resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Pregătiri din timp pentru rezidențiat

Autor: Dr. Ştefan GUTUE | 14 Aprilie 2017
    Știu, pare devreme ca în anul cinci să începi să înveți pentru rezidențiat, mai ales că încă nu sunteți „copți” și trecuți prin toate materiile, dar să lăsăm asta deoparte. Grilele de la examen îți verifică doar capacitatea de memorare și mai puțin modul de a gândi clinic, așa că nu vă bateți capul foarte mult cu această dilemă. Un al doilea motiv pentru care este bine să începeți să învățați din anul cinci este că, evident, timpul este foarte scurt. Aparent aveți în față doi ani, dar timpul efectiv de învățat este de fapt mult mai redus. Gândiți-vă că, vrând-nevrând, veți pierde timp cu transportul prin oraș la diferitele stagii, apoi cu învățatul pentru examenele respective, se mai pierde timp și cu vacanțele, căci asta e, suntem oameni.
    Să nu vă aud cu gândirea: lasă că am timp. Niciodată nu aveți destul timp, credeți-mă! Sentimentul de presiune nu este evident în anul cinci. Din anul șase încep să apară încet-încet grijile: lucrarea de licență, apoi examenul de licență, apoi la două luni după acesta vine și examenul de rezidențiat. Dacă vrei să faci o treabă serioasă, timpul este insuficient pentru toate. Puteți fi siguri că cei care își doresc să ia neapărat un punctaj mare pentru specialitatea pe care o visează, învață încă de pe acum, fiindcă este singurul mod în care își vor îndeplini visul.

 

Nepăsători sau mincinoși?

 

    Nu vă luați după colegii care spun că nu învață, sau că se vor apuca din anul șase, sau că nu au timp. Excluzându-i pe cei cu o memorie fantastică, restul sunt ori sunt nepăsători și sinceri – ceea ce nu vă ajută – ori mint ca să vă determine pe voi să fiți relaxați. Eu aveam niște colegi care se dădeau mereu de ceasul morții la examen că nu au făcut nimic, că îl vor pica. Pe moment, ce să zic, îi credeam. Și nu știu cum se făcea că mereu luau nota 10. Adică ok, înțeleg că nu prea știi ce ai făcut în sensul că iei 9 sau 10, sau iei 8 sau 9, sau între 4 și 5 – acolo chiar sunt emoții! Însă în rest îți poți estima nota, nu poți să nu faci o diferență în munca ta între 4 și 10, să fim serioși! Genul ăsta de oameni nu trebuie niciodată crezuți. Plus că pe măsură ce se apropie examenele, inclusiv licența, o să aveți o grămadă de emoții care vă vor afecta capacitatea de învățare. Iar dacă nu sunteți antrenați în a memora, o să aveți nevoie de o perioadă bună să ajungeți la performanțele colegilor obișnuiți cu „toceala“.
    Nu începeți nici cu scuzele din categoria: Nu mă apuc să învăț, fiindcă se schimbă materia și învăț degeaba! Credeți-mă din nou pe cuvânt – chiar dacă se schimbă bibliografia, medicina rămâne aceeași. Se schimbă autorii, nu și constantele bioumorale sau anatomia, farmacologia, semnele și simptomele diferitelor boli. Așadar, nu evitați să vă suflecați mânecile și să vă apucați de treabă!
    Pe lângă un program de învățat, aveți nevoie și de suportul psihic pentru a nu renunța. Ștefan, dar tu ai făcut ceea ce ne sfătuiești pe noi? Ei bine, nu, sau mai bine-zis, nu de prima dată. Am dat rezidențiatul de două ori. Prima dată nu am învățat nimic fiindcă nu îmi păsa, eram fericit cu viața mea și jobul de atunci și nu am alocat timp învățăturii. Am luat 500 și ceva de puncte și am bifat răspunsurile din amintiri și corelații logice. Îmi pare rău doar de banii dați pe taxa de examen. A două oară însă, ei bine, atunci am învățat opt luni încontinuu. Nu am avut decât șapte zile vacanță de vară, la mare. Însă eram atât de prins cu grija examenului, încât a fost o vacanță „pe pilot automat”, în care eram cu mintea acasă și nu voiam decât să mă întorc mai repede și să continui învățatul. Vedeam care era „marele premiu“ și nu mă bucuram la micile recompense. Dacă nu aș fi fost pasionat de bani și de jobul din acei ani de facultate, aș fi urmat programul de mai sus, începând cu anul cinci. De fapt, colegii mei de succes, care au luat rezidențiatul din prima și în specialitățile dorite, așa au făcut.

 

De ce să înveți în ritm constant

 

    Să presupunem că investești timpul și energia necesare pentru a învăța o pagină pe zi dintr-un tratat. La zece zile vei avea zece pagini învățate (atenție, mă refer la învățatul pentru a înțelege despre ce este vorba, nu sprintul de a reține cât mai multe noțiuni și de a le pierde

Publicitate
rapid după examen). Un fleac, un student medicinist cu memorie bună și obișnuit să tocească te poate ajunge din urmă în jumătate de zi. Îți vine să renunți deja, pare o idee proastă asta cu o pagină pe zi, nu? Însă dacă perseverezi, peste încă 20 de zile, la finalul unei luni, vei avea 30 de pagini învățate. Același student medicinist cu memorie bună, după o zi de efort serios, s-ar putea să te ajungă din urmă. Dar dacă menții ritmul de o pagină pe zi încă o lună, vei avea 60 de pagini învățate. Mai poate medicinistul talentat să te ajungă din urmă într-o singură zi? Nu prea. Iar după un an vei avea deja 365 de pagini învățate. Deja ești greu de prins din urmă! Efortul minim zilnic ajunge să însemne ceva dacă este consistent și consecvent. Efectul de „dobândă” devine astfel real, însă pentru asta trebuie să vă autoeducați și dezvoltați cele două calități menționate anterior (disciplina și perseverența). La ritmul de o pagină pe zi din materia de rezidențiat, dacă începi să înveți din anul trei, în trei ani vei avea 1095 de pagini învățate. E cam puțin. Dar la două pagini pe zi, ajungi la 2.200, nu e rău deloc! Așa că nu vă mai agățați de argumente de tipul: dar Cutare are o memorie fantastică, e supertalentat, reține instantaneu! O fi, nu zic că nu. Dar voi puteți face ceva care nu necesită un talent aparte, ci doar muncă simplă, dar consecventă și consistentă. În timp, veți fi mai mult decât mulțumiți de rezultate.

 

Nu scuzele ne fac deosebiți

 

     Mai există partea cu scuzele, preferata mea: Da, dar eu am probleme, nu pot face asta zilnic, trebuie să mă ocup de nu știu ce, trebuie să fac nu știu ce lucru. Nimănui nu îi pasă de scuzele mele sau ale tale. Scuze avem cu toții. Rezultatele sunt cele care ne fac deosebiți în ochii altora și în viețile noastre. Unii dintre voi vor înțelege să nu mai învețe așa de bine la stagii, fiindcă trebuie să se concentreze pe rezidențiat. Dacă nu sunteți în categoria „învăț pentru bursă, căci de ea depinde viața mea” sau în categoria „dacă nu termin facultatea cu media 10,00, mă arunc de pe bloc”, atunci notele, și implicit media finală, nu contează. Cel mai trist este că majoritatea studenților își spun „nu învăț pentru stagiu fiindcă mă ocup de rezidențiat“, iar când trebuie să învețe pentru rezidențiat, o lasă complet baltă. Asta este de departe cea mai proastă idee. Nu vreau să îmi sară nimeni în cap pentru că încurajez studenții să nu învețe. Ce vreau să înțelegeți este că trebuie să aveți în vedere obiectivele cu adevărat importante. Iar fără un rezidențiat luat, nu veți merge mai departe în profesie (în România).
    Dacă nu v-ați mai făcut niciodată un plan de învățat, nu-i nimic. Întotdeauna trebuie să începeți cu întrebarea: Cât timp mai am? În acest fel vă stabiliți un termen limită (deadline) la care să terminați de învățat materia. Dacă nu vi-l stabiliți voi, vi-l stabilește oricum Ministerul Sănătății când anunță data examenului, undeva la finalul lunii noiembrie. Apoi trebuie să răspundeți la întrebarea: Câtă materie am de învățat? Vă strângeți la un loc toate materialele necesare și faceți pe hârtie un calcul al numărului de pagini. Apoi împărțiți numărul de pagini la numărul de zile rămase. Cu cât timpul va fi mai scurt, cu atât vor fi mai multe pagini, ceea ce evident, e de rău. De aceea și insist să nu ajungeți în criză de timp. După ce ați lămurit și asta, notați-vă în calendar obiectivul de bifat zilnic, de exemplu „trei pagini pentru rezi”. Viața e plină de momente neprevăzute și timpul vă poate fi oricând răpit cu tot felul de evenimente, așa că prima grijă pe ziua respectivă trebuie să fie asta, învățarea celor trei pagini. Și învățați pentru a înțelege înainte de toate, apoi memorați lucrurile care chiar nu pot fi înțelese. Întotdeauna vor fi scuze prezente de tipul: dar acum trebuie să mă ocup de stagiul nu știu care. De acord, ocupă-te, nu ai nevoie de restanțe. Însă acel stagiu nu îți va decide soarta când vei fi singur în fața grilelor, în dimineața aceea de duminică din noiembrie, când punctajul tău va însemna alegerea specialității dorite sau șansa de a alege prin resturile lăsate de alții. O faci tot pentru tine: notițe, lămuriri, formule mnemotehnice, orice funcționează pentru tine. Pe parcurs vei mai uita din noțiuni, nu e nimic, le vei repeta.
    Un alt pas important este să vă gândiți sub ce formă puteți fi întrebat diverse amănunte din materie. Încercați să vă faceți și voi astfel de întrebări: dacă ați fi în comisia de rezidențiat, ce fel de grile ați face din materie? Să nu credeți că cei care fac grilele sunt mai isteți decât voi. E suficient să se uite pe text, să aleagă un paragraf care li se pare important (ceea ce trebuie să învățați și voi să identificați) și apoi să îl formuleze ca o întrebare. De asemenea, este important să nu treceți peste noțiuni care nu vă sunt clare, să nu săriți cuvinte despre care nu știți ce înseamnă, cu scuze de tipul „sunt obosit” sau „m-am săturat de prostia asta”. Dezobișnuiți-vă să mai gândiți așa, este în detrimentul vostru.

 

 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală