resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Cercul vicios dintre nevaccinare, consumul excesiv de antibiotice și rezistența bacteriană

Autor: Dan Dumitru MIHALACHE | 11 Noiembrie 2016

Conf. dr. Oana Falup-Pecurariu, președinta SNRBIP, prezintă câteva date din „bucătăria” programului educațional la care sunt așteptați trei sute de tineri medici cu preocupări în patologia pediatrică. Totodată, medicul brașovean aduce și o serie de argumente în favoarea administrării responsabile a antibioticelor și pentru imunizarea copiilor.





    –Prescriu medicii antibiotic fără să fie nevoie?
    – Din studiile publicate în literatura de specialitate, între 33 și 78% din copiii internați, în lume, primesc antibiotic fără să fie neapărată nevoie. O proporție foarte mare. Noi știm, ca pediatri, că infecțiile sunt preponderent virale la ora actuală, nu neapărat bacteriene, ceea ce ar trebui să ne stimuleze în a nu prescrie imediat antibiotice. Tot studiile au dovedit că, în ultimii douăzeci de ani, medicii au dorit să prescrie mai degrabă antibiotic de ultimă generație sau cefalosporine de generația a doua sau a treia, în dauna antibioticelor cu spectru mai restrâns, care poate sunt mai adecvate în cele mai multe situații. Un studiu american extrem de interesant, realizat în urmă cu opt ani, a constatat că, dintre doctorii care aveau certitudinea că au de-a face cu o infecție virală, unul din trei a schimbat terapia antibiotică din intravenos în per os, o treime a renunțat, iar o treime a continuat cu antibioticoterapia. Acest lucru arată temerea noastră legată de posibilitatea transformării complicațiilor infecțiilor virale în infecții bacteriene.

 

Jocul dintre virusuri și bacterii

 

    Se poate spune că virusurile stimulează dezvoltarea bacteriilor?
    – Este un adevărat „joc” al virusurilor și bacteriilor. Se pare că virusurile asigură condițiile necesare dezvoltării bacteriilor, iar vaccinurile contra infecțiilor virale sunt mai potente decât cele împotriva infecțiilor bacteriene. Probabil viitorul o să ne confirme sau nu acest lucru. În nas, de fapt, se dă marele război al infecțiilor între bacterian și viral și probabil tot acolo se află răspunsul la dilemele noastre legate de felul în care evoluează copiii. Se pare că în perioada de iarnă, când infecțiile virale sunt foarte active, atunci cunoaște un maxim și infecția bacteriană. Este foarte interesant: maximum viral te duce la maximum bacterian. Este clar o legătură între ele. Există și afinități – le place sau nu le place virusurilor de bacteriile cu care coexistă.

 

    –Când vorbim de antibiotice, vorbim și de microflora intestinală. Există metode de a o proteja. Care este cea mai bună protecție?
    – Este foarte important să ținem cont și de acest aspect. În ultimii ani am învățat foarte multe și despre microflora intestinală și că ea trebuie protejată. Se pare că o protecție încurajatoare pentru noi sunt pro- și prebioticele. În același timp cu antibioticul, trebuie administrat și un probiotic.

 

Da sau nu pentru probiotice?

 

    –Dar părerile sunt împărțite legat de administrarea concomitentă a probioticului cu antibiotic.
    – Sunt împărțite, însă se pare că cel puțin în ceea ce priveșteClostridium difficile, bacterie ce apare după antibioticoterapie, în special cu spectru larg, aceste probiotice par a avea un efect protector. Metaanalizele de până acum, cele mai multe realizate la adulți, sugerează acest lucru. După trei zile de cefalosporine, microflora intestinală este complet modificată. Este un lucru la care chiar trebuie să ne gândim, pentru că astfel se deschide cu adevărat cutia Pandorei pentru corpul uman. Este foarte important să te gândești la pacientul pe care îl ai în fața ta, la istoria lui personală, felul în care este sau nu vaccinat, pentru că și acest lucru are o influență deosebită.

 

    –Sunt părinți care dau copiilor lor antibiotic pentru te miri ce, cu sau fără recomandarea medicului. Cum va fi influențată sănătatea viitorului adult astfel tratat în copilărie?
    – Există o presiune foarte mare a părinților legat de faptul că, dacă nu-i dai nimic copilului, eventual doar simptomatice, părintele pleacă foarte nemulțumit de la tine. „Cum adică, nu i-ai dat un antibiotic, ceva?”. Și va vizita mai mulți doctori, până când cineva îi va prescrie un antibiotic. Orice copil ar trebui să ia un antibiotic numai în situații cu totul particulare și la recomandarea clară și fermă a unui imunolog sau dacă există o deficiență de sistem imunitar. Văd și eu, zi de zi, această presiune și dezamăgire: „Niciun antibiotic?”. Da, niciun antibiotic! Pentru că 80% din infecții sunt virale, iar antibioticul nu are efect. Sfatul meu e să creștem adolescenți sănătoși nu cu ajutorul antibioticelor, ci cu ajutorul noțiunilor normale de creștere și educație – vaccinare, igienă riguroasă, administrare judicioasă de antibiotice. Să înțelegem că nu fiecare febră are nevoie de tratament antibiotic, să dăm ce trebuie, cui trebuie, când trebuie.

 

    Revenind, care va fi soarta personajului meu?
    – În primul rând, nu aș putea să spun că va crește dizarmonic. Ceea ce nu va fi, din punctul meu de vedere, în regulă, este microbiota lui, profund influențată. Și faptul că, atunci când într-adevăr va avea nevoie de antibiotice, bacteriile din organismul lui vor fi cu plasmide rezistente. Practic, vorbim despre niște organisme care au existat mult înainte de a fi noi pe lume și care vor continua să existe multă vreme după ce noi nu vom mai fi. S-au adaptat perfect de fiecare dată la mediu. Și culmea este că, în următorii 25 de ani, nu vom mai avea noi antibiotice. Va trebui să ne calmăm un pic, să răsuflăm adânc și să începem să ne gândim la consecințele acțiunilor noastre. Poate că este bine să învățăm din greșelile din trecut. Am abuzat de antibiotice cu toții, dar nu din răutate sau neștiință. Am învățat. Toată viața noastră este un proces de cunoaștere și învățare, dar trebuie să acceptăm că aceste microorganisme sunt mai puternice și chiar mai deștepte decât noi. Ele au dezvoltat arme prin care se apără și își asigură supraviețuirea. Am citit, acum un an, un articol în Science, în care se spunea că, la Cernobîl, singura specie care a supraviețuit exploziei este o ciupercă, un fung. Vă dați seama ce toleranță au aceste organisme la agresiunea mediului? Ce sisteme fenomenale de supraviețuire au, spre deosebire de noi? Poate că e bine să ne gândim la asta.

 

Cercetarea merge pe profilaxie

 

    –În următorii 25 de ani nu vom avea noi antibiotice? De ce?
    – Cercetarea merge mai mult pe profilaxie și prevenție și mai puțin pe tratament. În lumea științifică, se spune că virusurile sunt principala noastră problemă la ora actuală. Cele mai celebre sunt virusul gripal și virusul respirator sincițial. Ele țin capul de afiș, urmate de rotavirus, pe perioada de iarnă, și, nu în ultimul rând, celebrul și mult discutatul HPV. Lumea civilizată vaccinează și, prin urmare, cercetarea merge mai degrabă către înțelegerea bolilor care au mare impact pe sănătatea publică – bolile cardiovasculare, cancerul, terapiile inovatoare, diabetul. Agenția europeană a medicamentului a început să ducă în sfera pediatriei unele antibiotice de la adulți. Unul este dactomicina, care acum este în studiu în ceea ce privește doza și pentru copii. Și are rezultate foarte bune.

 

    –Dacă unii părinți dau fără discernământ antibiotice copiilor lor, alții întrerup tratamentul înainte de termen pentru că se simte mai bine copilul. Ce e de făcut în cazul lor?
    – Părinților, în general, le este frică nu atât de mult de antibioticoterapie, după cum am remarcat în ultima vreme, cât mai ales de efectele secundare ale ei, care ar putea să fie de la reacții alergice până la modificarea microflorei intestinale. O discuție onestă și un răspuns onest la nedumeririle și neliniștile lor aduce după sine implicit acceptarea terapiei de către aceștia. Obișnuiesc să le spun, să-i rog pe cei mai mulți dintre ei să citească prospectul. Pentru că, trecând peste momentul de sperietură inițială, li se explică și acolo de ce este important să respecți cele șapte, douăsprezece, paisprezece zile recomandate de tratament. În plus, eu am o discuție de negociere cu părinții, când îi văd prima dată pe copii. Le spun că două-trei zile este bine să ne abținem, pentru cei mai măricei, de la antibiotice, să vedem cum le merge, admițând că trei zile corpul are voie să facă febră. Așa spun toate studiile. Și ne auzim în trei zile. Întotdeauna ne auzim. Uneori dăm antibiotic, alteori le scade febra și nu mai e nevoie de nimic. La o treime dintre ei le dăm antibiotic.

 

Constatare accidentală

 

    –Ministerul Sănătății a anunțat recent că va demara procedura de achiziție a vaccinului pneumococic. Știm tot ce ar trebui să știm despre acest vaccin?
   – Știm că, încă de când a apărut, vaccinul pneumococic și-a dovedit eficiența în reducerea ratei bolilor pneumococice. În timp, cu cât i-au crescut valențele, cu atât a devenit mai potent și mai eficient. Are un impact remarcabil pe scăderea tulpinilor bacteriilor rezistente, ceea ce este extraordinar. Și mai știm ceva, tot de la copii: acest vaccin protejează și adultul din preajma copilului vaccinat. Este un aspect constatat accidental, la cohortele vaccinate, inițial în SUA: adulții, de obicei bunicii, care stăteau să îngrijească copiii vaccinați, nu erau bolnavi. A fost o pură observație clinică. În momentul în care s-au vaccinat cohortele, s-a constatat că acest lucru se extinde. În plus, dacă îi vaccinezi și pe adulți, protecția este cu atât mai mare. În acest fel, s-a ajuns la recomandarea fermă de a se vaccina așa-numitele grupe de risc maxim – copiii și bătrânii – căci la ei vaccinul
Publicitate
are o eficiență deosebită.

 

Medicul este cel mai apt să vorbească despre vaccinare

 

    –Există însă o tendință de creștere a scepticismului față de acest vaccin și de vaccinuri în general. Cât influențează ea ideea de vaccinare?
    – Există niște studii de social media în care se spune că discuțiile și rumorile de pe forumuri sunt mai multe, de fapt, decât fapticii non-vaccinare. Te-ai aștepta că numărul celor care scriu împotriva vaccinării să fie concordant cu numărul celor care nu fac vaccin, dar se pare ca nu e așa. Vaccinarea, în primul rând, este un act de respect pe care îl faci față de copil, față de societate, dar și față de tine ca individ. Poate cele mai mari realizări ale medicinii au fost vaccinurile și apa potabilă, istoric vorbind. Haideți să ne imaginăm câți oameni au suferit din cauza poliomielitei. Câte vieți au fost pierdute din cauza faptului că nu aveau vaccin. Nu mai zic de pertussis – cum este să tușești până nu mai poți? Totul este prevenibil acum, prin vaccin. Sunt de acord, faci imunitatea și prin boală, dar este mai convenabil să tușești șase până la douăsprezece săptămâni din viața ta decât să faci un vaccin? Nu cred. Și n-o să mă convingă nimeni să nu fiu de acord cu vaccinul împotriva varicelei. Unul din cinci copii care fac varicelă are complicații, iar acestea duc la spitalizări de până la o lună. Merită? Eu zic că nu. Vedeți unde s-a ajuns cu rujeola? Este trist, pentru că nu trebuia să moară niciun copil – în secolul XXI – de complicațiile rujeolei. Știm că se moare de rujeolă în lume, dar este trist că am ajuns ca în România să avem peste 700 de cazuri de rujeolă. Asta în condițiile în care discutăm de eradicare, vaccinul este pe piață, toată lumea îl cunoaște, nu are efecte secundare. Este o adevărată dramă.

 

    –Febra este un semnal că ceva funcționează defectuos la respectivul vaccin? Sunt părinți pe care îi sperie acest lucru.
   – Apelând la istoria medicinii și la clinică, am constatat, de la copiii bolnavi de malarie, că este foarte rău să nu faci febră după un vaccin. Este bine că faci febră. Doar 2% din populația vaccinată face febră peste 38,5°C după o doză de vaccin. Și nu durează mai mult de 24 de ore. Dacă face febră, înseamnă că sintetizează anticorpi, are un răspuns bun la vaccin. Părintele care știe la ce să se aștepte nu este un părinte speriat. De aceea, este onest să-i spui: trebuie să te aștepți să facă febră, să fie mai iritabil, să nu mănânce. Primele 72 de ore, după aceea trece. Cred că este bine ca el să își asculte doctorul. Cu toate hibele pe care i le găsim, el este cel care a învățat șase ani, a dat zeci de examene, a mai făcut și între trei și cinci ani de rezidențiat. Medicul este cel mai apt să vorbească despre vaccinare. În el ar trebui să începem să ne clădim încrederea. Că este medic de familie, pediatru, oncolog, sau de altă specialitate, trebuie să reîncepem să reclădim încrederea în această profesie. Și avem mult de pus la loc.

 

Rezistență la antimicrobiene peste așteptări

 

   –Ați publicat o serie de studii, inclusiv legate de pneumococ, care au evidențiat rezistența acestuia la antibiotice. V-ați așteptați la aceste rezultate?
   – Am publicat deja mai multe studii și mai urmează și altele. Sunt studii realizate inclusiv pe pneumococ, colonizarea nazofaringiană, otitele medii cu pneumococ la copiii din Brașov. Cel mai recent, am făcut un studiu comparativ pe pneumoniile copiilor din județul Brașov. La copiii pe care i-am evaluat, rezistența la penicilină a pneumococului este foarte mare, depășește 80% pe colonizare și 70% pe otite. Avem, de asemenea, rezistență multidrog mare la trei antibiotice, rezistență mare la ceftriaxonă (18%) în otite. Este foarte mare. Nu m-am așteptat la aceste rezultate atât de îngrijorătoare, dar acestea sunt. Începerea vaccinării pneumococice ne-ar oferi tuturor un respiro poate pentru cel puțin zece ani, în care vom avea o perioadă de liniște și va mai scădea această rezistență extraordinară la antibiotice.

 

    –La ce rezultate sperați?
    – Când am pornit studiile legate de colonizare știam ce se întâmplă în străinătate. Citisem. Nu m-am gândit însă că suntem perfect superpozabili. Pe colonizarea nazofaringiană, 51% din copiii luați în studiu, din grupa de vârstă 12–36 de luni, au fost colonizați cu pneumococ în perioada de iarnă. O parte dintre aceștia fac pneumonii și otite numai cu serotipul din nasul lor, nu cu serotipul din nasul vecinului. Am constatat că, la fel ca în alte studii, grădinițele sunt medii perfecte de cultură pentru pneumococ. Într-un studiu care urmează să fie publicat, am arătat că cei care au făcut pneumonie alveolară aveau pneumococul și în nas. Lucrurile merg legate, ce e în nas va fi și în plămân. În ceea ce privește tulpinile, avem 19A, una dintre cele mai agresive tulpini, și în nas, și în otite. Că ea crește și dispare e adevărat, dar la noi este acolo pe parcursul întregii perioade de studiu. E clar că această situație a survenit din cauza presiunii extraordinare a antibioticoterapiei administrate la copiii noștri. Va fi foarte interesant să urmărim în continuare, din momentul implementării vaccinului, ce se va întâmpla. Să vedem dacă vom obține datele din literatură, adică scăderea abruptă a tuturor acestor tulpini extrem de agresive, concomitent cu scăderea rezistenței la antibiotice. Dacă se va întâmpla așa, atunci chiar va fi o mare reușită pentru noi.

 

    –În ce perioadă ați făcut studiile și câți copii ați inclus?
   – Subiecți au fost copiii care s-au prezentat la camerele de urgență și cei internați cu otite și pneumonii. Studiul de colonizare l-am făcut la grădinițe, în perioadă de iarnă. Au fost 400 de copii înrolați, în perioada 2009–2011. Din 2011, am lucrat pe partea de pneumonii, cu studiul serotipurilor din nas, acesta fiind al treilea studiu al nostru, iar dacă se începe vaccinarea, ne pregătim pentru al patrulea. Ne gândim să supraveghem ce se întâmplă în următorii ani.

 

    –Abordarea terapeutică diferă la copilul vaccinat față de cel nevaccinat?
    – Cele mai recente ghiduri ale Academiei americane de pediatrie și ghidul britanic al Societății de pneumologie pediatrică împart copiii în două categorii – vaccinați și nevaccinați. Fiecare dintre acești copii sunt tratați foarte riguros cu antibiotice, în funcție de statusul lor vaccinal. De aceea, merită să ne gândim foarte bine la cum ne construim viitorul, copiii, cum îi vaccinăm, cum vorbim cu părinții lor. În final, cred că argumentul suprem este sănătatea. Poate că discursul nostru ar trebui să înceapă prin a le spune de ce ne apără acest vaccin. Ne apără de niște boli importante, care pun probleme de tratament.

 

Infecțiile articulare, vedetele cursului ESPID

 

    –Ne aflăm foarte aproape de o nouă ediție a cursului ESPID pe care îl organizați an de an la Brașov. Ce v-ați propus pentru 2016?
    – Cursul ESPID este un program educațional. Anul acesta, ne dorim să le vorbim tinerilor nu numai despre vaccinare și impactul imunizării, ci și despre antbioticoterapie. Despre felul în care tratăm bolile în pediatrie. Despre viitoarele staruri ale bolilor infecțioase în pediatrie, cum este Clostridium difficile, de exemplu.

 

    –Va fi o temă generală în jurul căreia se vor purta discuțiile?
   – Anul acesta, tema o constituie infecțiile articulare. Saul Faust, din Marea Britanie, autorul ghidului britanic de infecții articulare, va vorbi despre acest tip de infecții. Vom vorbi și despre administrarea antibioticoterapiei la imunocompromiși.HermioneLyall, tot din Marea Britanie, va face asta. Vine și profesorul Joseph Standing, de la Great Ormond Street Hospital for Children (Marea Britanie), care va vorbi despre impactul stewardship-ului de antibioticoterapie în spitale. Profesorul Cheng Hsun Chiu, din Taiwan, va vorbi despre o patologie puțin cunoscută în România, dar care există – norovirusurile în diaree. Catedra de la Iași are un studiu legat de norovirusuri. Este unul din puținele studii care s-au publicat în Romania pe această temă. Norovirusurile, alături de rotavirusuri, dau „savoarea” perioadei de iarnă, de infecții digestive de iarnă. Sunt destul de impresionante ca evoluție – pornesc de la o deshidratare importantă, ajungând uneori cauză de infecție recurentă și intraspitalicească. E un subiect de studiu. Va veni și profesorul Theoklis Zaoutis, din SUA. El este unul dintre cei care au colaborat la realizarea ghidului „Infectious Diseases Society of America” pentru infecții osteoarticulare. Va veni la Brașov și profesorul Emmanuel Roilides (Grecia), expertul în infecțiile fungice. Și acestea sunt extrem de interesante, prin patologia deosebită pe care o creează la nivelul cateterelor venoase centrale. Profesorul Emmanouil Galanakis (Grecia) va vorbi despre infecțiile de tract urinar și recurențele lor, iar profesorul Ron Dagan (Israel) va avea o expunere despre ceea ce s-a întâmplat după intrarea pertussisului în schemele naționale de imunizare. Este extrem de interesant, pentru că Ron Dagan le privește nu numai din perspectiva istorică a unuia dintre primele vaccinuri introduse, ci și din perspectiva felului în care și-au dovedit eficiența. Profesorul David Greenberg (Israel) va vorbi despre meningococ și meningita meningococică.

 

    –De unde accentul pe infecțiile articulare?
    – Pentru că, în afară de faptul că sunt foarte incitante, deși nu sunt foarte des întâlnite, pun probleme de tratament pe termen lung și de recuperare a zonei articulare afectate. Mi s-a părut important să aducem în fața auditoriului și acest tip de patologie.

 

    –Ce participanți așteptați la acest curs?
    – Ne adresăm medicilor pediatri, medicilor de familie, celor de medicină generală, epidemiologilor, infecționiștilor, microbiologilor, studenților și rezidenților din toate specialitățile. Cred că nu există specialitate care să nu aibă de învățat din acest curs.

 

 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală