resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Cercetare la mica înțelegere (și o hârtie care nu schimbă nimic)

Autori: Alexandra NISTOROIU , Dan Dumitru MIHALACHE | 29 Ianuarie 2016
O hârtie trimisă de Ministerul Sănătății către Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București pune pe jar unele spitale mari din Capitală și duce la rapida scoatere la concurs a mai multor posturi de clinicieni cu jumătate de normă. Nu este un ordin de ministru, nici o dispoziție nouă.
Ci o banală adresă care nu face decât să amintească și Casei, și managerilor de spital câteva pasaje din diferite legi.
Însumate, pasajele respective limitează activitatea clinică a cercetătorilor științifici angajați de spitale la gărzile efectuate pe contracte separate.

 

 

 

Colajul cu pasaje legislative

 

     „Medicii care ocupă funcții de cercetare fac parte din structurile de cercetare, aceștia nu ocupă funcții de medici pe specialități în secții/compartimente cu paturi sau în cabinetele de specialitate în ambulatoriul integrat și, ca urmare, nu desfășoară activitate medicală la nivelul acestor structuri“, spune negru pe alb hârtia semnată de Doina Tănase, director la Direcția de management și structuri unități sanitare din MS.
     Documentul, transmis în noiembrie ca răspuns la o solicitare din partea CASMB, mai amintește că medicii angajați pe posturi de cercetător nu pot avea paturi pe care să interneze pacienți, nu pot contracta servicii medicale aferente asistenței medicale la paturi, nu pot elibera documente medicale pentru pacienți. Singura excepție o reprezintă gărzile, pentru care pot fi remunerați corespunzător. Până aici, deși surprinzător, documentul nu contrazice și nu amendează legile deja existente. Dimpotrivă, le reia. Contrazice doar realitatea din multe spitale, în care cercetătorii au fost ani de zile asimilați clinicienilor în ceea ce privește activitatea la patul bolnavului. Și contrazice realitatea banală care spune că nu poți face cercetare clinică fără a avea acces la pacient.
     Sunt amintite Legea sănătății 95/2006 și ordinul de ministru din 2004 privind organizarea și efectuarea gărzilor. Ministerul își încheie răspunsul către CASMB oferind și o posibilă soluție pentru impasul în care intuiește probabil că se vor afla mulți manageri de spitale. Aceștia pot, conform legii, scoate la concurs posturi cu jumătate de normă (sau chiar un sfert de normă) pe care le-ar putea, în teorie, ocupa și cercetătorii științifici deja angajați în aceste unități. Cu o singură condiție: programul de clinician să nu se suprapună peste cel de cercetător. Cercetătorii care vor să opteze pentru cumul de funcții trebuie să aștepte, însă, ca posturile vacante să nu se ocupe din prima și să candideze în a doua etapă, precizează Doina Tănase.
     Cum a ajuns această direcție din minister să întocmească un colaj din nu mai puțin de patru acte legislative? Pe de o parte, fiindcă nu există niciunul dedicat cercetării științifice din spitale. Pe de alta, fiindcă au fost rugați de CASMB să clarifice o ambiguitate practică legată de decontarea serviciilor medicale. Prin urmare, cercetătorii științifici nu prestează servicii contractabile în relația cu Casa. Pentru salariile lor există o filă specială în bugetul de stat, banii vin de la Ministerul Sănătății, prin direcția de sănătate publică.

 

Teama de controale

 

     La 2 octombrie, dr. Lucian Bara devenea noul director al CASMB. Prelua, printre altele, de la predecesorii săi și sarcina soluționării unei ecuații birocratice care, de mulți ani, se rezolva, în practică, după chipul și creativitatea fiecărui manager de spital. Într-o perioadă de intensă activitate din partea Parchetului și a Curții de Conturi, a fost firesc ca responsabilii de la CASMB să se asigure că nu decontează servicii pe care nu ar trebui să le deconteze. Și, ca să verifice, au întrebat ministerul ce au de făcut atunci când raportările poartă parafa unui medic care lucrează pe post de cercetător științific. „Am întrebat ca să nu ajungem la situații de invalidări. Dar regulile erau și înainte să facem noi adresa. Nu s-a schimbat nimic peste noapte“, arată Lucian Bara, care spune că managerii de spital „trebuie să facă exact ce trebuiau să facă și până acum“. Dintre ei însă, unii s-au arătat complet bulversați de informarea primită, alții se pregăteau din timp de o astfel de „măsură“ și unii sunt chiar mai optimiști și văd în circulara de la minister oferirea unei soluții. Toți caută însă să se conformeze.
     Spitalul Universitar de Urgență București are unul dintre cele mai mari colective de cercetare din țară: 59 de cercetători. Managerul Cătălin Cârstoiu a început deja să scoată la concurs posturi cu jumătate de normă, ca să le poată da dreptul de a parafa documente medicale cercetătorilor care au dorit asta (cea mai mare parte din cei 59). Au fost publicate anunțurile pentru cinci jumătăți de posturi de cardiolog și două jumătăți în secția de neurologie. „Se vor înscrie sigur, că în felul acesta vor avea dreptul de a vedea pacienți. În spital, lucrurile s-au așezat în felul următor: unii vor să rămână pe cercetare și vor da concurs pe un astfel de post cu jumătate de normă, alții vor pleca de tot de pe cercetare și rămân pe clinică“.

 

Cercetarea va deveni neatractivă

 

     Fără doar și poate, la aceste concursuri se poate înscrie oricine, deci și candidați din afara spitalului, dar puțini vor fi motivați să o facă, fiind vorba de posturi cu doar jumătate de normă, crede prof. dr. Dragoș Vinereanu, cel care a pus bazele colectivului de cercetare în cardiologie din Municipal. E revoltat de clarificările aduse de minister. „Măsura asta nu rezolvă nimic, decât scoate cercetătorii oarecum în afara legii în spitale. Pentru că ei în continuare vor desfășura activitate clinică, eu nu văd vreun spital care să le interzică complet să pună mâna pe pacienți. Dar o vor face sub parafa șefului de secție.“ Spune că, până acum, Casa de asigurări a decontat de fiecare dată serviciile prestate de acești medici fără să țină cont de faptul că erau angajați în funcții de cercetători științifici. În cele din urmă, această mutare a ministerului va duce la „desființarea completă a acestui sistem de cercetare din spitale“, crede profesorul Vinereanu. „Niciun medic nu va veni pe un post de cercetare în spital, în condițiile în care știe că după cinci ani își pierde dreptul de liberă practică, pentru că nu mai are voie să vadă pacienți“. Așa s-ar putea dizolva, nediscriminatoriu, unități de cercetare din diferite spitale universitare, indiferent cât de performante sunt, spune viitorul președinte al Societății Române de Cardiologie.

 

Lucrau ca medici, fără a fi plătiți

 

     „Este o soluție pe care noi o așteptam de mult“, afirmă cu optimism prof. dr. Doina Dimulescu, managerul Spitalului Universitar de Urgență Elias. „Casa ne spunea de multă vreme că nu dorește să îi plătească pentru că ei sunt finanțați deja de la o altă sursă, ministerul spune același lucru de ani de zile.“ Are 18 medici angajați pe posturi de cercetător științific și, ca ei să poată parafa acte medicale pentru servicii decontabile, vrea să scoată la concurs posturi „măcar cu un sfert de normă“. Până acum, la Elias, pentru documentele medicale elaborate de ei trebuia să contrasemneze de fiecare dată șeful de secție. În rest, aveau – ca orice cercetător clinic – și activitate la patul bolnavului. „De fapt, ei lucrează ca medici peste tot, în toate spitalele. Dar pentru munca de medic, deși îngrijesc pacienții, nu erau plătiți.“
     „Cei care au dat directiva asta nu reușesc să facă o distincție între cercetătorii din agricultură, care sunt ingineri, și cei care sunt medici. Nu poți să separi activitatea de cercetare a medicului de medicină“, crede dr. Bogdan Popa, fost director de cercetare la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca în perioada 2007–2010: „Dacă face gărzi și internează pacienți, trebuie să aibă posibilitatea de a urmări pacienții, să vadă dacă sunt bine tratați, cum răspund la tratament“. Dă exemplul chirurgilor-cercetători, care operează în timpul gărzii, dacă e cazul, și apoi trebuie să își monitorizeze pacienții. E responsabilitatea lor. La Floreasca, înainte de adresa primită de la minister, cercetătorii aveau, la fel ca omologii de la Municipal, responsabilitatea totală pentru pacienții lor. „De obicei însă, în afara gărzilor, parafează și șefii de secție.“ Potrivit lui Popa, dacă vor primi aprobarea direcției sanitare și a ministerului, vor scoate și ei la concurs jumătăți de post.
     La Institutul Clinic Fundeni, artificiul a fost aplicat deja pentru 19 cercetători, după cum ne-a explicat managerul, conf. dr. Carmen Orban. Au fost scoase la concurs 19 fracțiuni de post cu jumătate de normă de medic în secțiile cu paturi, în urma cărora cercetătorii au fost încadrați pe secții, păstrându-și și norma întreagă pe structurile de cercetare. În afară de ei, la Fundeni mai lucrează alți șapte cercetători: cinci în laborator și doi pe secția de medicină internă, fără a interna bolnavi. „Dacă vor fi solicitări pentru integrare în secții pentru cei șapte cercetători, cu siguranță vom găsi o soluție“, precizează Carmen Orban.

 

Se căutau portițe

 

     Rapid pare să se fi tranșat situația și la Institutul Național de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“. Până acum o lună, cele patru doctorițe încadrate pe posturi de cercetător își desfășurau activitatea în ambulatoriu, în dispensarele TB. Acum au trecut pe proiectele de cercetare operațională derulate de Institut. Înainte vedeau pacienți, dar pe documentele medicale trebuia să contrasemneze un clinician, ca să poată fi decontate serviciile. Dr. Gilda Popescu, manager interimar, spune că, de mai mult de un an, Casa de asigurări dă semnale conform cărora pune sub semnul întrebării legalitatea decontării serviciilor clinice prestate de cercetători. „Se căutau tot felul de portițe ca oamenii să își poată desfășura activitatea. Acum a venit această hârtie care a întărit încă o dată ceea ce ne tot anunțaseră și aceasta e formula pe care o agreăm: ca oamenii să își poată desfășura activitatea în cadrul acestor proiecte de cercetare.“
     Dr. Adina Ghemigian, manager interimar la Institutul Național de Endocrinologie „C. I. Parhon“, e fericită că n-a primit moștenire de la managementul anterior și cercetători folosiți drept clinicieni: „Sunt spitale în care unii au intrat pe poarta din dos, drept cercetători și lucrează în clinică. Noi nu avem așa ceva. Acolo unde se întâmplă, dacă lucrează, lucrează pe parafa altora“. La Parhon sunt trei medici cercetători, dar muncesc strict în laboratoarele de cercetare, respectiv biochimie, insistă managerul. „Vrem să îi folosim acum și pe studiile clinice, care vor fi coordonate de medici din secțiile clinice, cu expertiză în
Publicitate
secție, dar ne pot ajuta și medicii din cercetare, nicidecum să facă externările și consultațiile.“
     În provincie n-a ajuns circulara ministerului, deși normele la care trimite hârtia sunt aceleași pentru toți cercetătorii, indiferent pentru ce spital lucrează. Organigrama Spitalului Clinic Județean din Timișoara cuprinde cinci nuclee de cercetare. Dar au fost angajați cercetători doar pentru două: ortopedie și chirurgie plastică. Între timp, nucleul de cercetare s-a desființat când medicul cercetător a trecut pe clinică, cercetătoarea de la chirurgie plastică e în concediu de îngrijire a copilului, iar postul de director de cercetare-dezvoltare a fost desființat, pentru că nu își mai avea rostul, ne-a explicat Mihaela Bulica, șefa serviciului de resurse umane. Atât ea, cât și conf. dr. Marius Craina, managerul spitalului, spun că atâta vreme cât au avut activitate de cercetare, cercetătorii pe care i-au avut angajați în nuclee nu au avut altă activitate medicală decât cea din gărzi: „N-au avut acces la pacienți, pe raportări la Casă. S-a vorbit la minister și știu că nu a fost voie“, au precizat reprezentanții spitalului.

 

Burduful de înlocuit

 

     Peste șapte sute de posturi de cercetător științific au fost create în spitalele universitare din marile orașe. Tradițional, ele au constituit (pe lângă ceea ce le spune numele că ar fi) și un colac de salvare pentru medicii care nu prindeau posturi pe traseul clasic de clinician în aceste instituții. Odată ajunși aici însă, mulți se ocupau mai degrabă de activitatea clinică și mai puțin spre deloc de cercetare. O recunoaște aproape toată lumea: membri AȘM, profesori, manageri de spitale, șefii unora dintre nucleele de cercetare. Unii oficial, alții dorind să rămână anonimi, deși spun ceea ce pare să știe toată lumea. Din prima categorie face parte și prof. dr. Mircea Beuran, care tranșează astfel situația: „Problema nucleelor e nerezolvată de când s-au înființat. Nici nu poți să pui în toate spitalele și un nucleu de cercetare. Ar trebui să ai mai întâi o bază materială, un concept, să ții cont de profilul spitalului și de zona în care are potențial de cercetare. Neavând o legislație și un statut clar, oamenii au devenit medici cum e medicul de pe sfat. Fac gărzi, îngrijesc bolnavi, dar de cercetat ioc“. Pentru manageri, prezența lor în spitale s-a dovedit, în mod pragmatic, utilă. Plătiți din bani care veneau de la minister, indiferent de rezultatele cercetării prestate, „au fost burduful de înlocuit“, când trebuiau completate gărzi sau erau specialități mai slab acoperite.
     Atât plata pe care o primeau, cât și decontarea serviciilor medicale pe care le prestau intrau sub incidența „micii înțelegeri“, explică profesorul Gheorghe Iana, fost director CASMB și fost manager la SUUB. Ce însemna această „mică înțelegere“ ne spune tot el: „Se înțelegeau la nivelul spitalului: făcea cel de pe cercetare și raporta cel de pe sfat“, șeful de secție sau medicul primar coordonator. Sau se raportau serviciile parafate chiar de cercetător, dar „managerii de spital și-i declarau ca personal în contract cu Casa pe toți, noi nu puteam verifica fiecare cod de parafă. La mii de medici în București, cine stătea să îi ia pe fiecare în parte să vadă ce contract are?“.

 

Legi care se bat cap în cap

 

     Cel puțin la nivelul Bucureștiului, „mica înțelegere“ de care vorbește Iana nu mai pare să funcționeze. Pe fondul întețirii controalelor privind modul în care sunt cheltuiți banii publici, oamenii de la ambele capete ale decontului au început să se teamă ca nu cumva să comită (sau să fie prinși cu) nereguli. „Toți colegii îi înțelegeau și pe ei, se ajutau, era o atmosferă mai calmă. Dar în ultimul an și jumătate, având atâtea probleme cu Parchetul, cu scandaluri din orice, oamenii s-au cam speriat. Au constat că, dacă Parchetul cere fișa postului unui cercetător, nu scrie nicăieri că el are voie să desfășoare activitate la patul bolnavului“, spune profesorul Iana. În același timp, i se pare imorală această îngrădire a dreptului la liberă practică al medicilor. Crede că de vină pentru situația iscată este în primul rând absența unui cadru legislativ coerent.
     „Sunt niște legi ale cercetării care un picuț se bat cap în cap cu alte legi, sigur că va trebui făcut un statut al cercetării clinice“, este de acord conf. dr. Victor Strâmbu, proaspăt numit secretar de stat în Ministerul Sănătății.

 

Pe modelul UMF-iștilor

 

     În afară de varianta cumulului de funcții și prelungirea programului cu jumătate (sau un sfert) de normă, cei interesați au început să discute alternativa integrării clinice a cercetătorilor științifici pe modelul cadrelor didactice angajate ale universităților de medicină și farmacie. „Este varianta cea mai elegantă, care nu distruge cercetarea din spitale și care nu influențează în niciun fel activitatea clinică a acestor oameni“, crede profesorul Dragoș Vinereanu. E o opțiune cu câteva avantaje administrative față de varianta concursurilor pe post, la care se pot înscrie alți medici specialiști sau primari și care ar duce fie la programe de lucru de zece ore și jumătate, fie la reducerea cu jumătate a normelor de cercetători.
     Conducerea Academiei de Științe Medicale lucrează la un proiect de lege prin care să fie redefinite statutul instituției și al cercetătorului științific. „Încercăm să creăm cadrul legislativ, să li se permită o integrare clinică, conform calificării și, sigur, în cazul în care spitalul are această jumătate de normă. Modelul cel mai bun este al UMF-ului“, spune prof. dr. Irinel Popescu, președintele AȘM. „Din moment ce oamenii sunt deja în spital și au niște ani de activitate în spate, ideea e să îi ajutăm, să îi protejăm și să profităm de prezența lor.“
     Cu acest prilej, AȘM încearcă să propulseze și o idee mai veche a aceleiași conduceri: să fie cei care gestionează fondurile alocate cercetării de minister. Astfel, după cum ne-a explicat prof. dr. Mircea Ifrim, cercetătorii ar urma să devină angajații cu normă întreagă ai AȘM, care le-ar plăti salariile din banii virați lor de minister (în locul direcțiilor de sănătate publică). În plus, ar avea, precum cadrele didactice, jumătate de normă de medic în spital, deci implicit drept de parafă. „Am și mări salariile, am și reglementa legal această problemă. În două-trei luni vom merge în Parlament. Vrem să facem din Academie ceea ce trebuie să fie“, spune secretarul general AȘM, care ne asigură că are deja susținerea mai multor parlamentari și e aproape sigur că va obține și avizul favorabil al ministerului de resort.

 

Salariul, ca plată compensatorie

 

     În absența unei reglementări consistente cu specificul activității de cercetare medicală, arbitrarul devine uneori lege. Și nu-s puține cazurile în care medicii angajați să cerceteze ajung să trateze, nefiind plătiți pentru ceea ce fac, ci tocmai pentru ceea ce nu fac. „La ei, salariul e ca o plată compensatorie. Adică n-ai făcut cercetare, dar pentru că ești prin spital și faci și tu activitate, îți dăm salariul acesta fix“, rostește un diagnostic tranșant profesorul Mircea Beuran. Salariile vin de la minister indiferent de performanța activității de cercetare. Dacă reușesc să atragă granturi de cercetare, medicii-cercetători și le pot spori pe perioada derulării proiectului. Dacă nu, oricum nu pierd nimic. Ministerul finanțează nucleele de cercetare doar la capitolul resurse umane. În rest, cercetătorii sunt lăsați să se descurce. De altfel, atunci când decid să creeze un nucleu de cercetare, în majoritatea cazurilor, unitățile spitalicești nu fac decât să adauge câteva posturi în organigramă. Așa se face că putem găsi cu ușurință cercetători fără cercetare în spitalele românești.
     Până în 2010, activitatea de cercetare din spitale a fost coordonată de directori de cercetare, care făceau parte din consiliile de administrație ale spitalelor. Apoi, ministerul a decis să facă economii și a desființat aceste posturi. Prin urmare, coordonarea nucleelor de cercetare le revine, de obicei, șefilor de secție sau de disciplină cărora le sunt asociate nucleele și a devenit o activitate voluntară. Pe de altă parte, în urmă cu patru ani, Academia de Științe Medicale, forul metodologic care avizează crearea posturilor de cercetător științific și a unităților de cercetare, a constituit, pe hârtie, platforma de cercetare proprie, numind responsabili din partea AȘM pentru fiecare centru. Aceștia supervizează, în teorie, activitatea de cercetare din spitale și pregătesc rapoarte de evaluare. Nicăieri în lege nu sunt precizate însă criterii specifice de evaluare a performanței pentru cercetătorii științifici din spitale, iar evaluările, pregătite de directori, șefi de secție, manageri, respectiv responsabili AȘM nu au consecințe practice: dacă de primele se ține cont doar când cercetătorul încearcă să avanseze în grad, celelalte ajung la AȘM și rămân acolo, după cum ne explică secretarul general, profesorul Mircea Ifrim. L-am rugat să ne furnizeze centralizarea acestor evaluări, dar răspunsul a fost: „Documentele nu se pun la dispoziție. Nu trebuie să le public. Uitați-vă la alte Academii. Academia de Științe Agricole nu publică rezultatele cercetării. Se pun în practică și se văd“.
     Tot în urmă cu patru ani, când a grupat cercetătorii din spitale în nuclee, compartimente și departamente de cercetare, AȘM a făcut primul și ultimul recensământ al posturilor de cercetător clinic. Astăzi, deși instituția pretinde că veghează la buna derulare a cercetării medicale la nivel național, reprezentanții AȘM nu au o situație la zi cu numărul de medici din fiecare unitate de cercetare din țară.

 

Performante... în felul lor

 

     Altfel, profesorul Ifrim ne asigură că, de când sunt supervizate de responsabilii AȘM, toate unitățile de cercetare sunt performante în felul lor. Evaluările sunt personalizate, fiecare membru AȘM lucrează cu propriile criterii, „concepția mea este că, dacă am ajuns academicieni, suntem egali“, dar în centru toți ar plasa aplicabilitatea practică a cercetărilor. Îi amintim că peste tot în lume cel mai bun și folosit criteriu unitar de evaluare a performanței în cercetare este numărul de publicații al fiecărui cercetător – alături de numărul de citări ale acestor articole. „Folosim și noi aceste criterii, dar nu trebuie să le fetișizăm. Prea se absolutizează la ora actuală articolele ISI, indicele Hirsch“, crede Mircea Ifrim.
     Gheorghe Iana spune că o reglementare a statutului cercetătorului științific din domeniul medical ar trebui să cuprindă și criterii de evaluare, dar în același timp să definească și sursele de finanțare ale activității de cercetare: „nu poți să ceri performanță fără să finanțezi“.
     La fel de adevărat este însă că, odată ce finanțezi, ar trebui să poți cere performanță. Ministerul Sănătății plătește peste șapte sute de salarii fără a condiționa plata acestora de rezultatele palpabile obținute de cei angajați și colectivele din care fac parte.

 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală