resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Salvatorii – filmul intervenției medicale în cazul Colectiv

Autor: Alexandra NISTOROIU | 6 Noiembrie 2015
Salvatorii – filmul intervenției medicale în cazul Colectiv

     Când artificiile au aprins tavanul clubului Colectiv, a început groaza, haosul, dar și cea mai mare probă pe care trebuie să o treacă sistemul românesc de sănătate, sistemul de intervenții în situații de urgență și spitalele din Capitală. 137 de pacienți cu arsuri sunt internați în prezent în 12 unități medicale din București. Aproape 2.000 de medici și asistenți i-au îngrijit. Pentru supraviețuirea lor nu este suficientă dăruirea medicilor, a asistenților, a paramedicilor, a infirmierilor, a studenților la medicină și a oamenilor generoși care au donat sânge, apă, alimente, pansamente. Pentru supraviețuirea lor e necesar un sistem funcțional.

 

Cea mai grea misiune

 

     Primul din cele 72 de apeluri la 112 este înregistrat la 22,32. Din dispecerat sunt trimiși pompieri, polițiști, ambulanțe. Unsprezece minute mai târziu ajunge primul echipaj cu medic la fața locului, o ambulanță SABIF. Alte patru ambulanțe ajung în următorul minut. Unii martori acuză însă că ambulanțele au întârziat mai mult. Oficial, la 22,43 începe triajul. Triaj care e coordonat mai întâi de primul medic ajuns la locul incendiului, dr. Radu Cotloș (SABIF). Coordonarea întregii misiuni de salvare o preia apoi, conform protocolului pentru accidente cu victime multiple, dr. Rodica Ciolacu (UPU-Floreasca), directorul operațiunilor de salvare din partea SMURD. Dată fiind dimensiunea misiunii însă, Radu Cotloș îi devine adjunct în coordonarea activității colegilor de pe ambulanțe și a triajului. Pe baza informațiilor primite de la dispeceratul 112, cei doi decid, în miezul haosului, în ce ordine pleacă răniții și spre ce spital.
     Sunt minute de infern: cadavre aliniate pe asfalt, salvatori încercând să îi resusciteze pe cei intrați în stop cardiorespirator, oameni încă blocați încercând să iasă din clubul-capcană, intoxicați cu fum otrăvit.
     Printre primii care intervin în eforturile de salvare sunt medicii de gardă și asistentele medicale de la maternitatea Bucur, aflată foarte aproape de clubul Colectiv. Imediat ce aud ambulanțele, coboară cu materiale sanitare, cu soluții perfuzabile, cu feșe, cu tot ce aveau. Fac manevrele de reanimare pe care le-ar aplica în mod normal bebelușilor. Se intubează pe asfalt, în stradă, povestește o doctoriță de la maternitate. E greu și din cauza întunericului. Operatorii televiziunilor se opresc din filmat și țin luminile camerelor pentru ca salvatorii să vadă ce fac.
 
     Când echipajul în care se află urgentistul Ovidiu Cismaru ajunge la intervenție, găsește șase persoane în stop cardiorespirator și preia unul dintre cazuri. Face manevrele de resuscitare timp de patruzeci de minute, sub ochii rugători ai părinților victimei. Dar pentru copilul de 15 ani nu se mai poate face nimic. Nu ar ști să îmi spună cine a coordonat intervenția sau dacă a coordonat-o cineva. Pe moment, fiecare a făcut tot ce a putut.
     Pe stațiile ambulanțelor se vorbește inițial de peste trei sute de victime. Primii pacienți ajung, potrivit relatării în timp real realizate de Digi24, la Spitalul Universitar de Urgență București: 15 răniți, mulți cu arsuri de până la 70% din suprafața corpului. Sunt repartizați pe rând și la celelalte spitale de urgență din București, dar și către spitale clinice precum Colțea. Ambulanțele lasă răniții la spital și se întorc din nou la Colectiv, pentru ceilalți. În astfel de situații se aplică doar două criterii: răniții trebuie să ajungă la un spital de urgență sau un compartiment de primiri urgențe, aflate la cea mai mică distanță. Când se umplu spitalele cele mai apropiate, pacienții sunt trimiși la următoarele. Nu contează pe moment dacă unitățile au secții de arși sau de chirurgie plastică. „În clipa aia contează să fie spital de urgență, să fie stabilizat, după care sunt transportați cu mașini de tip C către spitalele unde pot primi îngrijiri definitive. În primul moment salvezi viața, apoi acorzi îngrijiri definitive“, explică dr. Alis Grasu, managerul SABIF.
     Potrivit datelor ISU, până la 23,00 intervin, din partea SMURD, patru ambulanțe de prim ajutor tip B1, o unitate de terapie intensivă mobilă, o autospecială de transport victime multiple, mașina medicului de urgență și 16 echipaje ale serviciului de ambulanță. În următoarea oră mai intervin alte 23 de ambulanțe SMURD și 13 ale SABIF. În paralel cu medicii, paramedicii și asistenții intervin, desigur, pompierii, voluntari chemați prin aplicațiile ambulanțelor, dar și oameni care au reușit să iasă din club, pentru a îi scoate pe ceilalți răniți din clubul-capcană. Intervenția salvatorilor e îngreunată de faptul că există o singură intrare în club, dar și că accesul către clădirea clubului este un gang îngust. Ambulanțele se înghesuie în zonă într-un fel de sens giratoriu.
     Încă de la primul apel la 112, pe lângă forțele de intervenție mobilizate, sunt chemați la apel și voluntarii din programul „Există un erou“. De la 22,36, prin sms-uri și prin intermediul aplicației mobile, se transmit 162 de alerte voluntarilor SABIF aflați în zonă. Alți zece voluntari participă la misiune ca membri ai echipajelor de ambulanță solicitate la locul incendiului.

 

Noaptea în care toți medicii lucrează

 

     Oficialitățile încep turul spitalelor. Rând pe rând, șefii SMURD, MAI și MS fac declarații din fața unuia dintre spitalele de urgență. Se grăbesc să anunțe timpul scurs de la primul apel până la venirea primei ambulanțe: 11 minute. Tot auzim durata asta în zilele care urmează.
     O parte din cei cu răni minore merg la spital în taxiuri, mașini personale, chiar în mașina de patrulă a poliției. Unii sunt în stare de șoc, nu mai așteaptă ambulanțele. Doar 88 din cei 155 care umplu spitalele ajung acolo cu ambulanțele, ne spune, câteva zile mai târziu, dr. Raed Arafat.
     Este cod roșu de urgență. Asta înseamnă că pot fi apelate toate structurile de salvare din țară. Dar e și primul semn că a fost depășită capacitatea de primă intervenție. Nicolae Bănicioiu, ministrul sănătății, anunță la televizor suplimentarea gărzilor în toate spitalele din București.
 
     Medici și asistenți medicali vin ca voluntari la spitalele de urgență, să-și ajute colegii să facă față situației de criză. Dată fiind gravitatea situației, protocolul cere să fie chemați să completeze echipele de gardă. Dar nu e necesar, cei mai mulți se mobilizează singuri. La Spitalul de arși, „nu am apucat să dăm decât două-trei telefoane, nu a mai fost nevoie. Cei mai mulți au aflat altfel și au venit singuri, fără să îi cheme nimeni. La un moment dat eram aproape douăzeci de medici. Au mai sunat alții să se ofere și le-am spus că nu are rost. Deja eram prea mulți pentru noaptea respectivă. Le-am zis să își păstreze forțele pentru zilele următoare“, povestește dr. Cristian Nițescu, directorul medical. La fel se întâmplă la Floreasca, Municipal, dar și în celelalte spitale care primesc victime ale incendiului.
     E puțin trecut de miezul nopții. Informațiile oficiale, furnizate de secretarul de stat Raed Arafat, de la dreapta ministrului Gabriel Oprea, numără sec diferitele tipuri de autospeciale care au intervenit. Bilanțul victimelor vorbește de 25 de morți și 88 de persoane rănite. Un sfert de oră mai târziu nu mai e loc în niciun spital de urgență din Capitală. La Floreasca, până și holurile sunt pline de tărgi. Se lansează și ipoteza organizării unui centru de primire a urgențelor în sediul unei bănci din apropiere, dar logistic e imposibil. Până la urmă, după triaj, răniții mai puțin sever afectați încep să fie transferați la alte unități medicale.
     Cu puțin înainte de ora 1, dr. Raed Arafat recită în fața microfoanelor TV numele spitalelor în care sunt internați răniții: 50 la Floreasca, 27 la Spitalul de Arși, patru la Elias, patru la Militar, trei la Pantelimon, unul la Spitalul Județean Ilfov, nouă la „Sfântul Ioan“, 24 la Bagdasar, 16 la Municipal, șapte la Colțea. Și mai explică apoi că a fost nevoie de relocarea ventilatoarelor din anumite spitale pentru a-i putea intuba pe cei în stare gravă.
     Apelul Ministerului Sănătății la donare de sânge e preluat imediat de toate televiziunile, site-urile de știri și rețelele de socializare. Lumea se mobilizează pe loc, dar în nicio oră spitalele încep să îi trimită pe potențialii donatori acasă. Rezerva de sânge e pe moment suficientă, iar prezența lor în unitățile medicale n-ar face decât să încurce. Sunt rugați să revină începând cu a doua zi, la Centrul de Transfuzii și la Municipal.
     Numerele de urgență la care familiile și prietenii pot afla informații despre ai lor sunt înroșite. Sunt zece numere anunțate de ISU, dar cererii de informații nu i se face față. Arafat îndeamnă la răbdare. În spitale sunt completate cu pixul pe hârtie listele cu numele pacienților internați, pe măsură ce se izbutește identificarea lor. Aparținătorii fotografiază listele și le postează pe rețelele sociale, unde sunt distribuite la nesfârșit, pentru ca tot mai mulți să afle așa unde le sunt cei dragi. Câte unui număr cu „nec“ (de la necunoscut) i se adaugă numele celui cu greu identificat.
     După ora două, începe transferul pacienților din spitalele prea aglomerate către cele care mai au încă loc. De la Floreasca pleacă în cele din urmă mai mult de jumătate din cei aduși inițial aici: o parte sunt trimiși acasă, alții la clinicile mai puțin înghesuite.
     Își oferă ajutorul Spitalul Militar și, în mod excepțional, Spitalul SRI, altfel mai greu accesibil populației generale. Rămâne la latitudinea fiecărei unități de urgență ce pacienți decid să transfere către cele două spitale. Unitatea de primire urgențe a Spitalului Clinic de Urgență „Agrippa Ionescu“ primește șapte răniți, dintre care patru în stare foarte gravă și trei intoxicați cu fum. Spitalul administrat de SRI preia, astfel, trei dintre cei patru străini răniți în tragedia de la Colectiv, o italiancă și doi spanioli. Medicii sunt rezervați în legătură cu prognosticul pacientei italience în vârstă de 20 de ani. Spitalul rămâne în strâns contact cu ambasadele, consulatele, MAI și MS.

 

Unitatea de elită pentru arși rămâne nefolosită

 

     În 13 spitale ajung cei 137 de pacienți cu arsuri care trebuie internați în urma incendiului din clubul Colectiv. Unele nu sunt spitale de urgență, altele nu au secții de chirurgie plastică și reconstructivă, doar generală. La Spitalul „Prof. dr. Dimitrie Gerota“ sunt internați trei pacienți, stabilizați pe ATI, apoi mutați la chirurgie. Au arsuri pe o suprafață mică a corpului. Sunt dintre cei norocoși, se refac. Personalul spitalului nu întâmpină probleme în îngrijirea lor, așa că o parte din asistentele medicale de pe secția de ATI sunt trimise să ajute la Spitalul de arși, câtă vreme locul lor e luat de studenți.
     „Colțea“ e spital clinic și nu are secție de chirurgie plastică reconstructivă, dar șapte din primele victime salvate de la Colectiv ajung aici, încă din prima oră de după izbucnirea incendiului. Potrivit lui Raed Arafat, sunt transportați aici inițial pentru stabilizare, după care transferați la spitale în care li se pot acorda îngrijirile necesare pacienților cu arsuri grave.
     La Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila“ din București sunt internate douăsprezece din victimele incendiului. Una este intubată, șapte sunt încă în terapie intensivă. Pentru celelalte patru, starea de sănătate s-a îmbunătățit la începutul săptămânii, când se discuta chiar varianta mutării lor pe secții. Col. dr. Bogdan Marinescu, șeful secției de chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă de la Militar, spune că a fost cea mai mare operațiune de salvare din cariera lui și e impresionat de spiritul de solidaritate manifestat de colegii lui. „Au venit din proprie inițiativă medici pensionari, a venit șefa secției de chirurgie plastică de acum zece ani. Are 67 de ani și ne-am trezit cu dânsa aici. A venit și o colegă care era în concediu de maternitate. A fost o mobilizare incredibilă. Mulți stăteau pe holuri, veniseră doar ca să ne susțină. Au fost 47 de doctori și 67 de asistente în noaptea de vineri. Au stat de la miezul nopții până sâmbătă la prânz, când am terminat operațiile.“ Zi de zi, o echipă compusă dintr-un medic orelist, un oftalmolog, un pneumolog și un psihiatru evaluează fiecare pacient, în unele cazuri de mai multe ori pe zi.
     La Floreasca, din 56 au rămas cei 14 mai grav afectați de incendiu. E singurul centru cu experiență în tratarea arșilor cu politraumatisme. Totuși, niciunul dintre ei nu este tratat în unitatea de elită pentru arși, în care s-au investit peste 8,5 milioane de euro. Motivul? Lipsa de personal, acuză în primă fază responsabilii. Deși e dotată cu aparatură de ultimă generație pentru îngrijirea bolnavilor cu arsuri grave, clinica a rămas nefolosită. Dimensionată la cinci paturi, ar fi fost neîncăpătoare pentru cei 14 pacienți, iar subdimensionarea personalului a făcut mai logică gruparea pacienților într-un singur sector, oferă o explicație, pentru Digi24, prof. dr. Ioan Lascăr, șeful clinicii de arși din Spitalul Floreasca. „Am convenit și am considerat necesar să grupăm toți pacienții într-o singură locație. Serviciul de terapie intensivă le-a dedicat numărul corespunzător de paturi, pentru a putea fi monitorizați în comun și pentru a utiliza resursa umană cu maximă eficiență. Ar fi evident ilogic să alergăm resursa umană între două etaje, având cinci pacienți într-un loc și nouă pacienți într-alt loc“, a adăugat Lascăr.
     Lucrările la clinica de arși de la Spitalul de Urgență Floreasca au fost finalizate în 2008, însă aceasta a fost deschisă abia în aprilie 2015. Până atunci nu exista aparatura necesară. Unitatea este dotată cu o uzină de aer steril care intră prin plafon și o cameră pentru oxigenoterapie hiperbară. Permite igienizarea bolnavilor cu un minimum de mișcări, astfel încât traumatismele lor să nu fie agravate prin aceste manevre. Ca structură, e unică în țară. Este destinată special pacienților cu arsuri grave, pe care îi poate ajuta să se vindece mai repede și cărora le crește șansele de supraviețuire. Dacă e folosită.
     Construcția unității a fost realizată în întregime cu fonduri de la Primăria sectorului 1. Aparatura medicală a fost achiziționată cu finanțare de la Ministerul Sănătății: 4,2 milioane de euro, la care s-au adăugat din sponsorizări alți 89.000 de euro, potrivit Mediafax. Aici se pot face și operații în caz de calamități și accidente colective. Pacienții pot fi îmbăiați, conectați la aparatele care îi ajută să respire și să nu simtă durerea. Unitatea dispune de cinci saloane, cu un pat pe salon, astfel încât cei arși să nu intre în contact unii cu alții și se scade astfel riscul infecțiilor.
     La șapte luni de la inaugurarea sălii, personalul e încă în curs de recrutare. Într-o primă instanță, unitatea s-ar fi confruntat cu o problemă tehnică. „Niște probleme la sistemul de aer“, explică jurnaliștilor prof. dr. Ioan Lascăr. Șeful secției de chirurgie plastică de la Floreasca spune însă că problemele au fost remediate, dar nu s-a dorit separarea bolnavilor. Luni, în direct la radio Europa FM, ministrul Nicolae Bănicioiu declară inițial că „unitatea e în stare de a fi funcțională“, după care admite că „din câte știu și din ce mi-a spus profesorul Lascăr, ea nu e funcțională acum, dar va deveni funcțională în câteva zile, pentru că a avut o problemă tehnică“. Ministrul mai spune și că sala a fost inaugurată în aprilie, ca să nu se piardă banii de la Banca Mondială, finanțatorul proiectului.
     „Pe măsură ce se disociază gravitatea pacienților, vom putea să selectăm și pacienții pe care să îi transferăm în unitatea de arși. Vor fi cei mai gravi“, ne promite prof. dr. Ioan Lascăr la patru zile de la tragedia din Colectiv. E chestiune de câteva zile. Îl întreb de ce a preferat totuși să țină toți bolnavii din Floreasca într-un sector al terapiei intensive. De ce nu s-a făcut de la început această triere? Invocă motive logistice, de organizare a personalului, dar și unele mai emoționale: „Din 14 pacienți cu arsuri grave, pe care dintre ei să îi ducem acolo?“. Șase din cei 14 pacienți internați la Floreasca sunt în stare critică. Evoluția tuturor este imprevizibilă, din cauza cocktailului specific de substanțe toxice eliberate prin arderea buretelui care căptușea clubul Colectiv. „Nu știm în totalitate posibilele efecte generate de respectivele substanțe asupra corpului uman. Suntem abia la început (n.n.: discuția avea loc marți), urmează zece zile în care pot să apară complicații majore cu risc vital în cazurile acestea“. Lascăr e de acord că șansele de supraviețuire a pacienților ar fi crescut dacă ar fi fost tratați în unități speciale pentru arși. Cu cât? „Întrebați-l pe bunul Dumnezeu. Niciodată nu știm dacă, după efortul acesta, uman și material, pacientul scapă“.
 
     În noaptea cu incendiul, la Floreasca au venit să participe la operațiunea de salvare aproape toți doctorii, spune șeful clinicii de chirurgie plastică. „S-au mobilizat spontan. Pe mine nu mă surprinde, asta e o atitudine firească la Spitalul de Urgență.“ Toate cadrele medicale sunt neîntrerupt în priză. Îngrijirea arșilor presupune o activitate continuă de bloc operator
Publicitate
, iar fiecare schimbare a pansamentelor reprezintă o intervenție dureroasă. Pacienții trebuie monitorizați fără oprire. „Personalul este turat la maximum, dar evident că acesta este regimul de activitate într-un spital de urgențe.“ La Floreasca se tratează în mod obișnuit cele mai complexe cazuri de arsuri cu politraumatisme. La Spitalul de Arși, ambulanțele aduc în mod obișnuit arsurile grave pure – fără traumatisme asociate.
     Prof. dr. Ioan Lascăr face parte dintr-o comisie închegată de Ministerul Sănătății pentru a coordona îngrijirile celor 137 de răniți. Crede că din punctul de vedere al infrastructurii „nu lipsește nimic în niciuna din cele 13 unități care se ocupă de cei bolnavi“. Dă asigurări că, deși nivelul de experiență este diferit în clinicile care tratează răniții, „se intervine pe același palier de calitate“. „Fiecare chirurg plastician are în competență îngrijirea bolnavilor arși grav.“ Totuși, aceștia ar fi ajuns în mod normal la Floreasca sau la Spitalul de Arși, dacă numărul victimelor nu ar fi fost atât de mare. Pentru că nu au avut probleme de personal, cei de la Floreasca au împrumutat și altor unități rezidenți și specialiști: „am îndrumat ici-colo o rezidentă, un medic specialist, unul primar, care să ajute echipele acolo unde personalul de specialitate este mai puțin numeros“.
     Între spitalele din București sunt plimbate și ventilatoarele, ca să ajungă unde nevoia o cere. O anunță vag Arafat în noaptea tragediei. De la Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș“ și de la Fundeni, de pildă, au plecat ventilatoare care nu se aflau în uz către spitalele de urgență implicate în operațiunea de salvare, îmi explică profesorul Săndesc.
     „Noi avem nevoie de un BMW și avem acasă o căruță“, descrie plastic prof. dr. Dragoș Pieptu nivelul la care se intervine în cazurile de mari arși în România. Crede că am rămas în urmă cu zeci de ani față de standardele europene. „Nu îmi pot imagina că sistemul poate face față, în caz de catastrofă. În condiții de liniște, nu putem salva la o rată comparabilă cu a țărilor civilizate un pacient cu arsuri grave.“ Centrele dedicate îngrijirii celor cu arsuri pe mare parte din suprafața corpului, la standarde occidentale pot crește semnificativ ratele de supraviețuire ale bolnavilor. Dar ele necesită infrastructură specială, circuite corect amenajate, o echipă dedicată, aparatură performantă. „Dăruirea oamenilor nu ține loc de infrastructură“, spune profesorul ieșean. „Doctorii sunt dedicați, dar sunt cu mâinile aproape goale, orice ar face. E nevoie de aparatură, organizare, personal, un număr suficient de anesteziști, un număr suficient de chirurgi plasticieni, un număr enorm de asistente. O asistentă pe tură lângă un pacient. Nu avem asta nicăieri în România. Concepția de asistență primară precoce lipsește, lipsesc substituenții cutanați...“. Pacientul cu arsuri grave suferă chiar mai multe intervenții chirurgicale pe zi, poate rămâne intubat chiar și două luni, are nevoie de condiții sterile maxime și ideal este să fie tratat într-o rezervă individuală.

 

Mobilizați într-un Excel

 

     Ministrul sănătății precizează că niciunul dintre spitalele care au primit răniți nu și-a modificat activitatea de bază și nicio urgență nu a rămas nepreluată. Medicii din spitale povestesc însă despre un sistem cu toți nervii întinși și toți mușchii în febră musculară. Doctorii, asistenții medicali, studenții veniți de-acasă să ajute lucrează ca pe front. Fără să se oprească. Taie, cos, intubează, bandajează, curăță, peticesc, alină. În afara sistemului se nasc inițiative de tot felul. Generozitatea vine pe toate căile. Voluntarii pun mai întâi mâna pe telefoane și întreabă oamenii din spitale ce nevoi au. Merg acolo cu apă și alimente. Pentru medici și asistenți. Pentru familiile și prietenii care merg de la un spital la altul căutându-și oamenii dragi. Companiile se mobilizează la rândul lor în viteză – unele spontan, altele îndemnate. Mâinile de ajutor întinse din locuri neașteptate trebuie să se întâlnească ordonat, ca binele să ajungă eficient unde trebuie. Cine face asta mai ușor? Nu Ministerul Sănătății. Ionuț Oprea, un publicitar, deschide un fișier Excel public, care circulă pe Facebook, pentru ca lumea să știe unde și cu ce poate ajuta. Oamenii notează în el nevoile fiecărui spital, cu ora la care sunt raportate, date de contact din interior, resurse. Găsesc soluții. Excel-ul devine un inventar colectiv al faptelor bune.
 
     Oamenii se cheamă unii pe alții la donarea de sânge și merg în grupuri care copleșesc capacitatea de recoltare a sistemului. Se bat toate recordurile de donare. Dacă la fel de multă lume ar face gestul acesta într-o zi obișnuită, România n-ar mai traversa crize de sânge. Zile întregi, donatorii stau la cozi uriașe, la punctele de recoltare a sângelui. Voluntarii le împart apă, sandviciuri și dulciuri. În spitale, oamenii răniți la Colectiv aveau nevoie de sângele lor. Nimeni nu se plânge. Personalul de la Centrul de Transfuzie Sanguină București face tot posibilul pentru ca nimeni să nu aștepte mai mult decât e nevoie. Medicii și asistentele se arată impresionați de răbdarea și solidaritatea arătate de donatori, cei mai mulți tineri. „910 donatori au intrat astăzi în CTS București. Au așteptat la cozi care parcă nu se mai terminau, s-au supus controalelor medicale, au donat și în final ne-au mulțumit! Ei ne‑au mulțumit nouă! Nu-mi venea să cred, eu mă pregăteam să le cer scuze pentru orele de așteptare și ei ne-au mulțumit! A fost încă o dovadă de solidaritate, cu răniții din spitale pentru care voiau să doneze sângele lor și cu noi, înțelegând că suntem copleșiți de numărul mare și nu putem să-i preluăm în timp scurt, asumându-și orele de așteptare“, povestește Doina Goșa, directoarea CTS București. Luni după-amiază, necesarul de sânge e acoperit pentru moment, așa că medicii îi roagă pe cei dornici să doneze să vină în săptămânile următoare. Nevoia va atinge curând un nou vârf. Bolnavii arși vor necesita săptămâni întregi transfuzii pentru a supraviețui, pe măsură ce vor suferi mai multe intervenții chirurgicale.

 

Nu ne trebuie

 

     Încă din primele ore ale îngrijirii bolnavilor în stare gravă, aparținătorii lor, dar și medicii sau asistenți medicali au început să ceară ajutorul comunității pentru a acoperi lipsurile din spitale. Oficial, nu e nevoie de nimic. Ministerul Sănătății are situația sub control, asigură toate resursele, prin programele de ATI și prin acțiunile prioritate. O spun, în repetate declarații, reprezentanții ministerului. Neoficial, voluntarii – că sunt farmacii private, că sunt oameni simpli care vor doar să pună umărul – caută să rezolve celulele galbene din Excelul solidarității. Acolo, voluntarii din teren, unii studenți la medicină, scriu de lipsa pansamentelor sau a unora dintre medicamentele esențiale. Marile spitale de urgență din Capitală rămân, pe rând, ca și restul centrelor care au primit răniți, fără: grassolind (pansamente pentru plăgi arse, banale ca aspirina), dermazin, feșe, comprese sterile, saltele antiescară, unguente cu betadină, cearșafuri absorbante, paracetamol injectabil, ketorol, algocalmin, osetron injectabil, scutece pentru adulți, alcool sanitar, mănuși sterile, albumină, măști de unică folosință, pungi de sondă urinară. Fără să-i mobilizeze vreun ONG, școala sau partidul, oamenii cumpără cele necesare din economiile personale. Alteori conving farmaciile să doneze medicamentele și consumabilele. Materna, de pildă, ajută cu produse substituente ale dermului și epidermului. Au trimis graftygen și velodrem celor de la Spitalul de Urgență Floreasca, la „Sfântul Ioan“, „Bagdasar-Arseni“ și la Municipal.
     Medicul Adrian Stănculea, purtător de cuvânt la Spitalul de arși, iese public pentru a dezminți zvonul potrivit căruia instituția este în criză de medicamente. Spune că Ministerul Sănătății, alături de mai multe firme de medicamente, a asigurat spitalelor tot ce este necesar pentru tratarea răniților din incendiu. „Am înțeles că a circulat pe Facebook un anunț că Spitalul de Arși nu ar avea medicamente și ar fi probleme financiare, lucru total fals“, explică Stănculea. La spital au mers oameni și reprezentanți ai unor companii cu medicamente și pansamente. „Actul lor este foarte frumos, dar poate că cel mai logic și cel mai bine ar fi să sune la fiecare spital în parte, unde vor să facă donațiile, să-i întrebe pe cei de acolo dacă au nevoie de ceva. E păcat, pentru că oamenii își risipesc banii și energia luându-se după un motiv idiot și total tâmpit lansat pe Facebook de cineva care nu are nicio pregătire. Vă rog, cei care vor să doneze să sune înainte la spital, să vadă dacă e nevoie de ceva“, îndeamnă medicul. Cei care au lăsat perfuzabile, fiole de vitamina C, comprese și unele antibiotice la spital îl contrazic.
     „Spitalele au avut tot ce era necesar“, spune prof. dr. Dorel Săndesc, secretar de stat în Ministerul Sănătății. „Dacă tragedia s-ar fi petrecut în urmă cu câțiva ani, spitalele nu ar fi făcut față“. Dar, mulțumită programelor de ATI pe traumă și programelor de acțiuni prioritare (prin care se achiziționează medicamente, consumabile și reactivi pentru unitățile din care acestea lipsesc), aprovizionarea e mai facilă și mai rapidă, explică el. Dr. Cristian Nițescu, directorul medical al Spitalului Clinic de Urgență Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri, spune că, într-adevăr, resurse au fost și sunt, dar asta și datorită mobilizării din partea populației: „Au fost firme, persoane fizice care au făcut donații de materiale sanitare, consumabile, apă, alimente, de toate. Au prins foarte bine. Volumul e mare, consumul e mare. Dar, în general, când avem o problemă la orizont, o anunțăm la minister și ni se aduc, se mobilizează niște fonduri“.
 
     Tratamentul arșilor costă enorm. Îngrijirea unui bolnav cu arsuri pe 90% din suprafața corpului depășea, în urmă cu doi ani, la Floreasca, opt sute de mii de euro pentru o perioadă de trei luni, își amintește profesorul Lascăr. Ministerul Sănătății dă asigurări, pe mai multe voci, că va acoperi toate cheltuielile – și nu doar pe cele imediate. Cât despre resursa umană, nimeni nu poate nega rolul enorm jucat de voluntari, din comunitatea medicală și din afara ei. O recunoaște și ministrul: „Și populația, și medicii au făcut niște gesturi extraordinare. În continuare, situația este critică, dar am toată încrederea în personalul medical de aici și am toate motivele să am încredere“, declara Bănicioiu sâmbătă, 31 octombrie.

 

Sprijinul străinilor

 

     După tragedie, specialiști din Israel și Franța se oferă să dea o mână de ajutor colegilor din România în tratarea răniților. În ciuda experienței, se arată impresionați de rănile teribile suferite de tinerii supraviețuitori ai incendiului și spun că nu s-ar fi descurcat mai bine ca medicii români în tratarea acestor cazuri speciale. „Cred că echipa medicală face un efort eroic pentru a face față provocării. Nu am întâlnit în viața mea o asemenea tragedie“, spune dr. Yaron Shoham, un chirurg israelian care s-a alăturat echipei de la „Bagdasar-Arseni“. Medicii vin din Israel nu doar cu experiența lor, utilă în intervențiile chirurgicale dificile, ci și cu tratamente inovatoare. Printre ele, o cremă specială pentru cicatrizarea rănilor și pentru dureri.
     O delegație de medici francezi vizitează cinci dintre spitalele în care sunt internate victimele. Evaluează aici răniții, împreună cu chirurgii plasticieni de la noi. Marc Chaouat, reprezentant al Societății franceze de studiere și tratare a arsurilor, recunoaște că „în cei douăzeci de ani de experiență în chirurgie plastică, nu m-am confruntat cu o astfel de situație, cu un număr atât de mare de pacienți tratați simultan“.
     Nu sunt singurii care vor să ajute. Ministerele Sănătății din Moldova, Germania, Austria (și medicii lor) se oferă să îl sprijine pe al nostru, dar mesajul autorităților este că ne descurcăm și fără. Târziu, Victor Ponta îi transmite lui Bănicioiu că poate ar fi bine să accepte și ajutorul de peste graniță. „Ministerul Sănătății, vă rog să țineți legătura cu toți prietenii noștri din afară care pot să trimită medici sau care eventual pot să preia din pacienți. Cât mai mult efort și cât mai multe minți și resurse, cu atât mai bine. Să faceți acest lucru și sunt convins că sunt mulți care vor vrea în continuare să ne ajute, cum s-a întâmplat zilele acestea“, spune Ponta în timpul ședinței de guvern de marți. Asta după mai multe zile în care guvernul și ministerul de resort au rămas fideli devizei „prin noi înșine“.

 

Pentru rănile care nu se văd

 

     O inițiativă a unui grup de psihiatri și psihologi, ținând de Colegiul Psihologilor din România și Fundația Estuar (un ONG cu activitate în zona sănătății mintale), suplinește în prezent nevoia de sprijin psihologic generată de tragedie. Grupul este coordonat de dr. Gabriel Diaconu, specialist în psiho­traumatologie. Peste 80 de voluntari se strâng în nici trei zile. Ei se ocupă de asistența și consilierea psihologică a victimelor, aparținătorilor, paramedicilor, pompierilor, medicilor și tuturor celor care au suferit în urma tragediei. Merg în spitale, unde au grijă de supraviețuitori și familiile lor. Oferă, în paralel, și sesiuni de consiliere în cabinete de specialitate pentru toți ceilalți afectați de cele întâmplate vineri seară. Tot ei au deschis luni și o linie telefonică de urgență, 021.9647, pentru victimele incendiului, familiile acestora, dar și pentru salvatori. Linia funcționează nonstop, în regim de call-center. Cei care sună la acest număr unic pentru a primi ajutor își lasă aici datele și un număr de contact. Apelurile sunt transmise către grupul de intervenție pe parcursul aceleiași zile, urmând ca personalul de contact să aloce cazul unuia dintre psihologii voluntari. Intervenția e posibil să fie extinsă și în orașele riverane, în funcție de cerere și nivelul de necesitate. Pe lista celor care oferă asistență psihologică se mai înscriu și „Salvați Copiii“, Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei, Asociația Română de Psihoterapie Integrativă, Bellanima Medical Center și alte câteva clinici sau cabinete individuale.
     Sprijinul acesta va fi vital în lunile următoare. Nu doar pentru cei care suferă în spitale sau și-au pierdut apropiați în incendiu, ci și pentru personalul medical implicat în misiunea de salvare. La SABIF, de pildă, nu există un compartiment care să asigure asistență psihologică personalului afectat de scenele tragice trăite vineri noaptea. „Aceștia nu sunt oameni care, după ce au terminat acțiunea de la discotecă, au plecat acasă sau au intrat în concediu de odihnă. Ei și-au continuat munca la salvare, au continuat să rezolve cazuri până dimineața, au continuat să vină la serviciu în turele lor obișnuite. Nu le-a fost ușor“, explică dr. Alis Grasu. Spune că vor cere ajutorul grupului de voluntari și al altor specialiști. „Lăsăm puțin măcar să prindă crustă rănile, după care putem să le și tratăm“.

 

Resursele din privat

 

     Tot în sprijinul sistemului copleșit de dimensiunea urgenței sar și mai multe organizații din mediul privat: clinici, spitale, lanțuri de farmacii. La 31 octombrie, Medlife pune la dispoziția victimelor serviciul de chirurgie plastică din camera de gardă a spitalului Life Memorial Hospital, pentru tratament în regim ambulatoriu. Se oferă și să ajute spitalele publice în completarea rezervelor de sânge, venind cu materiale sanitare și personal medical. „În acest moment, avem deja cadre medicale repartizate în unitățile medicale care au solicitat sprijinul. Pe această cale ne exprimăm disponibilitatea de a oferi resursele noastre și altor unități care gestionează starea de sănătate a victimelor. Suntem dispuși să asigurăm și intervenții de chirurgie plastică pacienților care au nevoie“, anunță lanțul de clinici într-un comunicat emis la 31 octombrie. Echipa de la Sanador face un gest similar: oferă autorităților publice materiale sanitare, personal și ambulanțe pe parcursul managementului acestei urgențe complexe: „Suntem dispuși să oferim intervenții de reconstrucție plastică pacienților direcționați de autoritățile care gestionează această criză“. Cu aparatură, medicamente și consumabile medicale contribuie și Rețeaua privată de sănătate Regina Maria. Centrul medical Anadolu din Turcia s-a oferit să asigure asistență medicală la clinica din Istanbul pentru victimele ale căror arsuri nu depășesc 30% din suprafața corpului. Medas își pune la dispoziție laboratorul pentru analize medicale. Zepter le dăruiește răniților Bioptron, tratament non-invaziv pentru arsurile de gradul I și II și consultanță pentru folosirea lui. Cei de la Fundația Mihai Neșu – ședințe de oxigenoterapie hiperbară. Un laborator din Iași spune că va face gratuit proteze oculare individualizate pentru supraviețuitorii incendiului din Colectiv, care le vor necesita. Numărul celor care își pun la dispoziție gratuit serviciile sau produsele e atât de mare că nu le putem nota aici pe toate. E suficient să spunem că, pe lângă sprijinul pe partea medicală, au venit tot felul de ajutoare: de la companii care au furnizat mâncare și apă până la firme de pompe funebre.


 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală