resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Dansul cu viața și moartea

Autor: Dr. Ecaterina PETRESCU-BOTONCEA | 14 Aprilie 2017
    Rătăceam pe străzile orașului meu îmbrăcat în ceață, cu gândurile suspendate deasupra norilor lătăreți așezați peste casele vechi și peste turnul cu o sută de trepte din mijlocul ruinelor. Se apropiau, ca și acum, sărbătorile pascale și tânjeam la o primenire a spiritului, greu apăsat în ultimii ani de aceeași dilemă – a fi sau a nu fi aici și acolo. Purtam în mine un regret, ca un reproș înăbușit, despre viață și lume, umbre și destine pe care le influențam prin decizii, cu mintea mea, cu mâinile mele. Cât adevăr, câtă eroare? Puterea dragonului era puterea mea, răscolind printre viscere și reacții chimice, stropul de viață sau licărirea de moarte din spatele grilajului de suspine.
    Se apropia noaptea. O ploaie măruntă mi se lăsa peste pleoape. Cu capul plecat, mă uitam la pantofii mei de lac, cum se udă și cum lucesc jucăuș printre stropii de apă. Peste tot, imagini. Răcoarea mă cuprindea fără să îmi alunge tulburarea. Vedeam chipurile răstignite ale bătrânilor agățați de ventilatoare, sau a bolnavilor incurabili, cu privirile rătăcite spre zenit, incapabili să-și strige suferința și dorința de eliberare. Ce rost, ce rost, când totul e doar o trecere? De ce ne agățăm inutil de materie?
    M-am oprit sub lumina unui felinar. Amurgul murise și eram în deplin întuneric. Mi-am deschis umbrela și am admirat o secundă dușul de ploaie în reflectarea luminilor de neon. Peste tot, suflete călătoare... Mintea mea voia să fugă, dar era copleșită de o destinație, de un drum. Și atunci, ridicând capul, am văzut, la doi pași de mine, imaginea bucuriei. Un domn înalt, cu ochi copleșitor de aprinși și o dantură care ieșea la vedere de sub zâmbetul larg, permițând ploii perlate să îi atingă smalțul imaculat. Purta un fulgarin lung.
    – Vă urmăresc de ceva vreme. Ați făcut ocolul parcului. Sigur nu vă confund! Mi-ați salvat viața, împreună cu ortopezii. Arătând cu mâna dreaptă umărul stâng, liber sub sacoul ascuns de ploaie, am înțeles. Deodată am revăzut cu inima rănită toată scena.
    Eram foarte tânără și lucram de puțin timp ca medic anestezist la spitalul județean. Eram într-o gardă. În plină zarvă, se împingea un brancard dinspre lift spre sala de operație. Pe buzele tuturor ședeau cuvintele: „tânăr” și „accident de muncă”. Un miros pătrunzător de sânge crud, lână pârlită și pește fript răscolea atmosfera. În câteva minute toată echipa de halate albe era pregătită. Brațul stân
Publicitate
g îi fusese prins într-o mașină rotativă, lăsând la vedere un membru strivit în întregime și un hematom imens la nivelul umărului, într-un amestec de țesut textil și uman. Pe coridor se auzea o spovedanie disperată: a fost doar o îmbrânceală din glumă!
    Pacientul palid se exsanguina văzând cu ochii. Asistentele roiau în jurul lui, răspunzând comenzilor rapide: grup, sânge, plasmă, patru aborduri venoase, trusă de subclavie, trigger ketalar.
    – O să mor, doamna doctor? Dacă scap, o să vă aduc un crab din lacul Brătești. Sunt pescar amator. Iubesc pescuitul și marea. Am făcut armata la marină.
    Ochii îi erau duși în fundul capului. Buzele uscate.
    – În armată am învățat despre tot felul de accidente... o să mor, e ruptă o arteră mare, nu aveți cum să-mi opriți sângerarea...
    – O să dormi și o să te trezești bine, ai să vezi! Și eu iubesc pescuitul. Când eram copil, prindeam peștii cu mâna goală, de sub scobitura tălpilor – păstrăvi aduși de apele repezi, la vale – sau îi găseam pe sub lespezi în limpezimea de izvor a Sucevei. Când te vei trezi din anestezie, îți voi povesti mai multe.
    Ochii albaștri ai tânărului alunecau spre somn. Lupta cu moartea poate fi un dans mai vijelios și mai dramatic decât moartea în sine, care te strânge, te sărută și te eliberează cu o suflare. Fața chirurgilor se umplea de broboane, instrumentele alergau ca sunetele pe claviatură, burduful aparatului de anestezie șuiera sacadat în timp ce soluțiile și drogurile alunecau pe vene, împinse de pompe și injectoare. A fost nevoie de scoaterea brațului din articulație. Cum aș fi putut să uit? Nu era timp de mai mult și de mai bine. Orice întârziere ar fi costat viața pacientului.
    Eram tânără. Nu mă împrietenisem cu moartea. Orice înfrângere mă zgâlțâia cu putere. Am suferit de parcă mie îmi zburase brațul. Eu nu vedeam victoria, ci doar eșecul. Cum se va simți acest tânăr când se va trezi? Cred că avea vârsta mea, poate avea, ca mine, familie, copii. Am stat la capul lui, cu ochii pe monitoare, toată garda. Aveam motive să mă tem de întinderea sângerării spre torace.
    La trezire mi-a zâmbit.
    – Am pierdut brațul, nu-i așa? ...Dar sunt viu! O să mă țin de cuvânt cu peștele!
    După o lună, a venit. Radia de fericire. În mână ținea o sacoșă mare de rafie.
    – Azi dimineață l-am prins. Încă e viu! Mi-ați salvat viața și nu o să vă uit niciodată! Dacă voi avea o fetiță, o va chema ca pe dumneavoastră și îi voi spune Cătălina.
   Ochii îmi erau plini de lacrimi. Cum poți emana atâta bucurie când ai pierdut atât de mult? Mi-a înțeles nedumerirea și mi-a răspuns, de data asta pierdut în gânduri:
   – Mi-a rămas mai mult decât am pierdut. Pentru mine, ziua aceea a fost un salt în Paradis.
   – Și, i-ați pus numele Cătălina?
   – Da!
   Am zâmbit îngândurată și m-am uitat la tâmplele lui încărunțite. Da, viața rămâne o enigmă, dar Sărbătorile pascale mă găseau cu răspuns la o întrebare: Dacă poți zâmbi și poți împrăștia bucurie, viața merită trăită oricum! În jurul meu, ploaia dansa. În viața de medic am cunoscut mulți oameni minunați.

 

 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală