De câte ori călătorind
Cu privirea în soare
Nu am văzut
Cum florile zăpezii
Se transformă
În zborul păsării migratoare
Ce-şi spune primăvară.
Ea se aude venind
Prin cele mai frumoase
Triluri ale rusticei cantautoare.
Privighetoarea,
Miile de culori
De pe aripile ei,
Îmi dăruiesc lumina
Cerului de martie
Pe care se întorc cocorii.
Constelaţiile sale
Destramă troica iernii:
Irizările solare ale jadului,
Vrăjitorul ram
Din care se dezlipeşte
Albul de cireş adăugând
Frunzarelor noi broderii.
Aici potopul de petale şi miresme
Se transformă în muzica astrelor,
În iubirea ce rămâne în suflet
Ca focul veşnic verde
Al tinereţii din începuturi.
Vino, pasăre migratoare, vino
Să-ţi împletim cununa.