resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Medicina și homosexualitatea

Autor: Dr. Alexandru CUPACIU | 1 Ianuarie 2016
     În anul 2010, un grup de medici germani propunea un tratament ho­meo­patic constituit din granule ce conțin microcantități de platină și mult zahăr pentru vindecarea homosexualității. Ostili­tatea împotriva homosexualității începea să prindă rădăcini în secolele 17–18, în timp ce în Antichitate aceasta pare să fi fost tolerată sau mai degrabă ignorată. Condamnarea practicilor gay ca păcat mortal comis împotriva naturii și deci a lui Dumnezeu și-a găsit temeiul filozofic în scrierile sfântului Toma d’Aquino și au devenit reguli de conduită morală.
     Normele religioase au fost mai apoi încorporate în sancțiuni legale. De exemplu, multe din primele colonii americane practicau pedepse severe, uneori până la execuție, pentru sodomie, un termen generic care îngloba relațiile sexuale non-procreative, în afara căsătoriei sau care violau tradițiile.
     Spre sfârșitul secolului 19, medicina și psihiatria disputau jurisdicția sexualității cu autoritățile religioase și cele politice, așa că discursul asupra homosexualității a evoluat dinspre viciu și crimă înspre cel de patologie. Acest demers este considerat progresist în măsura în care un bolnav e mai puțin culpabil decât un păcătos sau un criminal.
     Medicul Richard von Krafft-Ebing, în 1886, în al său bestseller „Psychopathia sexualis“, popularizează teoria degenerescenței în care bolile mintale se transmit ereditar: dacă mama este alcoolică și tatăl monomaniac, fiul are mari șanse să ajungă homosexual, criminal sau onanist.
     Devenind o boală, tratamentele propuse s-au radicalizat rapid: castrare chimică sau chirurgicală, electroșocuri sau lobotomie frontală – deja folosită pe scară largă pentru tratarea femeilor isterice.
     În anii ʼ20, cercetătorii germani implantau testicule prelevate de la cadavre bărbaților homosexuali pentru a le ridica ni
Publicitate
velul de testosteron. Experimentele erau publicate în reviste medicale naționale.
     Terapia prin aversiune a fost practicată până în anii ʼ70 în SUA. Pacienții urmăreau filme porno gay și dacă prezentau urme de satisfacție erau tratați cu electroșocuri ce urmăreau suprimarea plăcerii printr-un reflex pavlovian și conversia homosexualului în heterosexual. Apărătorii tratamentului susțineau o rată de succes de 70%.
     La începutul secolului 20, subiectul începe să fie abordat de psihanaliști. Mai multe teorii freudiene explică achiziționarea homosexualității ca urmare a persistenței complexului lui Oedip sau fixarea în stadii premature de dezvoltare, încercând astfel să înlăture eticheta de boală mentală. Este cunoscută în acest sens scrisoarea pe care Freud a adresat-o în 1935 unei mame din SUA: „Homosexualitatea nu prezintă niciun avantaj, dar nu este nimic de care să îți fie rușine, degradant sau patologic; o considerăm ca pe o variațiune de comportament sexual rezultată în urma unei stopări în dezvoltarea sexuală. Mulți oameni dintre cei mai de seamă ai trecutului au fost homosexuali (Platon, Da Vinci, Michelangelo…). E o mare injustiție să persecuți homosexualitatea ca pe o crimă. Dacă însă fiul dumneavoastră este nefericit sau răscolit de conflicte lăuntrice, psihanaliza ar putea să îi aducă alinare fie că rămâne homosexual, fie că se schimbă.“
     Teoriile lui Freud nu au fost urmate și de alți psihanaliști și eticheta de boală a reapărut. În anii ’60–ʼ70, psihiatria este ținta a numeroase atacuri. Inspirându‑se din ideile lui Foucault, antipsihiatria susținea că boala mentală este un mit și că psihiatria este un auxiliar al statului care ajută la controlul indivizilor nonconformiști. În acest context social apare romanul lui Ken Kesey „Zbor deasupra unui cuib de cuci“, adaptat mai apoi pentru cinema de Milos Forman.
     Punerea în chestiune a psihiatriei ca știință îi împinge pe medicii americani să redefinească în mod riguros diagnosticele de maladii mentale. Studiile lui Alfred Kinsley și Evelyn Hooker, din anii ’50, au modificat percepția asupra homosexualității văzută ca boală. În urma unei dezbateri animate și intens mediatizate, termenul „homosexualitate“ este retras din dic­ționarul bolilor mentale, în 1973, după un vot care a reunit 10.000 de medici specialiști și care a fost tranșat cu 58% contra 37%.
     Începând cu anii ’60, numeroase studii științifice neagă orice legătură între homo­sexualitate și patologia mentală. Franța a depenalizat homosexualitatea în 1982 și a retras-o din clasificările psihiatrice în 1992.
 
Nota de subsol
Referințe:
1. Richard C. Friedman, and Jennifer I. Downey. Homosexuality. N Engl J Med 6 Octombrie 1994
2. Malick Briki. Psychiatrie et homosexualité. Press Univ. de Franche-Comté
3. Brian Wheeler. When gays were ‚cured’. BBC News Online Magazine. 11 Noiembrie 2003
4. Catholic Medical Association. Homosexuality and Hope
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală