resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

A scăzut acoperirea vaccinală

Autor: Dr. Gindrovel DUMITRA | 24 Aprilie 2015
   În 2008, cu ocazia debutului vaccinării anti-HPV în România, în calitate de medic de familie vaccinator, am luat contact pentru prima oară cu mişcarea antivaccinare. Percepută iniţial ca un element neesenţial practicii noastre, această mişcare a dovedit că poate împiedica administrarea unei măsuri preventive în practica zilnică, zădărnicind eforturile de reducere a numărului de femei care mor prin cancer de col uterin. În România, orice astfel de măsură este mai importantă, deoarece ne clasăm pe primul loc la mortalitate, comparativ cu statele europene.
   În acel an, în calitate de practician, am resimţit mai mult ca oricând nevoia unui sprijin. Medicii vaccinatori, fie ei şcolari sau de familie, au fost trimişi de Ministerul Sănătăţii să vaccineze în şcoală fără a se identifica vreo altă categorie de personal medical care să asigure sprijin în caz de refuz – mai ales de refuz masiv. Acest lucru a determinat realizarea unei acoperiri vaccinale extrem de reduse şi, mai mult decât atât, rostogolirea acestui efect şi la campaniile de vaccinare pe schema de rutină, rezultând refuzuri la administrarea unor vaccinuri acceptate fără probleme până atunci. Astfel, analiza rezultatelor estimării acoperirii vaccinale la vârsta de 12 luni a copiilor născuţi în iulie 2013, realizată în august 2014 de Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT), arată un element extrem de îngrijorător: acoperirea vaccinală, care acum câţiva ani se realiza la valori peste ţinta de 95%, a scăzut la valori ameţitor de joase (v. tabel). La nivel naţional, nu se mai ating valorile ţintă de 95% necesare pentru a asigura imunitatea de grup, iar în condiţiile în care în lume există alerte pentru boli prevenibile prin vaccinare (precum poliomielita), situaţia devine foarte îngrijorătoare.
   Poliomielita a fost declarată eliminată din regiunea OMS Europa încă din 2002, ultimul caz fiind înregistrat în Turcia, în 1998 (în România fusese în 1992), aceste rezultate fiind consecinţa unor foarte eficiente campanii de vaccinare. Pe lângă faptul că au dispărut efectele dramatice ale bolii, s-a permis folosirea în schema naţională de rutină a unui vaccin cu mai puţine reacţii adverse, precum forma polio inactivată, care, mai mult decât atât, elimină riscul apariţiei circulaţiei tulpinii derivate din vaccin şi a paraliziei polio asociate vaccinării. Cu toate acestea, poliomielita este încă raportată, în lume fiind diagnosticate, în 2013, 482 de cazuri, iar până la 11 noiembrie 2014 – 328 de cazuri, în special în ţări cu circulaţie endemică precum Pakistan (121 de cazuri în 2013, 256 în 2014), Nigeria (57/32) şi Afganistan (17/18). Câştigurile, obţinute cu mari eforturi, pot fi păstrate doar prin asigurarea unei acoperiri vaccinale corespunzătoare. În cazul scăderii acoperirii vaccinale, se poate constitui o masă receptivă şi se ajunge la fenomene ca în Tadjikistan în 2010 (457 de cazuri şi 29 de decese) sau în Siria în 2013 (35 de cazuri). Din acest motiv, Organizaţia mondială a sănătăţii a emis alertă de poliomielită la nivel mondial, recomandând intensificarea eforturilor de a vaccina în zone endemice, dar şi păstrarea unei acoperiri vaccinale corespunzătoare în regiunile în care poliomielita a fost eliminată.
   Începând cu 2010, Europa şi apoi întreaga lume au înregistrat epidemii de rujeolă şi rubeolă, având ca principală cauză scăderea acoperirii vaccinale pentru vaccinul trivalent (rujeolă, oreion, rubeolă). Această scădere este şi consecinţa publicării, în prestigioasa revistăLancet, a unui studiu efectuat pe 12 copii, care făcea legătura între acest vaccin şi autism; studiul a fost invalidat şi retras de revistă. Alte studii pe grupe populaţionale mari (în 2012 fuseseră incluşi în studii 14.700.000 de copii) au invalidat în întregime această teorie, dar, cu toate acestea, un sfert din părinţii americani cred în continuare că vaccinul cauzează autism.
   În România, în urmă cu circa zece ani, se raportau acoperiri vaccinale la valori de peste 95%. Acest lucru era posibil deoarece sistemul era foarte bine implementat, bazat pe caracterul obligatoriu al programului naţional de imunizări. Legea nr. 46 din 2003 privind drepturil
Publicitate
e pacientului a introdus dreptul acestuia sau al reprezentantului legal de a refuza o intervenţie medicală. Acest fapt a determinat mutarea centrului de greutate al intervenţiilor sistemului sanitar de la măsuri imperative pe acţiuni de conştientizare a importanţei acceptării vaccinării, în special consilierea medic vaccinator–părinte. Cum vaccinarea este o măsură profilactică, lipsa de percepţie clinică a beneficiilor imediate nu favorizează conştientizarea importanţei acesteia de aparţinători. Mai mult decât atât, apariţia unor reacţii adverse minore, cu caracter tranzitoriu, precum febra, durerea locală sau o uşoară stare de indispoziţie, determină angoase dificil de combătut. Se creează astfel o stare de absurditate. Sistemul medical, actorii din sistem care cântăresc pe bază de dovezi ştiinţifice beneficiile de grup şi individuale ale vaccinării în balanţă cu reacţiile adverse minore, au doar obligaţia de a pune la dispoziţia cetăţenilor aceste măsuri preventive. Decizia de a administra aceste măsuri preventive o deţine părintele sau reprezentantul legal. Aşadar, asigurarea unei acoperiri vaccinale înalte, corespunzătoare este determinată în primul rând de calitatea informaţiilor primite şi procesate de aparţinător şi apoi de capacitatea sistemului de a propune măsura, dar şi de a asigura o continuitate în disponibilizarea acesteia, constând în personal calificat, corect informat, cuplat cu o aprovizionare constantă cu produse sigure şi eficiente.
   Dezvoltarea social media şi „explozia“ unor informaţii eronate şi neverificate creează părinţilor dileme uriaşe. Aceştia au dreptul legal să fie informaţi corect şi complet, iar calitatea informaţiilor furnizate, precum şi modul de transmitere ale acestora reprezintă calităţi profesionale ale medicilor vaccinatori, fie ei neonatologi, medici de familie sau medici şcolari.
   În raportul CNSCBT sunt evidenţiate motivele nevaccinării: 28,2% nu s-au prezentat la vaccinare, 27% au prezentat contraindicaţii medicale, 25,2% au fost cauzate de lipsa vaccinului, 14,3% au declarat refuzul, 4,4% s-au născut în străinătate, iar 0,8% au omis să se prezinte. Deşi refuzul a fost atribuit în doar 14,3% din cazuri, considerăm că o parte importantă dintre cei care nu s-au prezentat la vaccinare au avut la bază refuzul pe care ezită să îl manifeste în scris.
   Aceste provocări au determinat Societatea Naţională de Medicina Familiei (SNMF) să înfiinţeze un grup de lucru special în domeniul vaccinologiei, pentru a oferi sprijin membrilor săi în derularea acestei activităţi. Într-o cercetare realizată de grupul de lucru de vaccinologie în 2013 pe un grup de 887 de medici de familie, 85,79% din aceştia au afirmat că au întâmpinat în cabinet refuzul vaccinării. Acest fenomen nu este specific doar anumitor categorii, fiind întâlnit atât în mediul urban, cât şi în rural, inclusiv la persoane cu studii superioare. Ca urmare, medicii de familie resimt nevoia unui upgrade profesional, dar şi necesitatea unui sprijin din partea celorlalte specialităţi (pediatrie, epidemiologie, boli infecţioase), precum şi a oricărei categorii profesionale tangente.
   Considerăm că este absolut necesară o reconfigurare a rolului actorilor din sistem, pentru ca medicul vaccinator care întâlneşte refuzul vaccinării să poată solicita intervenţia altor paliere pentru a asigura, în final, administrarea intervenţiei preventive. De asemenea este imperativ ca autorităţile să sprijine activ eforturile medicilor vaccinatori şi să deruleze campanii de informare publică în mass-media, care să asigure recăpătarea încrederii părinţilor în vaccin.
   Grupul de vaccinologie s-a implicat constant, fiind prezent la conferinţele naţionale şi regionale dedicate medicilor de familie şi nu numai, organizând campanii publice de vaccinare, sub egida OMS şi în parteneriat cu Ministerul Sănătăţii, a creat instrumente de sprijin pentru medici, precum site-ul www.vaccinologie.ro, dar şi pentru pacienţi (www.edumedical.ro). De asemenea, pe o platformă online de educaţie medicală continuă dedicată medicilor de familie (www.formaremedicală.ro) sunt disponibile patru cursuri având ca subiect vaccinarea. Grupul a desfăşurat ateliere pe diverse teme specifice vaccinării, utile medicilor de familie, dar s-a îngrijit şi de creşterea capacităţii acestuia de a comunica eficient atât colegilor, cât şi părinţilor.
   Cu aceste ocazii, cea mai frecventă doleanţă a colegilor a fost introducerea fermă a unor măsuri stimulative sau chiar coercitive pentru a creşte acceptarea vaccinării, cu atât mai mult cu cât vaccinarea prevalează beneficiului personal, fiind vorba despre un beneficiu mult mai important, cel de grup. Considerăm că societatea medicală românească nu îşi permite să fie nepăsătoare la scăderea acoperirii vaccinale, experienţa altor ţări demonstrând că acesta este doar primul pas în reapariţia unor boli eliminate precum poliomielita.

Medicii de familie, dar şi cei de alte specialităţi, interesaţi să publice la această rubrică sunt invitaţi să ne scrie la adresa inprimalinie@viata-medicala.ro
 


 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală