resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Medicii de familie și satisfacția în muncă

Autor: Dr. Cătălina PANAITESCU | 11 Septembrie 2015
Medicii de familie și satisfacția în muncă

Prof. dr. Manfred Maier este șeful Departamentului de medicină generală și medicină de familie din cadrul Centrului de sănătate publică al Universității de Medicină din Viena, centru pe care l-a condus între anii 2004 și 2012. Dr. Maier este, de asemenea, membru a numeroase organizații implicate în învățământul și cercetarea medicală din cadrul Wonca, precum și al „European Society for General Practice/Family Medicine“.

 

 
 
 
 
     – Una din caracteristicile sistemului de sănătate austriac este accesul nerestricționat al pacienților la toate nivelurile de asistență medicală. Cu alte cuvinte, aceștia pot alege singuri unde să meargă: la medicul de familie, la medicul de altă specialitate sau direct la spital. Legat de acest aspect, am două întrebări. În primul rând, care este rolul medicului de familie în sistemul de sănătate austriac, în condițiile în care el nu are niciuna din responsabilitățile unui gatekeeper? Și apoi, sunteți la curent cu vreo evidență statistică cu privire la numărul de pacienți consultați de către medicii de familie, respectiv de alte specialități sau direct la spital ? Mai mult decât atât, ar fi interesant de știut și câți dintre pacienții văzuți de medicii de familie ajung apoi la nivelul asistenței medicale secundare sau terțiare.
     – Amândouă întrebările sunt foarte bune și o să încep cu prima, spunând că medicul de familie are în Austria un rol proeminent, chiar dacă comparativ cu alte țări, cum ar fi Olanda, țările scandinave sau Marea Britanie, poziția lui este mai „slabă“. Problema aceasta este însă politică, iar subiectul un fel de tabu, pe care politicienii noștri evită să-l abordeze, deoarece noțiunea de „păzitor al porții“ are o conotație negativă. „Deschizător al porții“ ar fi fost mai potrivit, dar termenul vechi este deja consacrat și, cum implică ideea de restricție, este respins de oamenii politici. Anul trecut, ministrul sănătății nou ales declara exact acest lucru, că este împotriva oricărei restricții în ceea ce privește accesul la sistemul de sănătate. Pacienților le place, de asemenea, că pot alege unde să meargă și probabil că și ei ar vedea ca o îngrădire a drepturilor lor obligația de a se adresa întâi medicului de familie. Sper totuși ca, în viitor, presiunea economică să determine reevaluarea deciziei politice de acum și schimbarea acestei situații, măcar în sensul unei variante în care pacienții care aleg să meargă întâi la medicul de familie să primească o reducere la plata contribuției pentru asigurările de sănătate. Este un sistem care funcționează deja în Elveția și în câteva provincii din Germania și are la bază libertatea pacientului de a alege. Sigur că rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile în viitor și cu acest sistem. A doua întrebare este, desigur, legată de prima și da, pot spune că studiile noastre arată că aproximativ 64–70% din cetățeni apelează întâi la medicul de familie. Acest lucru înseamnă că aproximativ 2/3 din populație alege să facă o primă vizită la medicul de familie, ceea ce este bine; totuși, într-un sistem bazat pe gatekeeping, procentul este mult mai mare. În Olanda, de exemplu, 95% din problemele de sănătate ale populației, dacă nu mai mult, sunt rezolvate la nivelul asistenței medicale primare și numai o mică parte ajung la alți specialiști sau se rezolvă în spital. Ceea ce este însă mai îngrijorător în Austria este rata mare de spitalizare, deoarece fără acest sistem de gatekeeping, pacienții pot alege să meargă direct la spital, iar spitalele sunt foarte interesate din motive financiare, deoarece mai multe internări înseamnă mai mulți bani. În felul acesta, o foarte mare parte din bugetul alocat sănătății, aproximativ 40%, este cheltuit în sectorul spitalicesc, Austria având, comparativ cu media europeană, o rată dublă de cazuri admise în spital. Sper însă că ceea ce aș putea numi explozia costurilor în domeniul tehnologiei medicale moderne să oblige politicienii să revizuiască sistemul. Un alt aspect care este, de regulă, ignorat sau subevaluat se referă la riscurile oricărei internări, cum ar fi infecțiile nosocomiale cu bacterii, uneori multirezistente. Mai sunt apoi procedurile invazive, nu întotdeauna necesare și lipsite de riscuri; de aceea este important, cel puțin în opinia mea, să se explice pacientului că rezolvarea unei probleme de
Publicitate
sănătate în mediul spitalicesc nu este întotdeauna cea mai bună opțiune și că implică de multe ori riscuri suplimentare pentru sănătate.

 

     – Revenind la medicina de familie, care este părerea dumneavoastră, este ea o specialitate căutată? Sunt mulți studenți care aleg să devină medici de familie?
     – O întrebare la ordinea zilei, aș spune. Așa cum poate se știe, Austria este una din țările cu număr mare de medici raportat la populație, depășită cred numai de Grecia care are cel mai mare număr de medici raportat la mia de locuitori.

 

     – Medici de toate specialitățile?
     – Da, inclusiv medici de familie, deoarece numeroși absolvenți de medicină, care doresc să se specializeze într-un domeniu anume, cum ar fi medicina internă, chirurgie, psihiatrie ș.a., nu găsesc imediat loc la rezidențiat; în Viena, de exemplu, ei trebuie să aștepte și câte doi-trei ani, și pentru a se întreține aleg rezidențiatul în medicina de familie. Aceasta a fost situația mult timp, pentru că producem prea mulți absolvenți, însă acum lucrurile se schimbă. Este din ce în ce mai greu să găsim înlocuitori pentru medicii de familie care se pensionează, în special în zonele rurale. În Viena și în marile orașe este, de asemenea, ușor de văzut că atunci când un medic de familie se pensionează, numărul celor care aplică pentru acel contract cu casa de asigurări este în scădere, dacă sunt unul, doi, poate trei colegi tineri care aplică pentru acel post. Așa cum spuneam, aceasta este situația acum; în următorii cinci-opt ani lucrurile se vor înrăutăți pentru că un mare număr de colegi se vor pensiona; ei au acum între 58 și 60 de ani și când se vor retrage, e chestionabil, dacă nu chiar improbabil, dacă se vor găsi colegi tineri care să-i înlocuiască, pentru că nu este atractiv să fii medic de familie. Mai mult, aș spune că nu este deloc atractiv să fii medic în Austria pentru că orele de muncă și raportul acestora cu salariul primit nu se mai pot compara cu situația din alte țări. Există țări europene care oferă condiții mai bune: pregătirea în rezidențiat este de calitate, se oferă recunoaștere și prestigiu, condiții de muncă și salarii mai bune. Avem, în prezent, o scurgere de resurse tinere, în special spre Germania, Elveția, dar și spre alte țări, iar o bună parte din colegii mai tineri cu care mă întâlnesc la cursuri și examene mărturisesc că vor să folosească oportunitățile existente spre a pleca să muncească în Spania, Germania, țările scandinave.

 

     – Legat de ceea ce ați spus mai devreme, am citit rezumatul unui studiu printre autorii căruia figurați și dvs., al cărui subiect era relația dintre satisfacția relativă legată de muncă și opțiunea inițială vizavi de specialitatea dorită. Mulți dintre respondenți, jumătate cred, au recunoscut că practică o specialitate care nu a fost prima lor opțiune și mulți dintre aceștia erau medici de familie. Cu toate acestea, dintre toți medicii participanți la studiu care au admis acest lucru, cea mai mare rată a satisfacției relative în muncă au avut-o medicii de familie. O concluzie a studiului a fost că obținerea specializării dorite este un factor predictiv al satisfacției relative în muncă, dar nu în cazul medicinii de familie. Cum comentați acest lucru?
     – Nu pot să spun în ce proporție se aplică acest lucru în afara studiului nostru, dar cred că rămâne în continuare fascinant, atractiv și provocator să ai de a face în fiecare zi, în cabinetul tău, cu tot spectrul de boli, comparativ cu alți specialiști sau supraspecialiști, care văd un număr limitat de boli. Odată ce te-ai obișnuit cu acest lucru și te-ai perfecționat în domeniu, e greu să te obișnuiești să faci altceva, și cred că satisfacția pe care o ai devine mai importantă decât condițiile modeste de lucru sau venitul mic. De aceea, cred că cei care sunt pregătiți și reușesc să supraviețuiască vor continua să facă acest lucru și în viitor. 

 

     – De ce ați ales dvs. medicina de familie și a fost aceasta prima dvs. opțiune?
     – A devenit prima mea opțiune în momentul în care am început pregătirea în domeniu. Trebuie să mărturisesc că inițial am fost atras de anestezie și terapie intensivă, dar odată ce am început rezidențiatul de medicină de familie mi-am dat seama că este mult mai interesant să am de-a face cu tot spectrul de probleme și nu numai cu un organism „stricat“, ale cărui funcții pot fi preluate într-o unitate de terapie intensivă de mașinării. Ceea ce fac continuă să-mi placă și consider că medicina de familie este extrem de importantă în orice sistem de sănătate. Dar îmi dau seama că sunt într-o poziție privilegiată: predau la universitate, sunt implicat în proiecte de cercetare și nu trebuie să văd 60–70 de pacienți în fiecare zi. Să fiu sincer, nu știu dacă aș fi în stare să fac acest lucru timp de 30–40 de ani.
 
 

Medicii de familie, dar și cei de alte specialități, interesați să publice la această rubrică sunt invitați să ne scrie la adresa inprimalinie@viata-medicala.ro

 
 
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală