resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Rolul educației terapeutice în neuropatia diabetică

Autor: Dr. Cornelia BALA | 14 Aprilie 2017

Cornelia Bala este șef de lucrări la UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca, președinta Asociației Române de Educație în Diabet și vicepreședintă a Federației Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice



      Conform definiției Organizației mondiale a sănătății, educația terapeutică este un proces de educație gestionat de personalul medical instruit în educarea pacienților și care dă posibilitatea pacientului sau unui grup de pacienți și familiilor lor de a fi implicați în managementul propriei boli și de a preveni complicațiile acesteia, concomitent cu menținerea sau îmbunătățirea calității vieții. Scopul principal al educației terapeutice este de a produce un efect terapeutic adițional celui produs de alte intervenții (farmacologice, de reabilitare etc.). Educația terapeutică este necesară și utilă în numeroase afecțiuni, în general cele cronice, în care intervențiile farmacologice și nefarmacologice sunt aplicate pe termen lung, iar supravegherea pacienților decurge sub forma unor consultații medicale cu o anumită periodicitate. Între aceste vizite medicale, persoana afectată trebuie să coabiteze cu boala și să integreze diversele tratamente în viața sa cotidiană.
     Diabetul zaharat, prin complexitatea tratamentelor și a riscului de complicații cronice diverse, este prin excelență un exemplu în care educația terapeutică este o componentă obligatorie a managementului clinic prin programul „TEME”: terapie, educație, monitorizare, evaluare. Educația în diabetul zaharat a început în perioada imediat următoare descoperirii și aplicării tratamentului cu insulină, din anul 1922, prin câțiva clinicieni de renume: E. Allen la Londra, E. P. Joslin la Boston, E. Roma la Lisabona, G. Constam la Zürich, M. Derot și H. Lestradet în Franța și J. Pirart în Belgia. Și în țara noastră, preocupările pentru educarea pacienților cu diabet au o veche tradiție, începând cu prima carte publicată în 1964 de prof. dr. Gheorghe Băcanu la Timișoara („Ce este diabetul și cum poate fi prevenit?”). Până în prezent au fost publicate peste 35 de volume adresate pacienților cu diabet.
     Educația terapeutică are trei obiective principale: transmiterea de cunoștințe, deprinderea de abilități și modificarea comportamentelor, la care se adaugă sprijinul psihologic și social prin care persoana afectată poate face față bolii. Pentru a fi eficientă, educația terapeutică trebuie să fie structurată, adică să abordeze toate subiectele care să ajute persoana cu diabet să înțeleagă boala și riscurile ei, precum și să ofere informații corecte și complete despre modalitățile de tratament și de prevenire a complicațiilor acute sau cronice. Educația terapeutică se poate desfășura individual sau în grup.
    Neuropatia diabetică este cea mai frecventă complicație cronică a diabetului zaharat atât de tip 1, cât și de tip 2. Din punctul de vedere al persoanei cu diabet, principalele consecințe ale neuropatiei diabetice sunt: reducerea calității vieții în cazul formelor simptomatice (cum sunt formele dureroase acute și cronice ale neuropatiilor periferice sau diversele localizări ale neuropatiei diabetice vegetative – gastropareză cu grețuri și vărsături, constipație, diaree, disfuncție erectilă, vezică neurogenă, disfuncții sudorale de tip hipo- sau hipersudorație); riscul de ulcerații și amputații în cazul formelor de neuropatie diabetică ce evoluează cu pierderea sensibilității protectoare. Aceste posibile consecințe reprezintă și elementele de bază în stabilirea conținutului educației terapeutice specifice la persoanele cu diabet care prezintă și neuropatie diabetică.
    Abordarea problematicii neuropatiei diabetice prin diverse forme de educație terapeutică trebuie să aibă loc în mai multe momente pe parcursul evoluției diabetului zaharat: la diagnosticul bolii, în cadrul educației terapeutice inițiale, și ulterior, periodic, la pacientul asimptomatic; în momentul apariției simptomelor și stabilirii diagnosticului de neuropatie diabetică; cu ocazia efectuării examenului de picior; în momentul apariției ulcerațiilor.
    Educația în neuropatia diabetică, atât în faza de prevenire, cât și după apariția complicației clinice, trebuie să includă transmiterea de cunoștințe și deprinderea de abilități astfel încât pacientul să ajungă la o modificare a comportamentelor care să pr
Publicitate
oducă fie prevenirea apariției neuropatiei, fie tratamentul corect și eficient al acesteia dacă este prezentă, astfel încât să se prevină apariția ulcerațiilor.
    Transmiterea de cunoștințe trebuie să includă următoarele aspecte: rolul unui bun echilibru glicemic în prevenirea tuturor complicațiilor cronice ale diabetului; rolul abandonării fumatului în prevenirea problemelor de picior (în primul rând arteriopatia, dar și neuropatia); importanța controlului altor factori de risc (hipertensiunea arterială, profilul lipidic, greutatea) implicați în apariția problemelor de picior; cunoașterea simptomelor specifice ale diverselor forme de neuropatie, periferice și vegetative, astfel încât persoana cu diabet să le recunoască și să se prezinte la medic pentru un diagnostic și tratament cât mai precoce; importanța aderenței la controalele periodice, inclusiv la examenul de picior; riscul de apariție a hipoglicemiilor nerecunoscute, mai ales după o lungă durată de evoluție a diabetului zaharat tip 1, în care simptomele de alarmare specifice hipoglicemiilor sunt abolite, cu risc de apariție a hipoglicemiilor severe (aceasta este o formă de manifestare a neuropatiei vegetative); importanța optimizării controlului glicemic în cazul în care neuropatia diabetică este prezentă, deoarece ameliorarea controlului glicemic contribuie la reducerea simptomelor și la evitarea progresiei complicației; importanța administrării tratamentelor specifice pentru neuropatie în doza, ritmul și durata recomandate de medic – întreruperea tratamentelor se va face numai la recomandarea medicului; necesitatea de a se prezenta la medic cât mai devreme după apariția unei ulcerații, astfel încât să se evite suprainfecția și agravarea leziunii; importanța respectării tratamentelor pe cale generală și locală a ulcerațiilor, precum și a imobilizării până la vindecare.
     Deprinderea de abilități se referă la: menținerea unei igiene corecte a picioarelor; inspecția zilnică a picioarelor pentru depistarea leziunilor incipiente; utilizarea de încălțăminte comodă și care nu produce leziuni prin frecare sau presiune; pedichiura corectă etc.
   Modalitatea de a transmite cunoștințele și de a ajuta pacientul să deprindă abilitățile necesare poate îmbrăca diferite forme: contactul direct cu educatorul în cadrul unei întâlniri individuale sau de grup și/sau utilizarea de mijloace de comunicare de tip materiale tipărite sau video. Acestea vor fi alese în funcție de disponibilitatea resurselor în cadrul sistemului de îngrijire a pacientului cu diabet, dar și de necesitățile individuale și posibilitățile de asimilare ale fiecărei persoane vizate de procesul de educație.
    Probabil cea mai populară metodă de educație în domeniul piciorului diabetic o reprezintă „Cele zece porunci ale piciorului diabetic”: 1. Inspecția picioarelor se va face zilnic cu ajutorul oglinzii și a unei surse de lumină – dacă nu putem face acest lucru singuri, rugăm o altă persoană să ne ajute; 2. Spălarea zilnică a picioarelor cu apă călduță și săpun – apa o încercăm cu cotul și nu cu mâna sau cu picioarele, deoarece, din cauza afectării nervilor, e posibil să nu simțim apa fierbinte și să facem arsuri; băile cu apă fierbinte și cu sare nu sunt indicate la o persoană cu diabet; 3. Ștergerea picioarelor se va face prin tamponare cu un prosop de bumbac insistându-se între spațiile interdigitale pentru că umiditatea favorizează micozele; 4. Pe picioare, mai ales pe călcâi, se pot aplica creme hidratante cu glicerină pentru a înmuia pielea și a o face mai sensibilă (la nivelul călcâielor pot apărea fisuri din cauza pielii uscate, care pot duce la apariția infecțiilor); 5. Tăierea unghiilor se va face drept, nu prea scurt, iar capetele se vor rotunji cu pila; nu vom îndepărta bătăturile cu obiecte ascuțite, deoarece ne putem răni și infecta, vom folosi piatra ponce pentru îndepărtarea lor; nu sunt recomandați plasturii pentru bătături (pot arde pielea și produce ulcerații); 6. Vom folosi o încălțăminte comodă, moale, ușor de purtat, care să nu facă presiuni pe picior și să nu aibă barete care să facă presiune interdigitală; 7. Este obligatoriu ca persoana cu diabet să nu umble desculță, să fie încălțată cu papuci cu talpă tare pentru a evita înțepăturile sau loviturile; 8. Folosiți ciorapi de bumbac moi (pentru a absorbi transpirația și a avea picioarele uscate), largi, fără jartiere, pentru ca sângele să circule ușor; 9. Pentru senzația de picioare reci, nu vom folosi surse de încălzit precum sobe, reșouri, sticle cu apă fierbinte, perne electrice, pentru că pot provoca arsuri grave; 10. Persoana cu diabet se va adresa imediat medicului dacă apar dureri sau dacă s-a pierdut sensibilitatea, dacă apar deformări, fisuri, ulcerații.
     În concluzie, educația terapeutică specifică problemelor neuropatiei și piciorului diabetic este o metodă de intervenție obligatorie în managementul acestor complicații și poate avea un rol esențial în creșterea calității îngrijirii persoanelor cu diabet, cu scopul final de a preveni și a controla una din cele mai frecvente complicații cronice din diabetul zaharat.

 

 
 
Nota de subsol
Bibliografie
1. World Health Organization. Regional Office for Europe, Copenhagen. Report of a WHO Working Group. Therapeutic Patient Education. Continuing education programmes for healthcare providers in the field of prevention of chronic diseases, 1998
2. American Diabetes Association. Standards of Medical Care in Diabetes 2016. Diabetes Care 2016; 39 (Supplement 1)
3. Boulton AJM et al. Comprehensive foot examination and risk assessment - a report of the Task Force of the Foot Care Interest Group of the American Diabetes Association, with endorsement by the American Association of Clinical Endocrinologists. Diabetes Care 2008;31(8):1679-85
4. Hâncu N, Vereșiu IA. Diabetul zaharat, nutriția, bolile metabolice. Manual clinic pentru medicii de familie. Ed. Național, București, 1999
5. Bala C. Educația terapeutică în bolile metabolice populaționale. În: Hâncu N et al (editors), Diabetul zaharat, nutriția și bolile metabolice. Editura Echinox, Cluj-Napoca, 2010
6. Vereșiu IA. Piciorul diabetic. Etiopatogeneză, screening și diagnostic, principii de tratament. Ed. Echinox, Cluj-Napoca, 2005
7. Bala C et al. Ghid pentru persoana cu diabet „Controlează-ți diabetul”. Ediția a doua. Sănătatea Press Group, București, 2013
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală