterol seric.
     Homocisteina. Concentrația homocisteinei în plasmă este asociată cu risc crescut de boli cardiovasculare (inclusiv boală ischemică coronariană, AVC sau boală vasculară periferică), deși relația cauzală încă este discutată. Un studiu a confirmat efectul prohomocisteinemic al ingestiei de cafea la nivelul de patru cești pe zi.
     Glaucomul. Cofeina crește tranzitoriu presiunea intraoculară și ar putea asocia un risc crescut de glaucom exfoliant. Un studiu realizat între 1980 și 2004 pe 79.120 de femei și pe 42.052 de bărbați, toți cu vârsta peste 40 de ani, fără glaucom inițial, a analizat legătura cu consumul de cafea a celor 121.000 de cazuri de glaucom exfoliant. RR al cafegiilor cu cinci sau mai multe cești pe zi față de abstinenți a fost de 1,61. Totuși, ceaiul, cola cu cofeină sau ingestia totală de cofeină (din orice sursă) nu au asociat risc crescut; cu toate acestea, cofeina a asociat risc crescut la cei cu glaucom familial. Autorii avertizează că studiile sunt departe de concluzii definitive.

 

Efectele pozitive pentru sănătate ale consumului de cafea

Îmbolnăvire sau deces

RR

Observații

Mortalitate generală

0,87 F; 0,9 M

tip RR (dedus din scăderea %)

Diabet tip 2

0,85

tip RR (dedus din scăderea %)

Morbiditate CHD

0,79

 

AVC femei

0,78

 

Mortalitate de toate cauzele

0,82

HR

Mortalitate BCV femei

0,48

HR

Mortalitate BIC femei

 

reducere risc

Cancer de prostată

aproximativ 0,91

dedus din 0,82 la șase cești/zi

Carcinom bazocelular

0,79 F; 0,9 M

peste trei cești/zi

Depresie la femei

0,85

 

Demența (Alzheimer)

 

risc redus

Parkinson

0,75

mediu orientativ; F: reducere risc

Litiază biliară

0,78

 

Gută

aproximativ 0,8

dedus din 0,6 la șase cești/zi

Purgație/diureză șiantioxidare

 

stimulare certă

Mortalitate BCV

0,76

HR

Mortalitate prin boli inflamatorii altele decât BCV

0,72

HR

Carii

0,71

efect răsturnat prin adaosul de zahăr

În analgezice

 

potențează agentul princeps

Sport

 

asociază performanța

 

 

     Atacul de panică. Cofeina în doze mari a fost asociată cu atacurile pasagere de panică. Un studiu din 2007 a recrutat trei grupuri distincte de voluntari: 22 sănătoși, 25 de pacienți cu atacuri de panică în antecedente, 27 de rude sănătoase de gradul I ale pacienților. Participanților la studiu li s-a oferit fie cafea decofeinizată, fie cafea tare, cu un conținut ridicat de cofeină (480 mg). Nicio persoană nu a avut atacuri de panică și nici nu a suferit de anxietate crescută după ce a consumat băutura decofeinizată. Însă 52% din pacienții suferinzi de atacuri de panică au manifestat o astfel de criză după ce au consumat cafea tare. Interesant, 41% din rudele de gradul I ale pacienților au suferit un atac de panică după cafeaua tare. În sfârșit, pacienții și rudele lor, deși mai vulnerabile la atacurile de panică, au fost mai puțin sensibile la dureri de cap, creșterea tensiunii arteriale și insomnie decât sănătoșii. În definitiv, consumul masiv de cofeină asociază risc crescut de atac de panică la cei cu astfel de antecedente sau la rudele lor de gradul I.
     Fumatul. Efectele acute ale fumatului (o țigară), cofeinei (200 mg, echivalent cu circa două cești de cafea), precum și cele combinate ale fumatului și cofeinei au fost studiate la 24 de subiecți sănătoși după un design încrucișat randomizat, controlat cu placebo. Într-o altă versiune a investigației, efectul cronic al asocierii fumatului cu cofeina a fost studiat pe 160 de subiecți sănătoși. S-a dovedit că atunci când fumatul și consumul de cofeină sunt combinate, acestea interacționează sinergic, cu efecte nefavorabile asupra rigidității aortice și reflecției undei pulsului, atât în acut, cât și în cronic.
 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală