resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Medicul și managerul

Autor: Mara Paula TIMOFE | 11 Septembrie 2015
Medicul și managerul
     La nivel internațional, prinde tot mai mult contur ideea conform căreia funcția de manager și profesia de medic se pot îmbina cu succes. Această ipoteză ridică semne de întrebare și, din păcate, sistemul de sănătate din România nu ne oferă exemple clare care să confirme sau să infirme această ipoteză.
     În rândul medicilor, în special al celor tineri, crește tot mai mult interesul în a-și dezvolta abilități de leadership și management. Interesul este unul demn de admirat, dar ceea ce merită studiat este motivația din spatele unui astfel de interes. Pe de o parte, concepția conform căreia un medic își asumă rolul de manager poate porni de la zicala autohtonă „aici se va simți diferența“. Există numeroase motive pentru care medicii aleg roluri de management. Pentru unii este vorba de practică sau acceptarea unei noi provocări, alții percep poziția de manager ca un mijloc de promovare personală, iar alții se simt obligați să joace aceste roluri. Pe de altă parte, există și percepția conform căreia profesia de medic este una sacră, deci nici nu se pune problema unei abordări multidisciplinare. Cei care au ocupat doar posturi de clinicieni pot găsi descurajantă o migrare către management, deși experiențele lor ca medici ar trebui să le dea încredere în capacitățile de conducere.
     În acest context, pare legitim să ne întrebăm care ar fi beneficiile asumării unei funcții de manager în cazul unui medic. Unul dintre avantajele principale în ocuparea unui rol de conducere este posibilitatea de a face o diferență, nu numai prin consolidarea serviciilor de îngrijire la nivel individual, ci și posibilitatea de a contribui la îmbunătățirea stării de sănătate pe o scară mult mai largă.
     Istoria conflictului dintre medici și manageri este una veche și unanim acceptată. Cu toate acestea, soluțiile au întârziat să apară. Problema fundamentală rezidă în necesitatea de a recunoaște că medicii și managerii ar trebui să gândească diferit. Dacă managerul ar fi interesat de pacienți în mod selectiv, sau mai mult, ar prezenta interes pentru un caz singular, sistemul s-ar prăbuși. Dacă medicul a
Publicitate
r fi în principal interesat de buna funcționare a sistemului, indiferent de consecințele pe care le-ar putea avea pentru pacientul său, atunci calitatea serviciilor sale ar scădea. Iar pacientul este (ca de obicei) prins la mijlocul unei tensiuni.
     Prin simplul fapt că se admite un astfel de paradox există sau se creează loc pentru o schimbare. Degeling explora valorile tradiționale pe care medicii se concentrează, cum ar fi autonomia profesională, accentul pe pacienți, dorința de autoreglementare și rolul practicii bazate pe dovezi. Mai departe, compară aceste valori cu cele ale managerilor: accentul asupra populațiilor, nevoia de responsabilitate publică, preocuparea față de sisteme și alocarea resurselor. În această situație, există o abordare de mijloc sau o modalitate de a combina aceste valori?
     Un răspuns simplu este acela prin care se neagă legitimitatea oricări implicări în management a aspectelor clinice, pentru a preveni frustrările personale, livrarea serviciilor medicale de proastă calitate și incapacitatea de adaptare la un mediu în continuă schimbare. Prin contrast, știm că managerii buni pot crea un mediu care sprijină medicii și în care îngrijirile medicale sunt recunoscute ca fiind de înaltă calitate.
     O a doua soluție simplă este de a îmbunătăți formarea managerilor de servicii de sănătate. Acest punct de vedere pare să se bazeze pe premisa conform căreia există o anumită problemă cu managerii din sectorul medical în comparație cu sectorul corporatist. Există puține dovezi pentru a susține acest punct de vedere, deși nu există nicio îndoială privind faptul că complexitatea managementului serviciilor de sănătate necesită abilități excepționale.
     O a treia soluție este de a determina managerii să gândească și să se comporte asemenea medicilor, sau invers. Medicii și managerii au multe de învățat unii de la alții, dar fiecare grup are o contribuție unică, care trebuie respectată și apreciată. Educația, formarea și reglementarea pot contribui la acest lucru, dar nu ar trebui să pretindem că nu există diferențe între modul în care medicii și managerii percep lumea.
     Studiile de cercetare lipsesc pe această temă, iar tot ce rămâne ca suport sunt exemplele de bune practici în care medicii și managerii au învățat să gestioneze aceste paradoxuri, prin identificarea unui echilibru între autonomie și responsabilitate, dar și între nevoile individuale ale pacienților și cele ale populației. Astfel de exemple se concentrează pe un scop comun și respect reciproc, modalități de a profesa spre obiectivul comun: îngrijirea pacientului. Sistemul educațional poate contribui mai mult pentru a pregăti viitorii medici în relația cu managerii. Soluțiile implică un dialog constructiv, o bună înțelegere, și respect reciproc, dar acestea trebuie să fie implementate local și menținute continuu, necesită o muncă grea și maturitatea de a trăi cu puncte de vedere diferite.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală