resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment


| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

De ce sunt importanți producătorii naționali de vaccinuri

Autor: Dr. Viorel ALEXANDRESCU | 7 Aprilie 2017
     Prevenirea și controlul bolilor infecțioase cu impact în sănătatea publică impun strategii vaccinale adaptate fiecărei țări în funcție de zonă, circulația locală/regională/mondială a agenților infecțioși și, nu în ultimul rând, de posibilitățile materiale.
    Globalizarea, ca fenomen economic și politic, intensifică circulația persoanelor, animalelor, produselor alimentare și, implicit, răspândirea bolilor infecțioase, ceea ce modifică în permanență strategiile de prevenire și control al acestora. Există, în prezent, amenințări globale care presupun eforturi susținute și costisitoare din partea fiecărei țări și nu întotdeauna organismele internaționale sau cele regionale pot asigura necesarul de produse profilactice în mod echitabil tuturor țărilor. În acest sens, putem da ca exemplu pandemia de gripă din 2009, când scenariile necesarului de vaccinuri pandemice pentru populația globului erau sub posibilitățile de producție și distribuție, existând posibilitatea ca multe țări, de regulă sărace, dar și neproducătoare de vaccinuri, să nu beneficieze în cantități suficiente și în termen optim de vaccinul pandemic. Din fericire, pandemia a fost „blândă” și nu a fost nevoie de cantități mari de vaccin.
    Pentru a evita astfel de situații, OMS recomandă ca țările mici să aibă facilități de producție pentru vaccinul gripal sezonier, pentru a putea trece rapid la producția de vaccin pandemic. Menținerea amenințării pandemice și lecțiile pandemiei H1N1/2009 au dus la revizuirea Planului global de intervenție în pandemie, dar și a Planului global de acțiune de creștere a producției și disponibilității de vaccin gripal, care cuprind o serie de recomandări. Astfel, epidemiile de gripă determinate de variabilitatea redutabilă a virusurilor impun vaccinări anuale și creșterea acoperirii vaccinale la grupele populaționale cu risc crescut de complicații și deces la infecția gripală. Asigurarea unei strategii eficiente de control a gripei impune o disponibilitate crescută de vaccin la costuri accesibile, ceea ce se poate realiza, în cazul producătorilor naționali, prin achiziția acestuia de către autoritățile de sănătate publică, ca produs strategic. În fine, menținerea și creșterea capacităților naționale de producție a vaccinului sezonier poate fi un punct de plecare pentru producția de vaccin pandemic destinat populației proprii, dar și pentru contribuția la fondul global de vaccin al OMS pentru țările sărace și neproducătoare.
    În prezent, există amenințări globale și amenințări potențial globale care necesită strategii naționale, regionale și internaționale de prevenire și control. Dintre acestea, se remarcă în primul rând pandemiile de gripă, gripa aviară (H5N1, H7N9), MERS-CoV, SARS și ultima evoluție a epidemiei de Ebola.
   Motivele pentru menținerea și dezvoltarea facilităților de producție națională a unor vaccinuritrebuie să aibă în vedere rațiuni strategice. Acestea pot fi: prepararea de vaccinuri pandemice gripale care nu se pot realiza decât de către un producător național de vaccin gripal sezonier operațional; morbiditatea și mortalitatea crescute la nivel național prin unele infecții care depășesc nivelurile regionale sau nu există producători regionali din cauza eliminării acestor infecții în țările din regiune; prevenirea unor boli grave care necesită foarte multe doze vaccinale și pentru care costurile importurilor sunt foarte mari; costuri mai mari la produsele din import, care limitează numărul de doze și reduc astfel acoperirea vaccinală optimă națională.

 

Vaccinul gripal

 

    Vaccinarea antigripală a fost introdusă în România în 1975. Doi ani mai târziu, în 1977, Institutul Cantacuzino prepara vaccinul gripal românesc trivalent inactivat splitat, pentru administrarea intramusculară la persoanele cu vârsta peste 6 luni. A fost al treilea vaccin splitat preparat în lume, după cele din SUA și Danemarca (Jawetz et al., Medical Microbiology, 1978).
    Până în 2011, Institutul Cantacuzino a produs aproximativ zece milioane de doze de vaccin gripal, principalul achizitor fiind MS. În intervalul în care a fost produs, distribuit și administrat vaccinul gripal produs de INCDMI Cantacuzino, nu s-au raportat reacții adverse severe, iar studiile clinice au arătat că vaccinul este înalt imunogen. Experiența vaccinării antigripale cu vaccin național a determinat OMS, după mai multe vizite de control, să includă INCDMI Cantacuzino în rândul producătorilor recunoscuți la nivel mondial.
    În 2009, când a debutat pandemia A/H1N1, Institutul Cantacuzino, la solicitarea MS, s-a angajat să prepare aproximativ cinci milioane de doze de vaccin pandemic pentru protecția a 25% din populația României (conform planului de intervenție în pandemie și recomandărilor OMS). Având o facilitate modernă, o echipă performantă și o experiență îndelungată, Institutul Cantacuzino a produs primele doze la sfârșitul lunii noiembrie 2009 (în același timp cu alți producători mari, consacrați) și a pus la dispoziția MS, la mijlocul lunii ianuarie, cantitățile necesare pentru a vaccina aproximativ două milioane de persoane. Declinul pandemiei mai devreme decât s-a anticipat a făcut ca vaccinarea să se oprească la 1,7 milioane persoane.
   Echipa OMS care a urmărit producția de vaccin pandemic a apreciat calitatea vaccinului pandemic românesc și a considerat, în raportul pe care l-a elaborat, că România (INCDMI Cantacuzino) poate asigura, în condițiile apariției unei pandemii, doze suplimentare de vaccin pentru țările din zona sud-est europeană și pentru stocul strategic al organizației mondiale.
   Mai trebuie menționat că, în perioada pandemiei de gripă din 2009, la solicitarea OMS și a autorităților din Republica Moldova, au fost donate 500.000 de doze de vaccin pandemic acestei țări.
   Sincopele în producția de vaccin gripal din ultimii ani au fost cauzate de mai mulți factori care pot fi depășiți: prelungirea cu doi ani a proiectului Băncii Mondiale, care a afectat realizarea GMP al ariei de producție în timp util; scurtarea intervalului optim de producție recomandat internațional, de la șase la două luni, din cauze care nu au ținut de producător; întârzieri în finanțarea modernizării ariei de producție, care au dus la acumularea de datorii și dificultăți în achiziția de echipamente și materii prime.
   Dacă ne referim la necesarul de vaccinări antigripale, remarcăm că acesta nu este realizat, date fiind și costurile aferente importului. Conform
Publicitate
recomandărilor OMS și ECDC, numărul de vaccinări și acoperirea vaccinală a grupelor-țintă sunt următoarele: minimum 150 de vaccinări la 1.000 de locuitori; 75% din persoanele cu vârsta peste 65 de ani; 50% din persoanele cu boli cronice asociate; 100% din copiii cu vârste cuprinse între 6 luni și 2 ani; peste 50% din gravide (100% din cele cu boli cronice asociate); 100% din persoanele rezidente (copii și adulți) în instituții de îngrijire pe termen lung; 100% din personalul medico-sanitar care asistă direct persoanele cu risc crescut, dar nu mai puțin de 50% din totalul personalului. Conform celor de mai sus, numărul minim optim pentru controlul gripei în România ar fi de aproximativ 3,5 milioane de doze. În acest context, dacă se reia producția națională (INCDMI Cantacuzino), acest deziderat poate fi atins.

 

Vaccinul BCG

 

    Tuberculoza este una din cele mai vechi boli cunoscute în lume, dar, în pofida descoperirilor privind tratamentul specific și prevenirea prin vaccinare, aceasta rămâne o problemă majoră de sănătate publică, deoarece încă se înregistrează anual milioane de decese și este infectată aproximativ o treime din populația globului.
   În Europa, deși sunt țări care au o incidență de doar un caz la 100.000 de locuitori, încă se înregistrează 88.113 de bolnavi, din care 27.319 (31%) în România, aceasta fiind una din țările cu cele mai multe cazuri din Uniunea Europeană. Comparativ cu ratele medii înregistrate în Europa, România înregistrează: incidență a cazurilor noi de 117,8/100.000 (la copii: 31,8) față de 30 în Europa; mortalitate de 7,8/100.000 față de 0,73/100.000 în Europa.
    Analiza incidenței cazurilor de tuberculoză în Europa a împărțit țările membre în patru grupe. Grupa 1 include 19 țări cu o incidență de până la 20 de cazuri la 100.000 de locuitori (și sunt țări care au mai puține de zece cazuri la 100.000, precum Islanda sau Norvegia). În grupa 2 sunt țări cu incidență de 21–49 de cazuri/100.000 (Spania, Portugalia, Polonia, Ungaria). Grupa 3: 50–99 de cazuri/100.000 (Estonia și Letonia). În fine, grupa 4 include țările cu peste o sută de cazuri la 100.000 de locuitori (România, Lituania și Republica Moldova).
   Cu toate încercările de dezvoltare de vaccinuri înalt performante, preparate din tulpini de bacil Koch uman, BCG rămâne încă vaccinul care limitează impactul tuberculozei, mai ales la copii. Producția de vaccin BCG (Institutul Cantacuzino) și vaccinarea BCG au început în România în anul 1926. De atunci până în prezent, s-au efectuat numeroase cercetări și s-au optimizat atât vaccinul, cât și metoda de administrare și doza utilizată.
   În contextul introducerii normelor GMP, prepararea vaccinului BCG de către INCDMI Cantacuzino a fost suspendată în anul 2009. Inițial s-a crezut că producția va fi reluată după un an, dar, din cauza unor dificultăți financiare, nu s-a putut finaliza procesul de modernizare.
   Menținerea prevenirii tuberculozei prin vaccinarea BCG în România a impus importul de vaccin, dar schimbarea vaccinului într-o țară, indiferent de motiv, nu se poate face decât după studierea „noului” vaccin privind siguranța și eficiența sa, iar rezultatele trebuie validate și aprobate de autoritatea națională de reglementare.
   Cantitățile necesare de vaccin BCG liofilizat nu pot fi obținute prin import de la producători externi, dat fiind pericolul apariției de complicații postvaccinale (limfadenite supurate, osteite, osteomielite etc.). Conform unui document OMS (WHO/V&B/99.23), nu se recomandă schimbarea tipului de vaccin decât în condiții controlate.
   Având în vedere situația tuberculozei în România, se impune reluarea producției de vaccin la nivel național și anume în INCDMI Cantacuzino, singurul producător care are experiența necesară și o arie de producție corespunzătoare.
   Mai trebuie însă luate în considerare și următoarele: România este o țară în curs de dezvoltare cu grupe de persoane defavorizate (condiții necorespunzătoare de locuit sau fără adăpost, hrană insuficientă, șomaj, persoane în vârsta cu venituri mici dar cu infecții latente etc.); se înregistrează încă grupuri seminomade sau nomade; există încă o incidență relativ crescută a infecției HIV; există înregistrări de imigrație și emigrație; contextul evoluției rezistenței multiple la medicamentele antituberculoase, observate și în România; protecția indusă ajunge până la 80% (între 60 și 80%) la persoanele vaccinate.

 

Vaccinul tetanic

 

    Vaccinul tetanic poate fi considerat un produs strategic deoarece previne tetanosul, o afecțiune gravă, cu mortalitate ridicată, a cărei frecvență depinde de anumite condiții sociale, de mediu, de natura activităților umane, de accesibilitatea asistenței medicale, dar și de realizarea completă a programelor de imunizări.
   Întrucât populația rurală reprezintă aproximativ 45% din totalul populației, este de presupus că un număr mare de persoane efectuează activități agricole (inclusiv îngrijirea de animale) care pot avea un risc crescut de contaminare cu spori de bacili tetanici în caz de răniri accidentale.
   În același context al proporției de persoane care locuiesc și activează în mediul rural, există unele disfuncționalități în ceea ce privește accesibilitatea gravidelor din acest mediu la unități medicale specializate la momentul nașterii, ceea ce ar putea duce la nașteri la domiciliu sau în alte locuri necorespunzătoare igienic, mai ales în cazul femeilor multipare.
   România are un efectiv de aproximativ 75.000 de militari, din care o parte participă la acțiuni în diferite zone ale globului, cu risc de răniri frecvente, uneori severe, ceea ce impune imunizarea antitetanică de bază și, la nevoie, nu doar a acestora, ci a întregului efectiv național.
   Prevenirea tetanosului matern și neonatal presupune vaccinarea în totalitate a gravidelor, indiferent de localitatea în care locuiesc, dar și a persoanelor din grupurile populaționale nomade sau seminomade.
   Prevenirea tetanosului în populația generală de orice vârstă presupune aplicarea schemelor complete (primovaccinare și rapeluri), cu atenție deosebită la vaccinările efectuate în unitățile școlare.
   Frecvența mare a accidentelor (de muncă, de circulație, casnice etc.) impune ca unitățile de primire a urgențelor să dispună în permanență de vaccin și de ser antitetanic.
   Fiind un produs strategic, ar fi de dorit să fie preparat de un producător național. În acest context, se impune reluarea producției de vaccin la INCDMI Cantacuzino din următoarele rațiuni: disponibilitate imediată a oricăror cantități; preț accesibil; experiență îndelungată (din anul 1932); posibilitatea preparării și a serului antitetanic pentru tratarea bolii.

 

În loc de concluzii

 

     Vaccinurile care pot fi preparate de INCDMI Cantacuzino, menționate mai sus, au prețuri mai mici sau chiar mult mai mici față de cele din import și, spre deosebire de acestea, fiind strategice, pot fi achiziționate direct în cantitățile necesare, la prețuri accesibile, care să nu limiteze acoperirea vaccinală.

 

 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală