resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Lungul șir de încercări

Autor: Dr. Al. TRIFAN | 4 Martie 2016
Lungul șir de încercări
     În prima săptămână a lui august 1914, în gara unui oraș din Normandia oprește un tren de recruți parizieni a căror vedetă era Gaspard, un vânzător de melci la tarabă, pentru care Montmartre nu avea secrete. Descurcăreț, sigur de el, cu un aplomb care impunea tuturor, avea alura unui șef de gașcă de pe o stradă din periferie. Înconjurat de o suită de „vasali“, îi lua peste picior pe timizii provinciali care urcau în același tren spre front. Călătoria în vagoane de marfă, apoi marșurile forțate pe șosele înțesate de refugiați demontau treptat entuziasmul soldaților. Numai Gaspard se menținea încrezător, colporta zvonuri optimiste și se oferea să îndeplinească orice sarcină ordonată de căpitanul Puche. Acest ofițer-funcționar foarte iubit de subordonați, provenit dintr-o burghezie medie, dădea ordine cu o bonomie serioasă, având grijă în primul rând să-și protejeze subalternii și să gândească pentru ei.
     Gaspard intră în focul bătăliei după un marș chinuitor printr-o țară cu pământ răscolit de obuze, sate în flăcări, câmpuri acoperite cu cadavre și copaci retezați sau smulși din rădăcini. Moartea șuieră venind de la un dușman nevăzut, și astfel prietenul său Burrete este rănit mortal. Cărându-l în spate spre postul de prim ajutor, dă peste căpitanul Puche agonizând cu fața transformată într-o rană sângerândă. Ambii decedează până la sfârșitul bătăliei, dar Gaspard se alege doar cu o rană ușoară, care însă îi dă dreptul la o evacuare, mai întâi într-un spital de campanie amplasat într-o biserică fără acoperiș, apoi într-un spital teritorial. Aici, altă viață, în paturi cu cearșafuri albe și îngrijiri atente ale „îngerilor“ în alb. Trei surori se perindă prin saloanele de răniți și cuceresc inima lui Gaspard care le botează: Bunătatea, Farmecul și Viața. Compo
Publicitate
rtamentul și aparițiile lor sunt descrise cu atâta afecțiune, încât nu este de mirare că ultima dintre ele, domnișoara Viette, pare a fi personificarea soției romancierului.
     În spital, pe care scriitorul nu-l numește „hôpital“, ci cu un cuvânt mai vechi „hosteau“, un soldat rănit intră într-o lume nouă: nu i se mai comandă, nu i se mai poruncește, nu îi răsare moartea din toate colțurile.
     După ce s-a înzdrăvenit, Gaspard este transferat din spital într-un loc unde recuperarea medicală este urmărită de sergenți răuvoitori, într-o clădire numită „depôt“. Aici îl cunoaște pe profesorul Mousse, un om blând, modest, gânditor, burghez, contrastând cu Gaspard care era din popor, impulsiv, puțin vanitos și uneori violent. S-au atașat unul de altul din primul moment, așa încât cel dintâi, presimțind că nu va supraviețui dacă va ajunge din nou în luptă, îi încredințează celui de-al doilea o scrisoare către un confrate din Paris, prin care tranșa o chestiune literară privitoare la o ediție de Sofocle. Presimțirea lui se realizează și primește un glonț în frunte, în timp ce lui Gaspard un șrapnel îi retează piciorul. Cu toate acestea scapă cu viață, își petrece convalescența într-un castel unde domină înverzita câmpie normandă, apoi își regăsește familia și strada suburbiei sale pariziene.
     Dar mai importantă chiar decât narațiunea este descrierea marșurilor forțate și a câmpurilor de bătălie: „Gloanțe, obuze, explozii, schije. Sferturile de oră se scurgeau în clepsidra disperantă a acestei vieți noi, stupefiante, înspăimântătoare, unde oamenii cu idei vagi așteptau în ceață, în frig și în noroi ca Destinul să se arate mai clement. (…) Cu stomacul gol și buzele tremurând se primește ordinul de a se pregăti de atac și de a fixa baionetele la țeavă (…)“.
     Astfel de crâmpeie din destinele unor soldați francezi pe front formează subiectul romanului Gaspard, publicat pentru prima oară în 1915 de René Benjamin în editura Arthème Fayard, și pentru care i-a fost acordat premiul Goncourt. Culorile sumbre în care sunt descrise scenele de război se asociază cu dialoguri în dialect frust cu expresii în argou făcute aproape ininteligibile de prescurtări eliptice aleatorii. „Gaspard“ este un roman trăit pentru că autorul, René Benjamin, este rănit în luptele de la Verdun. A petrecut mai multe luni în spital, unde și-a întâlnit soția care apare în roman sub numele de domnișoara Viette. Romancierul a privit societatea franceză din primele decenii ale secolului douăzeci cu un spirit înclinat spre ironie și satiră, ceea ce l-a apropiat de tendințele critice ale unui alt scriitor, devenit prieten al său, doctorul Leon Daudet.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală