resep masakan indonesia

recept pojok game jual obral berita bola delicious recipe resep masakan indonesia resep masakan indonesia Adi Sucipto News and Entertainment

MedicHub

| | Tipareste pagina Trimite prin email Trimite prin Yahoo Messenger

Care va fi viitorul reabilitării medicale din România?

Autor: Conf. dr. Adrian BIGHEA | 10 Aprilie 2015
Care va fi viitorul reabilitării medicale din România?
   Organizaţia mondială a sănătăţii a lansat anul trecut planul global de acţiune pentru dizabilitate 2014–2021 – „Better health for all people with disability“, care are ca principal obiectiv înlăturarea barierelor şi îmbunătăţirea accesului la servicii şi programe de sănătate pentru persoanele cu dizabilităţi. România, ca membru OMS, a aderat la acest proiect extrem de important pentru acordarea de şanse egale la îngrijire medicală. Vedem însă cum se achită oficialităţile de la noi de această sarcină prin prisma Ordinului pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a HG nr. 400/2014 (Normele metodologice de aplicare a Contractului-cadru în 2015) în domeniul reabilitării medicale.
   La punctul al treilea al referatului de aprobare al Normelor pe 2015 citim: „în asistenţa medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitatea reabilitare medicală şi acupunctură, utilizarea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se face la momentul acordării serviciilor medicale prevăzute în pachetul de bază, astfel: a) pentru consultaţii şi proceduri în cabinet la momentul acordării; b) pentru procedurile acordate în baza de tratament prezentarea cardului se face în fiecare zi de tratament / fiecare zi în care se acordă servicii de acupunctură în cadrul curei de tratament“. Acest paragraf legiferează că pacientul cu dizabilităţi, de multe ori deplasându-se în scaun cu rotile, cu cadrul de mers sau în cârje, pentru a beneficia de o serie de proceduri specifice de reabilitare medicală, va trebui să prezinte cardul de sănătate de nu mai puţin de 12 ori: o dată la medicul de familie pentru a primi bilet de trimitere, o dată în timpul consultaţiei din ambulatoriu la medicul specialist şi apoi încă o dată pe zi timp de zece zile cât durează seria de proceduri de reabilitare medicală.
   Calvarul său este însă departe de a se fi terminat. Conform reglementărilor curente, fiecare pacient trebuie să scrie o declaraţie pe propria răspundere că la data consultaţiei nu este internat în spital. La sfârşitul tratamentului va trebui să facă o vizită la casierie pentru a achita o coplată între cinci şi zece lei (vezi acelaşi referat citat mai sus): „Furnizorii de servicii medicale de reabilitare medicală încasează de la asiguraţi suma corespunzătoare coplăţii pentru serviciile de reabilitare medicală – serii de proceduri din pachetul de servicii de bază de care au beneficiat asiguraţii; nivelul minim al coplăţii este de cinci lei/serie de proceduri, iar nivelul maxim este de zece lei/serie de proceduri. Valoarea coplăţii este stabilită de fiecare furnizor pe bază de criterii proprii“. În caz că e scutit de această coplată (din cauza veniturilor mici), pacientul mai dă o declaraţie pe propria răspundere.
   Trebuie să ne gândim că toată această complicaţie birocratică absolut inutilă se desfăşoară de cele mai multe ori în cabinetul de consultaţii, acolo unde medicul specialist în reabilitare medicală trebuie să verifice biletul de trimitere, să valideze calitatea de asigurat cu cititorul de carduri, să consulte pacientul, să scrie în registrul de consultaţii toate datele, apoi să le scrie şi în SIUI, să scrie reţeta electronică, scrisoarea medicală şi fişa de proceduri. Totul în cele 15 minute alocate pentru un pacient. Pentru toţi cei care nu sunt familiarizaţi cu prevederile Contractului-cadru, reproducem din Norme ce înseamnă o consultaţie într-un cabinet de reabilitare medicală:
   „Consultaţia medicală de specialitate – iniţială, cuprinde: anamneza, examenul clinic general, examenul clinic specific specialităţii respective, stabilirea şi recomandarea explorărilor necesare şi/sau interpretarea integrativă a explorărilor şi a analizelor de laborator disponibile efectuate la solicitarea medicului de familie şi/sau a medicului de specialitate, în vederea stabilirii diagnosticului; bilanţul articular anatomic şi funcţional, bilanţul muscular, bilanţul global gestual şi întocmirea planului de recuperare; unele manevre specifice pe care medicul le consideră necesare; stabilirea conduitei terapeutice, prescrierea tratamentului medical igieno-dietetic
Publicitate
şi fizical şi de reabilitare medicală, precum şi instruirea în legătură cu măsurile terapeutice şi profilactice generale şi specifice balneoclimatice – terapii cu factori naturali terapeutici – apele minerale terapeutice, lacurile şi nămolurile terapeutice, gazele terapeutice, ansamblul elementelor fizico-chimice ale climatului, inclusiv microclimatul de saline şi peşteri, avizate de Ministerul Sănătăţii conform legislaţiei în vigoare“.
   În acest timp, pacienţii care şi-au terminat procedurile pe ziua respectivă aşteaptă cuminţi la uşă, cu cardul în mână, să li se valideze ziua de proceduri!
   Acestea sunt „beneficiile“ mult trâmbiţatului card de sănătate, despre care unii încă mai cred că ar conţine date utile medicului. Nu, cardul de sănătate nu conţine nimic din ceea ce i-ar fi de folos pacientului sau medicului său. Ba chiar conţine mai puţin decât vechile carnete de sănătate, căzute rând pe rând în uitare, aşa cum a căzut în uitare şi cartea de alegător. Aşa se va întâmpla probabil şi cu cardul de sănătate, de care la un moment dat o să-şi mai aducă aminte cu bucurie doar cei care l-au fabricat.
   Să revenim însă la modul în care tratează Guvernul României problematica persoanelor cu dizabilităţi. Cei care suferă un accident vascular cerebral cu hemiplegie, cei care suferă un traumatism vertebro-medular cu paraplegie sau marii politraumatizaţi – dar nu numai ei – trebuie să ştie că, în România, statul decontează pentru un pacient în ambulatoriu 21 de zile pe an de reabilitare şi nimic mai mult: „Perioada pentru care se decontează procedurile specifice de reabilitare medicală este de maximum 21 de zile/an/asigurat atât la copii, cât şi la adulţi, cu excepţia copiilor 0–18 ani cu diagnostic confirmat de paralizie cerebrală, când se acordă proceduri medicale specifice de reabilitare medicală pentru o perioadă de maximum 42 de zile pe an/asigurat, aceste perioade putând fi fracţionate în maximum două fracţiuni, în funcţie de afecţiunea de bază la recomandarea medicului de specialitate reabilitare medicală“.
   O problemă mult mai gravă o reprezintă însă creşterea preţului decontat pe ziua de proceduri de reabilitare medicală. Încă de anul trecut, când valoarea procedurilor pe o zi a crescut la 28 de lei, medicii de reabilitare şi-au exprimat nemulţumirea pentru că pot trata mai puţini bolnavi. Trebuie să înţeleagă toată lumea, inclusiv cei din judeţele mai bogate sau din Bucureşti, că fondurile alocate reabilitării medicale sunt aceleaşi şi a le împărţi la o valoare decontată mai mare înseamnă să tratezi mai puţini pacienţi. Cu toate acestea, în 2015, asistăm la o nouă creştere a valorii decontate pe o zi de proceduri. Cităm din referatul de aprobare a Normelor CoCa 2015: „În asistenţa medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitatea reabilitare medicală, s-au stabilit tarife diferenţiate pe zi de tratament, astfel – tariful pe zi de tratament este de 28 de lei pentru patru proceduri pe zi, care nu include kinetoterapie şi masaj; tariful pe zi de tratament este de 42 de lei pentru patru proceduri dacă cel puţin una dintre cele patru se referă la servicii de kinetoterapie şi/sau masaj“.
   Care va fi urmarea acestei prevederi? Majoritatea medicilor vor prescrie mai rar kinetoterapie (baza reabilitării medicale), pentru a putea trata mai mulţi pacienţi. În judeţele în care sunt mai puţini contribuabili la fondul de sănătate, s-a ajuns anul trecut în situaţia ca la valoarea de 28 lei pe ziua de proceduri un medic să consulte într-o lună doar opt-zece pacienţi în relaţie contractuală cu casa de asigurări de sănătate. Acum, la o valoare de 42 de lei pe ziua de proceduri, va mai putea consulta doar cinci-şase.
   Poate câteva date statistice ar fi mai relevante pentru amploarea gravităţii acestei situaţii şi pentru ca dimensiunea inechităţii sociale să fie mai uşor de perceput. Am pus faţă în faţă două regiuni cu populaţii aproximativ egale: oraşul Bucureşti şi regiunea Oltenia (judeţele Dolj, Olt, Gorj şi Mehedinţi). Felul în care au fost alocate sumele pentru reabilitare medicală în 2014 şi populaţia celor două regiuni sunt prezentate în fig. 1. Câţi pacienţi pot fi trataţi pe lună cu aceşti bani în condiţiile în care valoarea zilei detratament creşte la 42 de lei reiese din fig. 2. Cifrele folosite pentru alcătuirea acestor grafice sunt cele oficiale, culese pe de site-urile caselor de sănătate.
   Ca om care a participat anul trecut la aşa-zise negocieri cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pentru Contractul-cadru, îmi permit să afirm că toate aceste „norme“, care pur şi simplu ne sunt băgate pe gât, vor avea urmări grave asupra stării de sănătate a populaţiei şi vor duce la dezumanizarea actului medical, făcând să primeze considerentele birocratice în faţa omului aflat în suferinţă. Să nu ne mai mirăm că tinerii noştri medici îşi caută tot mai mulţi un loc de trăit departe de România, în ţări care sunt mai normale la cap.
 
Articole in legatura
Nu exista articole in legatura.
Autori in legatura
Nu exista articole in legatura.
 
Galerii foto in legatura
Nu exista galerie asociata acestui articol.
Fisiere la download
Nu exista fisiere disponibile pentru download.
 

 
Viaţa Medicală