resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Generaţia vindecătoare

Autor: Dr. Gabriel DIACONU | 5 Iunie 2015
Generaţia vindecătoare
Sunt aproape de Alba când mi-aduc aminte să o sun pe Mădălina. O ştiu din fotografii. Trăsături bizantine. Un zâmbet cald. Totul s-a schimbat pentru ea după ce… dar aş face bine să nu dezavuez ce-a fost. A fost o lovitură. I-a supravieţuit. E în remisie de nişte ani. Singura consecinţă? S-a ales cu părul creţ, îmi răspunde amuzată. Şi cu un gol moral care se cere umplut. După ce-a trecut hopul şi-a dat seama că nu are timp. Nu are timp să mai aştepte. Să aştepte să facă alţii pentru ea. Să schimbe alţii lucruri pe care ea şi le-ar dori schimbate.
Mădălina e medic de familie în Alba. E şi mămică. A văzut ce poveşti circulă pe Internet. Şi a încercat, ea singură, să le facă faţă părinţilor care puneau întrebări despre vaccinuri. Doar că au asaltat-o. Mădălina nu s-a lăsat. A vorbit la Colegiul Medicilor, unde staroste e un doctor bătrân şi ciudos. A descurajat-o. Mădălina n-a fost descurajată. După ce viaţa te hurducăne cum a hurducănit-o pe ea, multe pălesc prin comparaţie. A vorbit la Facultate. A vorbit cu sponsori locali. Neobosită. A dat sfoară în judeţ. A făcut publicitate online. Totul ca să aducă, în aceeaşi sală, medici şi părinţi. Când i-a văzut, în cele din urmă, adunaţi acolo, s-a necăjit tare. De ce sunt doar atâţi? Am liniştit-o. Sunt destui. Ce faci tu nu s-a mai făcut niciodată în România. Să nu uiţi asta.
Seara, după ce totul s-a terminat, o luăm la pas lin spre hotel. Pe drum, aproape din minut în minut, o opresc oameni pe stradă. Bună seara, doamna doctor! Sărut-mâna, doamna doctor! Le zâmbeşte cuminte tuturor, se opreşte la fiecare şi îi întreabă ce fac. Femeia asta mică, epuizată de ultimele 24 de ore, găseşte timp să discute cu diverşi trecători, toţi pacienţi de-ai ei. Şi mă simt mic, în Alba, pentru că pe mine mă ştiu câţiva, pentru că scriu, şi mă agit, şi combat diverse prin presă, dar nu suficienţi din lumea mea o ştiu pe ea. Şi ar merita.
Ştiu că ea n-ar fi fost vreodată de acord să scriu textul acesta. Comit o blasfemie, dar e una pe care m-am decis să o comit. Pentru că lângă Mădălina m-am simţit, câteva ore, mai puţin singur în lupta mea, a noastră, a celor puţini, pentru o Sănătate mai bună, pentru doctori mai solidari. Mădălina merită. Merită să ne vindecăm de ceea ce Dorin
Publicitate
Tudoran a numit, acum 30 de ani, solitaritate.
Mădălina n-are să se dea vreodată bătută, îmi spun. Şi, cât timp ea există, oameni ca mine, ca tine care citeşti, ca tine care scrii alături de mine, ca tine care ţi-ai rupt vreodată din timp să-ţi ridici vocea, n-avem voie să renunţăm. Suntem o listă scurtă de camarazi în demersul pentru un mâine mai bun, şi pe care România trebuie să-i recunoască pentru ce sunt. Pe unii îi ştii, pe alţii nu.
Doctorul Nicolae Iordache, primul care a întrebat „cine eşti, tu, doctore?“. Doctorul Marius Uscatu, prietenul meu ortoped, un om falnic şi un critic ale cărui argumente sunt imbatabile. Format în Franţa. Dragoş Popescu, tot ortoped, care vine să opereze în România din Spania. Sergiu Stoica, format o vreme în Montreal ca şi mine. Ştefan Mindea, care a dat Stanford pe Bucureşti, tot neurochirurg. Doctorul Sorin Paveliu, cu care duc o corespondenţă rară, dar bine punctată, de aproape 10 ani, unul dintre puţinii care poate desluşi stufişul politicilor financiare medicale. Prietenii mei de departe Eugen Hriscu şi Mugur Ciumăgeanu, oameni care au făcut cu mâinile lor prima mare reformă în sănătate mintală pe când eu eram tânăr rezident. Prietenul Alin Leş, de la Sibiu, unul dintre puţinii psihologi criminologi din România. Mihai Copăceanu, psiholog licenţiat la Oxford şi aprig apărător al dreptului la educaţie al copilului. Prietenul Vlad Stroescu, un om a cărui erudiţie mă aţâţă în propria-mi sfială pentru că, pe lângă vorbele lui, cuvintele mele sunt un zăngănit de oale. Ştefan Gutue, urologul, primul dintre noi care s-a apucat să le vorbească studenţilor la medicină despre cum să supravieţuieşti rezidenţiatului. Doctorii Sandra Alexiu, Cristi Oană, Gino Dumitra, oameni dragi din Societatea Naţională a Medicilor de Familie. Grupul de oameni entuziaşti de la Asociaţia Medicilor de Familie Mureş, Adrian Grom care, de-a lungul timpului, a popularizat articole şi-a dat sfoară în ţară de câte ori a fost nevoie. Ramona Gheorghe, prietena mea pedo-psihiatru, care s-a luptat ca România să aibă ghiduri şi protocoale de practică mai bună pentru copiii cu afecţiuni mintale. Nico Ferariu, cardiolog, care cu echipa ei de entuziaşti face emisiuni pe teme de sănătate. Echipa lui Cornel Doble Jr. şi Sr., de la Sânmartin, Bihor, care au organizat prima divizie privată de intervenţie SAR pe teren accidentat din România. Mai sunt şi multe alte nume care-mi vin în minte, oameni în compania cărora mă voi simţi întotdeauna liniştit şi răzbunat, oameni care-şi fac meseria până la storsul oaselor.
Iertare le cer tuturor pe care nu-i ştiu şi care ar merita să fie puşi pe aceeaşi listă. Pentru că ea există. O listă a medicilor oneşti. Lista Mădălinei, de fapt. Cu ea începe schimbarea. Povara mizeriei trecute se spală, odată cu anii, şi îmi dau voie să sper. Deşi suntem pâlcuri, deşi suntem insule de rezistenţă, am linişte că vom trăi să ne vedem dorinţa cu ochii. O vreme când doctorii vor dori să rămână aici. Când vor avea pentru ce. Când vor avea împreună cu cine.
Să mă ierţi, Mădălina, că-ţi tulbur liniştea din Alba. Voiam doar să-ţi aduc aminte că suntem aici. Şi vom continua să fim. Voiam să-ţi spun că faci o treabă minunată, şi că mă bucur că te-am cunoscut.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală