resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Oamenii sunt speriați și se ascund

Autor: Alexandra NISTOROIU | 14 Aprilie 2017
    Dr. Simona Maria Cojocaru este medic de întreprindere de douăzeci de ani. Lucrează pentru un mare producător de petrol și gaze, face legătura între medicina de familie și medicina muncii, prevenție și securitatea muncii. Medicina de întreprindere nu e același lucru cu medicina muncii: prima are mai mult de-a face cu medicina de familie decât ne-am fi așteptat.
   Cum v-ați început cariera?
   – Sunt absolventă a Facultății de Medicină din Craiova, promoția 1988. La absolvirea facultății am primit ca repartiție Spitalul Clinic Județean Târgu Mureș. Am stat doi ani, dar ulterior, după revoluție, m-am întors în Oltenia, am continuat încă un an de stagiatură și am intrat la primul secundariat. Voiam să devin medic internist, dar șansa nu a fost de partea mea, am devenit medic de țară după acest concurs. Am lucrat doi ani într-o comună din județul Dolj. Apoi l-am născut pe cel mic, n-am mai putut să merg la dispensarul respectiv, și am primit o detașare pentru creșterea copilului. Am lucrat trei ani în Craiova ca medic pediatru într-o circumscripție de cartier. Cu timpul, dintr-o circumscripție s-au făcut două, că s-a pensionat cealaltă doctoriță, care lucra în paralel cu mine. Am stat trei ani, apoi venind reforma sanitară, am participat la un concurs și am intrat ca medic generalist într-o întreprindere. Și am luat-o iar de la zero, am învățat ce înseamnă întreprindere, riscuri, noxe, mi-am luat competența pe întreprindere, am făcut un master pe medicina muncii și lucrez aici de 20 de ani.
   Cum e organizată acolo această parte de medicină a muncii?
   – Noi ne ocupăm de prevenția bolilor infecto-contagioase, a bolilor profesionale și a bolilor legate de profesiune. Cunoaștem fiecare loc de muncă, la ce este expus fiecare angajat al întreprinderii respective. Urmărim, împreună cu inginerii și inspectorii de protecția muncii, care se ocupă de echipamente, tot din punctul de vedere al prevenirii bolilor, iar noi din punct de vedere medical. Formăm o echipă. Facem și medicină curativă, asigurăm tratamentele date de medicii de familie – noi avem program mai lung decât medicii de familie. În cabinetul meu, asistenții rămân până la orele 23, nu închidem ușa. Și asigurăm și asistența de urgență, în caz de incidente sau accidente la locul de muncă.
   V-ați confruntat și cu situații de urgență?
    – Am avut. Crize hipertensive, colici renale, accidente la locul de muncă, căderi. Am avut și fracturi de bază de craniu în ajun de sărbători. Mai solicitați suntem chiar în ajun de sărbători, pentru că atunci apare neatenția, oamenii vin la serviciu mai obosiți, că acasă au mai multă treabă și atunci trebuie să fim și mai vigilenți. Noi facem legătura între medicul de medicina familiei și cel de medicina muncii. Adică noi avem o rețea, asigurăm partea ce ține de medicină generală din controlul medical periodic, așa că medicul de medicina muncii are deja prezentat pacientul când vine pentru control. Noi îi cunoaștem, pentru că stăm printre ei, vin zi de zi la noi cu diverse probleme pe care noi
Publicitate
le strângem la dosar și, în momentul în care facem controlul medical periodic, știm fix despre ce este vorba. Fiecare meserie este, conform unui ordin de ministru, controlată de medicina muncii dintr-un anumit punct de vedere. Se fac audiometrii, examene psihologice, examene neurologice, oftalmologice în momentul controlului medical periodic. Dar pacientul are în spate niște date adunate de noi de la medicul de familie, cu tot ce i s-a întâmplat în decurs de un an de zile. După caz, de fapt, controlul medical periodic se face în anumite meserii și la șase luni, și la trei luni.
  Cum a evoluat în timp specialitatea dumneavoastră?
   – Inițial, când m-am angajat, nu erau descoperite toate aceste noxe la locurile de muncă. Încet-încet, s-a făcut o listă a lor, s-a făcut și o fișă tehnică, și am fost și noi informați de noxele respective. Noi, în facultate, n-am învățat de anumite substanțe, care se folosesc numai în anumite locuri de muncă. Am învățat doar de unele intoxicații la medicină generală. Acum, la cabinet, am un întreg dosar despre toate substanțele chimice, noxele care pot interveni în spațiul respectiv și, ocupându-mă numai de o porțiune mică din industrie, știu precis ce are, nu mă ocup de toate meseriile. Așa îl ajutăm pe medicul de medicina muncii. El vine și găsește aproape toate informațiile la noi. Pentru că eu sunt zi de zi acolo cu ei, cunosc fișa tehnică. Medicina de întreprindere este o medicină care face legătura și între inginerie, sănătate și legislație. Noi urmărim ca aceste noxe să nu depășească anumite concentrații la locul de muncă. Dacă noxa a depășit o anumită concentrație, luăm respectivul angajat și îl supunem unor investigații mai aprofundate, ca nu cumva să se fi întâmplat de-a lungul anilor ceva.
   Care sunt problemele de care vă loviți? Ce ați vrea să se îmbunătățească?
    – La început a fost medicina de întreprindere, apoi a apărut medicina muncii. Când au apărut medicii de medicina muncii, noi, medicii de întreprindere, am fost cumva marginalizați, am pierdut foarte mult, în sensul că n-am mai avut drept de parafă pe anumite acte medicale. La început, controalele medicale periodice erau definitivate de mine, acum trebuie să chem un medic de medicina muncii, chiar dacă eu cunosc foarte bine angajatul, mult mai bine decât un medic de medicina muncii, care are arondate mai multe întreprinderi. Iar din punctul de vedere al medicinii de familie, n-am mai avut la un moment dat drept să dau rețete, fiindcă nu am contract cu Casa, așa că dau rețete simple. Asta e. Acum suntem bine organizați, dar am avut momente când oamenilor le era frică să recunoască faptul că lucrează cu anumite substanțe. Însă în acest moment suntem informați de toate substanțele cu care se lucrează. Avem o dotare bună la cabinet. Suntem dotați și pentru cazurile de calamitate, și pentru eventuale accidente colective. Problema este că angajații, când apare nevoia de a face o investigație suplimentară, sunt speriați, ducem muncă de lămurire cu ei. Facem și pe psihologii. Locul de muncă se pierde foarte ușor și se câștigă foarte greu, iar provocarea este că zi de zi duc muncă de lămurire cu ei, astfel încât să înțeleagă că noi nu le vrem decât binele și că trebuie să vină la controalele periodice, să ne asculte și să ne spună exact care este problema cu care se confruntă la locul de muncă. Oamenii sunt de multe ori speriați și se ascund.
   Sunt suficiente oportunități de formare profesională pentru medicina muncii sau de întreprindere?
    – Pe ramura pe care lucrez, mai mult m-am autoinstruit decât am beneficiat de sprijinul foștilor mei profesori, m-am instruit la locul de muncă pur și simplu. Și masterul de medicina muncii l-am făcut tot pentru a obține informații suplimentare. Însă, în general, cursuri legate de medicina muncii sunt parcă prea puține.

 

 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală