resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment


| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Medicația utilă în neuropatia diabetică

Autori: Prof. dr. Anca Dana BUZOIANU , Dr. Maria NEAG | 10 Februarie 2017

Anca Dana Buzoianu este profesor și decan al Facultății de Medicină la UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca, unde conduce Disciplina farmacologie, toxicologie și farmacologie clinică. Este secretar general al Societății europene de neuropsihofarmacologie clinică, secretar al Societății Române de Farmacologie, Terapeutică și Toxicologie clinică și președinta Asociației Decanilor Facultăților de Medicină din România


Maria Neag este medic specialist farmacologie clinică și farmacist. Este asistent universitar la Disciplina farmacologie, toxicologie și farmacologie clinică a UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca




    Tratamentul neuropatiei diabetice presupune, în primul rând, tratamentul patogenetic al bolii, apoi tratamentul simptomatologiei. S-a demonstrat că un control riguros al valorilor glicemiei poate reduce riscul neuropatiei cu până la 60% în cinci ani.
   Inhibitorii de aldoz-reductază interferează cu calea poliol, cale pe care se metabolizează excesul de glucoză. În diabetul zaharat, din cauza hiperglicemiei, apare saturarea căii glicolitice normale, iar activitatea hexokinazei și glucokinazei este insuficientă pentru a contracara efectul creșterii influxului de glucoză. Pe calea poliol, glucoza, sub acțiunea aldoz-reductazei și sorbitol-dehidrogenazei, este convertită la sorbitol și fructoză. Epalrestatul, derivat de acid carboxilic, este un reprezentant al acestei clase. În condiții de hiperglicemie, această substanță împiedică acumularea intracelulară de sorbitol, polialcool implicat în patogeneza complicațiilor diabetului zaharat. În unele țări (Japonia), epalrestatul a fost aprobat pentru ameliorarea simptomatologiei asociate neuropatiei diabetice. Utilizarea, încă din stadii incipiente ale bolii întârzie progresia neuropatiei diabetice și previne debutul/progresia altor complicații asociate diabetului cum ar fi retinopatia și neuropatia diabetică. Doza uzuală pentru administrarea orală este de 150 mg/zi.
    În apariția și progresia neuropatiei diabetice stresul oxidativ joacă un rol important. Cu toate acestea, antioxidanții nu reprezintă principala linie de tratament a acestei complicații. Principalul antioxidant aprobat și utilizat în unele țări (printre care și România) este acidul alfa-lipoic (AAL) sau acidul tioctic. Acesta a fost descoperit în 1937, izolat în 1951 și utilizat pentru prima dată în 1959, în Germania, pentru tratamentul intoxicației acute cu ciuperca Amanita phalloides. AAL ameliorează simptomatologia din neuropatia diabetică, cel mai probabil, prin intermediul acțiunii antioxidante care mediază îmbunătățirea fluxului sanguin de la nivelul nervilor. Nu este de neglijat nici scăderea nivelurilor plasmatice de IL-6 și de activator al plasminogenului, care sugerează că AAL poate îmbunătăți funcția endotelială prin mecanisme antiinflamatorii și antitrombotice. Există studii care au demonstrat că acest antioxidant protejează împotriva progresiei aterosclerozei și inhibă dezvoltarea plăcii de aterom preexistente. Un alt mecanism posibil ar fi vasodilatația produsă prin creșterea eNOS sub acțiunea AAL. În timp, a fost studiat și efectul altor antioxidanți (vitamina A, C, E, curcumina, acetil-L-carnitina, unele flavonoide) în neuropatia diabetică, însă rezultatele nu au arătat beneficii semnificative.
   Benfotiamina, forma liposolubilă a vitaminei B1 (tiamina), în organism este fosforilată în forma biologic activă tiamin-pirofosfat și în tiamin-trifosfat. Efectele benefice ale acesteia în complicațiile diabetului zaharat sunt consecința creșterii activității transketolazei (enzimă cheie în metabolizarea glucozei), reglării activității proteinkinazei C, prevenirii activării factorului nuclear kappa B (NF-kB) și a corectării dezechilibrului din calea poliol, prin scăderea activității aldoz-reductazei, scăderea concentrațiilor de sorbitol și a celor de glucoză de la nivel celular.
    Alprostadilul (lipo-PGE1) este o substanță care, pe lângă binecunoscutul efect vasodilatator, prezintă și efect antiagregant plachetar, îmbunătățește microcirculația, reduce vâscozitatea sângelui și agregarea eritrocitară, prevenind astfel formarea plăcii de aterom și afectarea nervilor.
    Din categoria substanțelor care influențează mecanismul patogenetic al neuropatiei diabetice, nu trebuie neglijate unele clase de medicamente antihipertensive (inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei – IECA, blocantele canalelor de calciu) și nici unele hipolipemiante (statinele). Există studii care arată că IECA (trandolaprilul) îmbunătățește indicii neurofiziologici ai neuropatiei după douăsprezece luni de utilizare, chiar și la pacienții normotensivi cu neuropatie diabetică moderată. Blocantele canalelor de calciu asociate cu IECA reduc semnificativ progresia neuropatiei comparativ cu placebo, iar utilizarea statinelor oferă
Publicitate
neuroprotecție.
    Antidepresivele triciclice (ADT), inhibitorii recaptării serotoninei și noradrenalinei și analogii GABA reprezintă prima linie de tratament în ceea ce privește simptomatologia din neuropatia diabetică, urmând, ca opțiune secundară, opioidele și tratamentul topic.
    Antidepresivele triciclice (amitriptilina, imipramina, desipramina) ameliorează durerea din neuropatia diabetică prin inhibarea recaptării noradrenalinei și serotoninei. Dezavantajul major al utilizării acestor medicamente constă în reacțiile adverse care pot să apară pe durata tratamentului (uscăciunea gurii, sedare, amețeli) și care afectează calitatea vieții pacienților. Din acest motiv, locul ADT este luat, treptat, de inhibitori ai recaptării serotoninei și noradrenalinei (antidepresive atipice), care prezintă un nivel de siguranță mai ridicat. În 2004, FDA a aprobat primul medicament de acest gen, duloxetina (antidepresiv atipic), pentru tratamentul durerii din neuropatia diabetică. Aceasta inhibă recaptarea serotoninei și a noradrenalinei și foarte puțin recaptarea dopaminei. Se consideră că acțiunea analgezică a duloxetinei este rezultatul potențării căilor descendente de inhibare a durerii din sistemul nervos central.
    Analogii GABA (gabapentina și pregabalina) reprezintă prima opțiune terapeutică la pacienții vârstnici cu neuropatie diabetică, la care ADT nu sunt bine tolerate. Pregabalina poate fi considerată un succesor al gabapentinei în ceea ce privește structura chimică și profilul terapeutic. Deși structural sunt înrudite cu neurotransmițătorul GABA (acidul gama-aminobutiric), mecanismul de acțiune este diferit de cel al substanțelor antiepileptice care acționează asupra sis­temului GABA-ergic și, din păcate, nu este complet elucidat. Cele două substanțe acționează asupra canalelor de calciu voltaj-dependente, mai precis, locul de legare a fost identificat ca fiind subunitatea alfa2-delta de la acest nivel. Consecințele acțiunii la acest nivel ar fi inhibarea eliberării unor neurotransmițători și scăderea excitabilității postsinaptice. În timp, au fost emise și alte ipoteze cu privire la mecanismul de acțiune al acestor substanțe, însă acestea trebuie studiate și confirmate: activarea receptorilor GABA B, modularea receptorilor NMDA (N-metil-D-aspartat), reducerea eliberării de glutamat, respectiv a altor neurotransmițători excitatori.
    Unele studii arată că și alte anticonvulsivante, chiar dacă fac parte din clase diferite – medicamente care influențează activitatea sistemului GABA-ergic (topiramatul), blocante ale canalelor de sodiu (lamotrigina, carbamazepina, oxcarbazepina) au efecte benefice în durerea din neuropatia diabetică, dar dovezile nu sunt atât de concludente ca în cazul gabapentinei și pregabalinei, deși carbamazepina a fost printre primele anticonvulsivante utilizate în tratamentul durerii neuropatice.
    În tratamentul durerii din neuropatia diabetică pot fi luate în considerare și analgezicele opioide. Dintre acestea, tramadolul, tapentadolul și oxicodona sunt cele mai utilizate. Tramadolul este un agonist slab al receptorilor opioizi µ și un inhibitor al recaptării serotoninei și noradrenalinei. Utilizarea lui este totuși limitată de efectele adverse care ar putea să apară: somnolență, grețuri, constipație. Se poate utiliza singur sau în asociere cu alte analgezice, cea mai frecventă combinație fiind cea cu paracetamolul. La ora actuală, pe piață, există numeroase forme farmaceutice cu tramadol (capsule, comprimate cu eliberare prelungită, supozitoare, soluție injectabilă). Tapentadolul, un activator modest al receptorilor opioizi și un inhibitor al recaptării aminelor biogene similar tramadolului, a fost aprobat de FDA pentru durerile din neuropatia diabetică. Unele ghiduri sugerează că opioidele ar trebui considerate medicație de rezervă pentru pacienții care nu răspund la prima linie de tratament, deși se recomandă în durerea acută din neuropatie.
    Durerea din neuropatia diabetică poate fi ameliorată și prin aplicarea topică de forme farmaceutice semisolide cu capsaicină sau emplastru cu lidocaină 5%. Lidocaina conținută în emplastru difuzează continuu în piele, asigurând astfel un efect analgezic local. Efectul este rezultatul stabilizării membranelor neuronale, despre care se consideră că determină fenomenul de down regulation a canalelor de sodiu, rezultând ameliorarea durerii. Astfel, se reduce semnificativ durerea din neuropatia diabetică și se ameliorează calitatea vieții pacienților cu această afecțiune. Substanța este bine tolerată și nu apar reacții adverse sistemice dacă se respectă regimul de administrare. Capsaicina este un alcaloid natural extras din ardeiul iute. Un review publicat în 2013 a arătat că, în doze mici, capsaicina aplicată local nu influențează durerea neuropatică, însă, la doze mari, efectul este evident. Principalul dezavantaj al acestei substanțe constă în senzația de arsură pe care o simte pacientul imediat după aplicarea pe piele. Ameliorarea semnificativă se atinge dacă preparatul se aplică de trei-patru ori/zi pe o perioadă de șase-opt săptămâni.
    Ca tratament local, mai pot fi luate în considerare și spray-ul cu isosorbid dinitrat sau patch-ul cu nitroglicerină care s-au dovedit a avea efect în ameliorarea durerii prin eliberarea de NO și ameliorarea fluxului sanguin.
   Această complicație cronică a diabetului (neuropatia) rămâne o afecțiune în care opțiunile terapeutice (tratamentul patogenetic și/sau simptomatic) nu sunt satisfăcătoare. Trebuie acordată o atenție deosebită individualizării terapiei și creșterii calității vieții pacienților.

 

 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală