resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Cum scăpăm de plățile informale

Autor: Dr. Marius I. UNGUREANU | 21 August 2015
     Decizia ÎCCJ de zilele trecute a scos din nou din dezmorțeală societatea românească. Ziarele sunt pline, timeline-urile de Facebook de asemenea, cu opinii pro și (mai ales) contra deciziei respective. În condițiile astea, cu asemenea avalanșă de informații, ce s-ar mai putea adăuga la toată discuția? Ei bine, printre altele, merită să încercăm să facem câteva diferențieri utile și să răspundem la câteva întrebări care se ridică atunci când vrem să facem asemenea diferențieri. Majoritatea acestor diferențieri necesare sunt preponderent neglijate de contribuțiile pe care le citim în aceste zile.
     Mai întâi, trebuie să acceptăm că diferențierea între plățile informale* având ca motivație mulțumirea și plățile informale care sunt făcute din cauza coerciției (exercitate de un cadru medical sau non-medical) este una mai degrabă utopică. Într-adevăr, specialiștii vorbesc despre o clasificare a plăților informale în plăți ex-ante și ex-post, în funcție de raportarea momentului efectuării plății față de momentul în care pacientul a primit tratamentul1–3. Într-o asemenea accepțiune, plățile ex-post ar fi un semn al mulțumirii pacientului, în timp ce plățile ex-ante ar trăda condiționarea actului medical de către personalul medical. Diferențierea este una utopică, pentru că singurul care o poate discerne este cel care efectuează plata – respectiv, pacientul sau aparținătorul. În aceste condiții, cum ar putea spune oricine din noi că știe motivația cu care este făcută plata? Lucrurile sunt simple când coerciția este explicită („Nu vă operez dacă nu primesc suma asta de bani!“). Asemenea situații sunt însă rare și, evident, blamate la unison. Dar ce facem atunci când coerciția este una implicită? De exemplu, atunci când ți se spune că vei fi operat mâine, iar mâine nu mai vine. Până când colegii de salon îți traduc limbajul codificat de spital. Sau atunci când, fără ca medicul sau asistenta să spună ceva, suma care trebuie oferită ți-o spune pacientul care a fost internat pe patul tău sau colegii de salon – chiar dacă tu efectuezi plata după ce ai primit tratamentul. Mai mult decât atât, o plată efectuată chiar și după primirea tratamentului, care poate fi percepută de personalul medical ca un semn de mulțumire, poate fi, de multe ori, modul pacientului de a se „asigura“ că, data viitoare când va apela la aceleași servicii, cineva își va aminti gestul. Și asemenea situații trebuie să ne îngrijoreze, ținând cont de îmbătr
Publicitate
nirea populației și profilul morbidității, care conduc la vizite repetate la medic.
     În locul unei discuții care să disece nuanțele și să își propună să găsească soluții fezabile, asistăm la un aparent război între cadrele medicale și pacienți sau, prin extensie, între cadrele medicale și societatea românească în ansamblul ei. Ar fi mult mai util un dialog constructiv între cele două tabere, o înțelegere autentică a frustrărilor fiecărui grup. Și da, ar fi util dacă discuțiile oneste despre cauzele și efectele plăților informale ar avea loc nu doar atunci când situația se acutizează din cauza unor decizii mai mult sau mai puțin arbitrare.
     Cum ar putea începe un asemenea dialog? Din partea pacienților, prin înțelegerea faptului că majoritatea tinerilor din sistemul sanitar românesc încă practică în România pentru că le pasă de țara care i-a format. Din cauza unui sistem prost administrat, fiecare din acești tineri trebuie să ia decizii și să gestioneze situații pentru care nu a fost pregătit, pentru că, în sisteme funcționale, acele situații trebuie gestionate de altcineva. Din partea medicilor, ar putea începe cu înțelegerea faptului că majoritatea pacienților urăsc plățile informale la fel de mult cât medicii urăsc faptul că sunt nevoiți să le primească. Dacă fac eforturi să își mențină dreptul la plăți informale, medicii refuză o șansă de schimbare a sistemului și mențin o stare de suspiciune din partea societății, care va contribui la degradarea și mai accentuată a statutului personalului medical din România.
     Apărute și proliferate pe durata organizării de tip Semașko a sistemului sanitar, marcată de lipsuri majore, plățile informale nu doar asigură pacienților un acces mai rapid la servicii de sănătate, ci au ajuns un mecanism viciat de retenție a personalului medical și de compensare a proastei finanțări și administrări a resurselor din sistem. Însă plățile informale nu vor dispărea prea curând din realitatea noastră de zi cu zi, pentru că au ajuns să susțină – în modul viciat de care aminteam – întregul sistem sanitar românesc.
     Pentru ca plățile informale să dispară, ar trebui să avem mecanisme obiective, transparente și sustenabile de alocare a resurselor în sistem. Ar trebui să avem mecanisme funcționale de motivare a personalului medical, precum și de planificare a numărului de cadre medicale de care avem nevoie în fiecare an și peste 10–15–30 de ani. Ar trebui să avem suficienți specialiști care să gândească mecanismele amintite, să le implementeze și să le evalueze. Nu în ultimul rând, ar trebui să avem viziune și leadership. Dar nu avem mai nimic din toate acestea. Deocamdată.
 
 
 

*prin plăți informale, în literatura științifică de specialitate, se înțelege „o contribuție directă, făcută adițional față de orice contribuție determinată de termenii care reglementează serviciile la care pacienții au dreptul, cash sau în natură, de pacienți sau alte persoane în locul acestora, către cadrele medicale, pentru servicii pe care pacienții sunt îndreptățiți să le primească“, definiție propusă de Gaal și colab. (2004); termenul este preferat altor termeni (cum ar fi: șpagă, mită, plăți pe sub masă, plăți în plicuri) datorită nuanței neutre, care nu predispune la judecată din partea celor care îl folosesc.

 
Nota de subsol
Referințe
1. Balabanova D, McKee M. Understanding informal payments for health care: the example of Bulgaria. Health Policy. 2002 Dec;62(3):243-73
2. Belli P et al. Out-of-pocket and informal payments in health sector: evidence from Georgia. Health Policy. 2004 Oct;70(1):109-23
3. Gaal P, McKee M. Fee-for-service or donation? Hungarian perspectives on informal payment for health care. Soc Sci Med. 2005 Apr;60(7):1445-57
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală