resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Valorile pacientului vs. cunoștințele medicului

Autor: Mihaela ACASANDREI | 10 Februarie 2017
     Multe din medicamentele prescrise în prezent reprezintă un compromis al schimbării. Câte persoane care suferă de diabet ar ajunge la politerapie cu antidiabetice orale și insulină dacă ar respecta recomandările dietetice de primă intenție, ar monitoriza cu regularitate glicemia, ar renunța la fumat și ar deveni mai active? Dificil de estimat, dar multe. Și atunci, de ce nu ne situăm în acest scenariu fericit? Până în ce punct este inconștiența pacienților și unde începe eroarea de comunicare medic–pacient?
    „Poezia” este ca și învățată de pacient când iese pe ușa cabinetului, știe ce are și ce nu are voie să facă, i s-a explicat cât să mănânce, să fie mai activ, dar, când se întoarce la control, afecțiunea a progresat. Pacientul recunoaște că nu a respectat indicațiile pentru modificarea stilului de viață, însă nu se pierde în explicații. Nu justifică lipsa de cooperare, poate din cauza rușinii, a fricii de a fi judecat, poate a fost deja etichetat drept un pacient dificil sau poate asta crede el. Deoarece nu există luxul de a face o anchetă care să ofere un răspuns la întrebarea „De ce nu a făcut X, Y, Z dacă știa că boala se va agrava?”, i se prescrie un alt tratament. Și atunci, ce am putea face mai bine? Cum îl ajutăm? Îi vorbim în continuare despre riscurile comportamentelor nesănătoase sau le reformulăm și le schimbăm în experiențe pozitive? Îi expunem partea plină a paharului – ce beneficii aduce renunțarea la obiceiurile dăunătoare, fie că vorbim de dietă, fumat sau activitate fizică, pentru a-l încuraja să se schimbe?
    Din punct de vedere medical, suntem tentați să le arătăm pacienților jumătatea goală a paharului, deoarece iminența unei boli, a unei dizabilități, frica de complicații ni se par rațiunile cele mai logice pentru a porni mașinăria schimbării. Pentru mulți pacienți, acestea nu au sens până nu „doare” cu adevărat. Până într-un anumit punct, mâncarea, consumul de tutun sau de alcool, toate sunt considerate plăceri, iar renunțarea totală sau un minimum de compromis în această direcție sunt percepute ca sacrificii neplăcute și nu ca beneficii pentru propria sănătate. Cu atât mai mult dacă nu e vorba despre un „aici” și „acum”, ci de o situație mai mult sau mai puțin tangibilă, situată în viitor, boală sau complicație.
    Uneori, persoanele ajung la medic pentru diverse motive, care, în concepția lor, au sau nu legătură cu stilul de viață inadecvat. Prin urmare, intervenția este de cele mai multe ori spontană, cu un caracter oportunist, se profită de un anumit co
Publicitate
ntext pentru a vorbi despre schimbare. De exemplu, pacientul poate ajunge la cabinet din cauza durerilor articulare, în căutarea unei soluții de obicei cât mai rapide; în schimb, focusul consultației poate fi mutat pe cauza problemei și anume greutatea excesivă care suprasolicită articulațiile.
   Nu există o comunitate omogenă de pacienți care se adresează serviciilor medicale și nici reacții universal pozitive la recomandările de modificare a stilului de viață aparent nesolicitate. Unor pacienți nu le place să li se spună ce să (nu) facă atunci când nu au manifestat ei înșiși interes față de modificarea comportamentelor nesanogene. Alții, din contră, sunt receptivi și recunoscători, apreciind efortul suplimentar din partea medicului. Astfel de recomandări „gratuite” sunt menite să inducă o atitudine reflexivă pacientului, de conștientizare a problemei, prin asigurarea acestuia că există soluții și sprijin atunci când va fi pregătit de schimbare.
   Deoarece timpul este limitat, fie că vorbim de durata sau frecvența contactului dintre medic și pacient, scurta intervenție a medicului nu este menită să rezolve problema sau să ofere soluții pe loc, cu garanția că acestea vor fi și eficiente, deoarece sunt multe necunoscute în acest proces: rezistența sau ambivalența față de schimbare, frica de insucces, experiența unui eșec din trecut. Motivarea pacienților pentru schimbare trebuie să vizeze livrarea unei observații într-o manieră pragmatică, neutră, pentru a determina pacientul să accepte o trimitere la specialist sau să reflecteze la eventualitatea unei schimbări în viitorul apropiat. „Îmi permiteți să-mi exprim îngrijorarea cu privire la (...)?” câștigă nu doar atenția pacientului, ci și încrederea acestuia, comparativ cu tehnicile prescriptive de motivare ale pacientului, care încep frecvent cu „ar trebui”, fără a identifica în primă etapă nevoile sale autentice și nu ceea ce credem noi că ar putea fi nevoile lui.
    De multe ori, contextul nu permite stabilirea unei relații suficient de profunde pentru a iniția și duce la bun sfârșit un interviu motivațional complet. Este importantă evitarea persuasiunii prin intermediul mesajelor banalizate cu privire la modificarea stilului de viață, care pot fi interpretate drept superficiale, în ciuda bunelor intenții. Cu ajutorul întrebărilor deschise, țintite, pacientului i s-ar putea permite să găsească singur motivația pentru a se schimba, să stabilească el însuși riscurile ce îl „sperie” sau avantajele pe care le dorește și așteaptă să apară în urma modificărilor anumitor comportamente.
   Atribuirea unui rol pasiv pacientului în procesul de schimbare reprezintă una dintre bariere în cadrul intervenției motivaționale. Pentru a diminua această pasivitate, se oferă pacientului posibilitatea de a alege și de a fi responsabil pentru propriile decizii informate, fiindu-i respectată autonomia. De multe ori, pacientul alege să ignore existența „elefantului” din cabinet și nu poate fi obligat să vadă ceea ce nu dorește. De aceea, și rolul unei astfel de intervenții este facilitarea schimbării unui comportament, și nu schimbarea în sine. Imaginați-vă procesul schimbării sub forma unui joc de domino, care începe de la o primă piesă – medicul și adresarea lui către pacient.

 

Mihaela Acasandrei este nutriționist dietetician licențiat, masterand în nutriție și dietetică la UMF „Gr. T. Popa” Iași


 

 

 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală