resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Prostituția intelectuală pe care o permitem, o perpetuăm și o mai povestim din când în când

Autor: Dr. Gabriel DIACONU | 3 Februarie 2017
     Mă miră, mai mereu când citesc despre un caz de medic anchetat pentru acceptare de plăți informale (vezi luare de mită și/sau condiționarea actului medical), ce aflu din rechizitoriile procurorilor. E deja un șablon. Anchetatorii cotrobăie prin birouri, biblioteci, se duc în casele oamenilor, scormonesc la saltea. Apar „plicuri” cu bani. Sume. E musai că unele vor fi deșănțat de mari, de ordinul zecilor, ba chiar sutelor de mii de euro. De asemenea, previzibil, vor fi și sume mai mici, „firfirei”. Niște mii de lei, niște sute de euro sau dolari, bani pierduți prin vreo carte. Mă gândesc: oamenii aceștia chiar n-au pic de educație financiară? Acest drum, această cale a economiei paralele pare desprinsă dintr-un El Dorado al filelor rătăcite. E toamna veniturilor, se scutură pomii, plouă cu bani care așteaptă vreun ofițer de la anticorupție să-i descopere.
     Apologia câștigului oneros nu trebuie să sufere condescendență, totuși. Mitul medicului care acceptă bani pentru că n-are rest pentru pâine și parizer e fondat pe adevărul salariilor penibile. Dar, în același timp, observi că cei luați la țintă de autorități n-au prea mâncat salam cu soia. Dimpotrivă. Ei sunt mai apoi dați drept exemplu de mașina de propagandă a unui stat căreia-i convine de minune să continue să asimileze doctorul unuia dintre burghezii permanenți ai societății, veșnic bulimic, eternul „lacom” al poveștii. În urma lui rămân firimituri. Acestea fac deliciul dosarelor, mai ales când multiplici descoperirile, vârful aisbergului, cu adâncurile. În adânc, ajungi să crezi că doctorul e nabab. Iată cum, în fiecare zi, continuă să fie descurajant să remaniezi sistemul de remunerație din sistemul medical. Pentru că haiducia, în forma ei contemporană, e când cu cușma pe medic, de zici că e în dreptul lui să-și ia demnitatea înapoi, formulă instant, când pe procuror, care recuperează daune – „ia banii înapoi de la boierul hapsân”.
     Nu ridică nicio sprânceană că, cel puțin până acum, niciuna din sumele confiscate, recuperate în vreun fel sau puse la adăpost de acțiunile autorităților, nu s-a întors în vreun fel în sănătate. Mai mult, nu cunosc să fi fost comunicat vreun caz în care banul dat doctorului să se fi întors către cel care l-a dat sau către cel care a făcut denunț. În dansul silniciei cu duhul, atât la donor, cât și la acceptor, în cele din urmă felicitările, masa și casa sunt ținute de a treia parte. Cei care fac legea în România. Ei nu vin în întâmpinarea educațională a clientului de servicii de sănătate sau a ofertantului, în egală măsură. Bunăoară, m-aș aștepta să văd întâlniri la care medicii să fie educați mai bine cu privire la prevederile Legii 46, care explică foarte clar regimul
Publicitate
n care se pot face „donații” către centrul respectiv. Pretutindeni în lumea civilizată, spitalele au și surse secundare de finanțare, inclusiv dinspre pacienți ori asociații de pacienți. Pe la noi prin sat, generozitatea, samaritanismul sunt doar lozinci. Asta când nu vine ONG-ul și reface secția pe-o sumă rotundă de bani, cu atât mai rotundă cu cât e luată la pilă să respecte bugetul și organizația să dea bine la audit.
     Prețuri umflate vezi peste tot, contracte date pe prietenii vezi aidoma, că doar acolo nu intervine SEAP să verifice regimul de alocare. Viermuiala colcăindă a cursului banilor prin sistem e infestată de minți care văd în spital o placă Petri pe care să-și crească molcom colonia de profit. E o manufactură care rareori respectă principii financiare. Aidoma, agoniseala brută, barbară a doctorului prin plăți informale cere ca, la sfârșit de zi, acesta să-și care lichiditățile în plasă, să le-ascundă prin grădini, prin fântâni, mai ceva ca pe vremea lui Mavrocordat. Discuțiile vechi, cele care puneau în posibilitate fiscalizarea acestor venituri, au fost sistate de răcnetele dezaprobatoare ale celor care denunțau infamia practicii, pe gură, în timp ce continuau să perpetueze obiceiul, pe mod „manual”.
     Pravila plătitului doctorului, dincolo de stat, țarină ori lege, e pe cât de veche e meseria de medic în România. Legiuitorii zilei de astăzi stau și se uită la cât de puțini doctori mai sunt, discută motivele plecării lor, dar fetișul rămâne rupt de realitatea că, dacă nu cultivăm un loc pentru doctor, doctorul va continua să-și ducă drumul spre extincție. Să-ți imaginezi că vor rămâne, ca în filme, vreo trei sute de spartani, unul și unul, plini de mușchi și impermeabili la plic, e ludic, dar găunos în același timp. E o chestiune de adaptabilitate că în regimul „de stat” vor alege să lucreze din ce în ce mai puțini. Spitale vor continua să fie închise. Și oamenii, acești oameni care vin cu rața în plasă, metaforic vorbind, la medic, vor face coadă interminabilă pe o listă de așteptare, lucru care pare spăimos, dar e deja realitate în multe părți ale țării.
     Între timp, în stradă, discutăm amnistie, grațiere, principii de drept și fundamente ale libertăților omului. Strada vrea o lume chirurgical toaletată de corupție, de hoție, de inegalitate. Dorința e clară, dincolo de dorință nu există mecanism. La celălalt capăt, doctorul care uită bani prin birou, biblioteci, saltele oare nu și-a pus problema de ce anume continuă să accepte, să solicite, să condiționeze dincolo de rostul unor astfel de bani? Căci ce rămâne în urmă e doar stigmatul unei adicții, cea a rușinosului obicei, singura măsură a propriei condiții. Cum că pentru fiecare măsea scoasă a venit Zâna Măseluță.
     Nu avem, după cinci ani de la lansarea dezbaterii pe tema plăților informale, o imagine clară a răspândirii acestei practici. E unanim practicată în fiecare spital, la un anumit nivel, asta știm. Pare că e îmbrățișată de (în funcție de studiu) între 25 și 65% din doctori, chiar dacă majoritatea o văd ca fiind reprobabilă. Unii trăiesc doar un pic mai bine din banii suplimentari. Alții trăiesc mult, mult mai bine din comisioanele luate, de obicei, pentru intervenții chirurgicale. Imaginează-ți să deschizi ochii, la fiecare an, cu fiecare nouă generație de rezidenți, la această lume a curvăsăriei de breaslă, unde statul, autoritățile, inclusiv societatea civilă, de fapt, sunt un fel de „pești” ai prostituției intelectuale pe care o permitem, o perpetuăm și o mai povestim din când în când.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală