resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Străbunica antivacciniştilor

Autor: Ovidiu COVACIU | 10 Iulie 2015
Vaccinarea devenise o practică comună la finalul secolului al XIX-lea. Majoritatea populaţiei globului accepta vaccinarea fără probleme, încurajaţi de faptul că epidemiile de variolă, precum şi gravitatea acestora scăzuseră dramatic. În Anglia şi Statele Unite ale Americii exista o parte a populaţiei care se opunea vocal vaccinării, cu argumente variate. În Anglia, principala opoziţie era mai degrabă politică decât ştiinţifică, publicul acceptând cu greutate impunerea vaccinării prin lege, iar conexiunile puternice cu SUA făcea distribuţia ideilor relativ uşoară.
Se ajunsese ca, în oraşe precum Leicester şi Gloucester, opozanţii vaccinării să câştige destui adepţi încât să pună întreaga populaţie în pericol. În Leicester, cu ajutorul medicului Killick Millard, s-a evitat o tragedie, el instituind obligaţia de a notifica fiecare caz de variolă, precum şi carantina strictă în spitalele dedicate. Datorită strategiei instituite de el, epidemia de variolă ce a afectat Leicesterul la începutul secolului XX a avut doar 150 de cazuri şi 20 de decese. Din păcate însă, o treime din cei bolnavi şi din cei decedaţi erau copii, rata totală a mortalităţii fiind dublă comparativ cu oraşe precum Sheffield, unde populaţia era vaccinată. Prin comparaţie, în Gloucester, spitalul era murdar, prost administrat, cu prea puţini medici şi foarte aglomerat. Reputaţia spitalului era cea a unui loc în care mergi să mori – ceea ce însemna că pacienţii cu variolă au refuzat să fie duşi acolo. Încercările de izolare şi notificare au fost sortite eşecului.
Mare parte din acuzaţiile mişcării antivaccin aveau o bază în realitate, dar se exagerau extrem de mult riscurile reale. Nu existau controale ale contaminării bacteriene, deşi simpla microscopie ar fi arătat supa de bacterii din primele vaccinuri. Introducerea glicerinei drept conservant în anii 1880 a arătat o scădere – dar nu eliminare – a contaminanţilor. Normele medicinii nu auziseră în acea vreme de sterilizare sau, dacă auziseră, se considera că nu este necesară pentru acul vaccinatorilor. În 1896, Comisia Regală a insistat că utilitarele trebuie fierte între vaccinări, iar vaccinarea trebuie amânată dacă copilul are erizipel sau febră.
O altă problemă o reprezenta vaccinarea „braţ-la-braţ“, o invenţie a lui Edward Jenner însuşi. Tehnica folosită de el era simplă şi a testat-o folosind-o pe Hannah Excel şi pe fiul său, Robert. Ca metodă de vaccinare, tehnica era eficientă şi de asemenea elimina problemele cu obţinerea limfei de la animale. Modelul a fost folosit în cadrul misiunilor umanitare întreprinse pentru a promova vaccinarea, dar ar fi trebuit să fie abandonată imediat ce s-au adunat dovezi concrete că este vinovată pentru împrăştierea unor boli umane precum sifilisul. Sifilisul era marele ucigaş în acele timpuri, mare parte a populaţiei având o infecţie latentă ce e
Publicitate
ra transmisă cu uşurinţă prin această tehnică.
Lumea medicală era pe valul schimbului de paradigmă. Abandonând idei precum „bolile sunt produse de miasme“ sau „bolile pot fi tratate prin diluţii infinitezimale“, medicii îmbrăţişau noua teorie a microbilor cauzatori de boli. Multiple boli puteau fi acum explicate. Igiena devenea factorul diferenţiator între sănătoşi şi bolnavi, dar descoperirea microbilor rescria regulile.
Lora Little, devastată de pierderea copilului ei (Kenneth Marion), a început o cruciadă personală împotriva vaccinării. Lora a fondat „Eliberatorul“ – un „jurnal de sănătate şi libertate“ cu apariţie lunară. Energia formidabilă a „Eliberatorului“ şi faptul că era produs de o singură femeie a câştigat admiraţia grupurilor antivaccinare de pe întinsul Statelor Unite.
Cartea ei, „Crimele mafiei variolei taurine“, cu subtitlul „Câteva imagini aruncate pe zidul tăcerii oficiale“, conţinea 75 de pagini şi multiple imagini despre pericolele vaccinării ce erau „ascunse“ de „vampiri ce se îngraşă din sângele copiilor“. Lora Little şi-a transformat celebritatea adusă de „Eliberatorul“ şi de cartea despre vaccinare într-o ideologie despre doctrina „sănătăţii naturale”. Toate bolile erau o metodă a corpului de a se vindeca singur. Până şi variola, a cărei erupţie cauza hemoragii, orbire şi deces era doar o „eliminare a toxinelor“. În ciuda faptului că variola ucidea 20-30% din rândul celor infectaţi, Lora găsea un public gata să o asculte pe oriunde mergea.
Detaliile despre bolile fiului Lorei, Kenneth Marion, ar putea însă să dezvinovăţească vaccinarea. Copil bolnă­vicios, de 7 ani, într-o vreme în care doar 40% din copiii Americii ajungeau la vârsta de 10 ani, Kenneth a avut multiple infecţii de urechi şi gât, precum şi o întâlnire cu rujeola (de care a trecut cu bine) şi cu difteria. Difteria l-a ucis pe Kenneth şi ar fi putut să îi zguduie mamei sale încrederea în „sănătatea naturală“ dacă nu ar fi avut ţapul ispăşitor al vaccinării. Ironia face ca fiul Lorei să fi murit în anul în care antitoxina difterică a fost descoperită – 1896. Cartea Lorei a fost republicată şi reciclată până cel puţin în 1957, iar ideile ei despre sănătate se pot auzi şi astăzi în gura epigonilor moderni.
Am menţionat deja că două ideologii greşite asociate vaccinării – menţinute pentru o perioadă lungă de timp ca adevăruri absolute – au fost dărâmate în lumina datelor. Ideea că o vaccinare ar fi suficientă pentru toată viaţa şi-a văzut sfârşitul în anul 1883, când s-a cerut revaccinare la cel mult 10 ani. O altă idee susţinută de Jenner, vaccinarea braţ-la-braţ a fost abandonată în Anglia, în 1898 şi în majoritatea ţărilor, în 1900. Poate cea mai importantă idee derivată din mişcarea antivaccin a fost introducerea conceptului de „obiecţie de conştiinţă“ la vaccinare. Acest termen a fost îmbrăţişat imediat de multe alte cauze, cel mai evident exemplu fiind pacifiştii care au refuzat să participe la Primul Război Mondial.
Antivaccinismul era îmbrăţişat la începutul secolului XX de aproape orice idee „alternativă“ de medicină. Fondatorii chiropraxiei evitau vaccinarea pentru că sursa tuturor bolilor erau de fapt blocajele „energetice“, variola era „exact aceeaşi boală“ ca şi varicela, iar difteria putea fi tratată printr-o singură manipulare a unei vertebre. În astfel de cercuri şi datorită celor înclinaţi să asculte de diverşi vindecători, ideile antivaccin au rămas active.
În următorii 50 de ani, medicina s-a schimbat atât de drastic şi a salvat atâtea milioane de vieţi, încât antivaccinismul a intrat într-un con de umbră. Dar o idee atât de greşită nu poate dispărea definitiv. Şi, după o perioadă de relativă tăcere, a reapărut. De ce şi în ce context, vom afla în episodul următor.
 
Nota de subsol
Bibliografie
Williams G. Angel of Death: The Story of Smallpox. Palgrave Macmillan, 2011
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală