resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Fascinația necunoscutului

Autor: Iftimie NESFÂNTU | 11 Septembrie 2015
Fascinația necunoscutului

Recent, zona carstică Gârda – Arieșeni a găzduit o expediție a clubului AKPP din Finlanda, susținută de speologi și scufundători din România, Polonia și Ungaria. Câteva detalii despre programul de scufundări în peșteri ne oferă
dr. Christian Aurelian Ciubotărescu. Medic de familie, pasionat de speologie, a ales să părăsească Bucureștiul și cariera universitară și să trăiască pe Valea Arieșului, la Gârda de Sus.  Ne-a explicat ce rol joacă un medic în acțiuni legate de cercetarea și introducerea în circuitul turistic a unor peșteri din Apuseni.

 

 

 

    – Este o activitate complexă și riscantă, dacă vreți rezervată celor care pot face performanță. Este și o activitate sportivă, și o activitate științifică de explorare și documentare a peșterilor. Necesită o pregătire complexă, deopotrivă tehnică și fizică. Echipamentul este foarte greu și divers, adaptat particularităților din peșteri și tipului de acțiune. Colegii din Finlanda au șofat peste 2.000 km pentru a transporta cele circa două tone de echipament necesare scufundărilor.
     – Ce probleme medicale implică o atare acțiune?
     –Pe lângă multe detalii tehnice legate de o asemenea expediție – ghidajul, de exemplu, sau comunicarea între scufundători și cei de la suprafață –  sunt, firește, și probleme medicale care cer supraveghere și, la nevoie, o intervenție competentă. Scufundarea la adâncimi mari (de zeci de metri) este mai dificilă deoarece azotul se dizolvă în sânge și, dacă se iese brusc la suprafață, acesta se transformă în bule de gaz care înfundă vasele de sânge (apare boala de decompresie, care poate duce la deces). Pentru adâncimi mari (sub 40 de metri) nu se folosește aer, ci un gaz în care se introduce heliu. De asemenea scufundătorii de adâncime folosesc aparate de respirat cu circuit închis (care permit să se folosească mai puține butelii și optimizează volumul gazelor de respirat). Pentru a se proteja de apa rece (circa 6 grade Celsius) folosesc costume etanșe cu sisteme de încălzire electrice.

 

Un mare pas în adâncuri

 

     – Unde s-au făcut scufundări în această ediție a taberei?
     – Cel mai de succes proiect în expediția din anul acesta a fost peștera Cotețul Dobreștilor. Am putut să ajungem la sfârșitul explorărilor anterioare și să continuăm de acolo mai departe. Am prelungit firul ghid de la 70 de metri adâncime până la 72 de metri, când galeria a început să meargă în sus. Lungimea totală de fir ghid nou a fost de 200 de metri. După o oră de decompresie, am ajuns într-o sală aerată, care nu mai fusese vizitată de nimeni înainte. Din păcate, sala aceasta este plină de prăbușiri, iar apa trece prin mici crăpături pe sub stânci. Cât am stat în sală nu am putut vedea o continuare clară a peșterii. Pentru a continua ar trebui să se aducă echipament de scufundare de dimensiuni mai mici, ca să încapi să verifici pârâiașele mici de apă, sau să aduci echipament pentru peșteră uscată, ca să vezi dacă peștera continuă în sus.
     – Îmi puteți da câteva repere istorice privind cercetarea acestor peșteri?
     – Cu plăcere, sunt informații mai puțin cunoscute. Izbucul Cotețul Dobreștilor a intrat în atenția specialiștilor ca fiind cel mai adân
Publicitate
c sifon din România, abia în anul 1996, când Jean-Jacques Bolanz (Elveția) a atins adâncimea de 76 de metri, și a rămas pe această poziție până în anul 2001, când izbucul Tăuz i-a luat locul cu 87 de metri adâncime plonjat de Viktor Bolek (Polonia). Ulterior Cotețul Dobreștilor a fost recartată de Jarek Kur (Polonia) până la adâncimea de 70 m. Atât Jean-Jacques Bolanz, cât și Viktor Bolek au decedat ulterior în alte scufundări din străinătate, din cauza unor accidente. În izbucul Cotețul Dobreștilor s-au mai scufundat pe parcursul taberei Adrian Pereț (Finlanda), Liviu Retegan și Cristian Irimieș (România), precum și Jarek Kur (Polonia), fără a ajunge însă în partea aerată postsifon.

 

Echipele „salvaspeo“

 

     – Ce este important în astfel de acțiuni?
     – Este o activitate care presupune întotdeauna echipă și evident un sprijin medical. Pentru ca doi oameni  să se poată scufunda a fost nevoie, iată, de mai mulți speologi din România, Finlanda, Ungaria și Polonia care au transportat peste 250 de kilograme de echipament prin târâșuri, semisifoane, peste o cascadă de șapte metri. Este importantă și cunoașterea condițiilor concrete de pe un anume traseu subteran. Și de experiență și de o bună și meticuloasă planificare. Scufundările în izbucul Tăuz au fost anulate din cauza vizibilității foarte reduse, de la câțiva centimetri la zero. În această peșteră scufundată, la 4 octombrie 2002, un coleg speolog scufundător din Polonia și-a pierdut viața...
Să faci echipă este principala condiție a reușitei 
     – Ce anume întreține curiozitatea pentru peșteri și scufundări?
     – Sunt spații fascinante, cu peisaje deosebite. Nasc întrebări, încântă și în același timp provoacă noi și noi expediții. Până la introducerea lor în circuitul turistic, ați văzut cu ochii dumneavoastră ce presupune, de exemplu, să cobori la ghețarul Scărișoara, mai ales pe vreme rece, este o cale lungă și dificilă. Cu atât mai mult când vorbim despre parcurgerea și cercetarea peșterilor neamenajate. Firește, se pot întâmpla accidente. Și, spre deosebire de situațiile de la suprafață, când poți apela telefonic, la 112, în cazul accidentelor din subteran, unde telefonia mobilă nu funcționează, solicitarea de ajutor se poate face numai de la exterior de către coechipieri. O eventuală victimă  trebuie transportată mai întâi de echipele „salvaspeo“ la suprafață și de-acolo abia, cu elicopterul, către spital. Parcursul prin peșteri poate fi dificil, cu spații înguste, târâșuri prin apă, pasaje pe verticală. Din acest motiv durata intervențiilor de salvare poate fi de câteva ore, zile sau chiar săptămâni.
Pregătirea și întreținerea echipamentelor îți pot salva viața 
     –Și dumneavoastră, și ONG-urile din care faceți parte ați organizat și simulări de accidente urmate de acțiuni de salvare. Care a fost cea mai recentă?
     – Un astfel de exercițiu s-a desfășurat în peștera Hârtopul Bonchii, în perioada 10–12 octombrie 2014, fiind organizat de Departamentul tehnic Salvaspeo România. Peștera a fost aleasă datorită unui parcurs lung subteran având un râu subteran, diferite strâmtori, chiar și pasaje verticale. Lungă de șase kilometri, caracterizată prin numeroase târâșuri prin apă, strâmtori, dar și prin săli mari, concreționate (n.r. cu formațiuni: stalactite, stalagmite etc.), destinate speoturismului. Am făcut acest exercițiu și în scopul prevenirii viitoarelor accidente și pentru a echipa peștera pentru cazul unui nedorit, dar posibil accident. A fost o inițiativă spectaculoasă. Au venit 62 de speologi, grupați în zece echipe, patru dintre ele participând efectiv la evacuarea tărgii de la locul unde s-a simulat producerea accidentului până la exterior. La exercițiu au participat membri ai serviciilor Salvamont – Salvaspeo din județele Bihor, Arad, Hunedoara, Cluj, Mureș, Harghita și salvatori speologi din Timiș, Brașov, București, Alba.

 

Foto: arhiva personală a lui Christian Aurelian Ciubotărescu

 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală